Mântuirea înseamnă să cunoști doar adevărul prezent

Nimic nu este adevărat când vezi ceva fără iertare. Fără iertare, ai doar o interpretare a minții.

Dacă percepi ceva ce poate fi condamnat, iertarea ta nu s-a realizat.

Cel ce iartă își aduce aminte doar gândurile de iubire. Restul a fost uitat.

Fără iubirea deplină, Cerul nu este accesibil. Poți visa un Cer, dar este doar o fantasmă a minții, nu Cerul adevărat.

Cel ce are memoria păcatului și vinovăției rămâne în această lume și caută printre lucruri trecătoare o mântuire care aici este de negăsit.

A te mântui înseamnă, de fapt, să depășești deplin această lume, iertându-i „realitatea”. Știind doar de Iubire, trecutul dispare cu totul și ești doar acum.

Acum găsești Iertarea adevărată și Iubirea din Cer.

„Iubiţilor, să ne iubim unul pe altul, pentru că dragostea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.

Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire.”

(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, IV, 7-8)

„Dar una fac: uitând cele ce sunt în urma mea, şi tinzând către cele dinainte, alerg la ţintă, la răsplata chemării de sus, a lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus.”

(Epistola catre Filipeni a Sfantului Apostol Pavel, III, 14)

„Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el;

Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume.

Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.”

(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, II, 15-17)