Adaugă ca sursă preferată în Google

* în urmă cu mai bine de un secol, pe timpul ocupației germane, era executat, la gardul Cimitirului „Sfânta Maria”, comisarul Alexandru Popovici, șeful Poliției Portului Brăila * comisarul era acuzat că ar fi spionat în favoarea trupelor ruso-române aflate în Moldova * doi ani mai târziu, Brigada Specială de Siguranță Brăila avea să facă public un raport în care prezenta martiriul comisarului, dar și trădarea unui anume Lionel Gerbea, tălmaci și polițist român aflat în slujba invadatorilor  
 
Se împlinesc, anul acesta, 104 ani de la martiriul comisarului Alexandru Popovici, șeful Poliției Portului Brăila, arestat, torturat și executat în anul 1917, pe timpul ocupației germano-turco-bulgaro-austro-ungare a Brăilei. Despre umilințele îndurate de brăileni în cei doi ani de ocupație și despre bolile pe care le-au adus cu ei invadatorii am mai scris recent. Astăzi, vă prezentăm crâmpeie de istorie încrâncenată și vă vom relata despre trădare și moarte, așa cum au fost ele descrise de contemporani.
Potrivit cărții lui Nicolae Petrovici, „Brăila sub ocupațiune…”, publicată în anul 1939 în Tipografia Românească, armata germană îi pedepsea cu asprime pe cei bănuiți a fi spioni, condamnările la moarte fiind socotite după numărul sicrielor solicitate Primăriei Brăila. Viceprimar pe vremea ocupației, primar al Brăilei în anul 1932, Petrovici a trăit acele cumplite momente și a depus mărturie despre martirii urbei.
Primele victime ale armatei de ocupație au fost pescarii Alexandru Danilof, Matei Vasile și Vasile Tudor. Primul a fost condamnat la moarte și executat în ziua de 26 martie 1917, iar ceilalți doi au primit 2 respectiv 3 ani de închisoare pentru că ar fi ascuns și găzduit un prizonier de război rus, evadat și îmbrăcat civil. „Comandantura comunica Primăriei aceste condamnări la moarte, cerând un sicriu sau mai multe, după numărul condamnaților. Sinistră corespondență! Cine vor fi fost acei nenorociți, de multe ori nu s-a putut ști căci nu li se comunica totdeauna numele. Fost-au ei cu adevărat spioni ori numai tineri fără căpătâi, doritori să se întoarcă la căminurile lor pe care le-au părăsit, poate, odată cu retragereea armatelor spre Moldova? Numai tâlmacii de care s-au servit germanii la judecarea lor sumară ar fi putut să spună”, consemnează fostul viceprimar al Brăilei.
Pe 22 iunie 1917 au fost executați trei români ale căror nume nici măcar nu au fost consemnate în documente, iar pe 13 august, același an, alți cinci au fost condamnați la moarte de către Curtea Marțială și executați „pentru spionaj făcut în serviciul rușilor”. Nu li se știe numele și nu apar nici în registrul pentru morți al Stării Civile. „Dar cea mai impresionantă și mai dureroasă execuție din timpul ocupațiunei a fost aceea a comisarului Popovici”, consemnează Petrovici.
Comandant al Poliției Portului, comisarul Alexandru Popovici a fost executat pe 4 august 1917 (stil nou) la zidul Cimitirului „Sfânta Maria” de la Podul Brăiliței (Bariera Galați) în prezența soției, Lucreția Popovici și a numeroși concitadini, după ce a primit Sfânta Împărtășanie de la preotul Panait, parohul de la „Sfinții Arhangheli”. Ulterior, după terminarea războiului, colegii i-au ridicat o cruce de piatră la locul martiriului.
 
Trădare și martiriu
Dar martiriul comisarului brăilean nu avea să fie uitat.
La data de 28 aprilie 1919, șeful Brigăzii Speciale de Siguranță Brăila, Rădulescu, a trimis un amplu raport către Prefectura Brăilei, unde erau prezentate împrejurările în care a fost arestat, anchetat, condamnat și executat comisarul Al. Popovici, șeful Poliției Portului Brăila, cu aportul lui Lionel Gerbea, tălmaci (translator) și polițist aflat în slujba trupelor de ocupație. Documentul aflat în depozitele Serviciului Județean Brăila al Arhivelor Naționale dezvăluie că, la sosirea invadatorilor, au fost și români gata să-și trădeze țara și compatrioții, așa cum au făcut-o unii la sosirea trupelor bolșevice, în anul 1944. 
„La sosirea feldmareșalului Mackensen la Brăila, (Lionel Gerbea) a săvârșit acte de autoritate polițienească pe străzile orașului, călare, dând cu calul peste oameni și lovindu-i cu cravașa. A căutat cu orice preț să găsească spioni și, în ziua de 25 mai 1917, a arestat, împreună cu Ernenputsch, pe comisarul Al. Em. Popovici cu sergentul major Gh. Rădulescu și sergenții I. Dascălu și Al. Torcea, precum și pe frații Hristu, Gheorghe și Pericli Dumitru, care țineau o bucătărie în fața Portului”, relatează șeful Siguranței. Motivul arestării „lotului Popovici” era acela că ar fi spionat pentru armatele ruso-române din Moldova. Popovici le-ar fi dat ordin sergenților din subordine să culeagă informații despre depozitele trupelor germane, informații pe care le așternea mai apoi pe hârtie și le trimitea la Galați în „sticle bine înfundate”, cum făceau naufragiații. Mai mult, sg. Toncea – care știa bine limbile turcă, bulgară și ungurească – ar fi cules informații de la soldații încartiruiți împreună cu nemții, la Brăila și ar fi spionat împreună cu cms. Popovici.
Rolul trădătorului Lionel Gerbea în punerea sub acuzație a celor de o nație cu el este cât se poate de relevant: „A chemat pe sergenți și le-a spus să declare că Popovici a scris biletele pe care le punea în sticlă, garantându-le moartea cms. Popovici, astfel că nu vor mai avea să se teamă de el. Neputând obține rezultatul dorit, a întrebuințat bătaia”.
Au fost bătuți crunt sergenții Rădulescu, Dascălu și Torcea. A fost bătut și comisatul Popovici, „om bătrân și bolnav” pe care l-au ținut două luni la carceră, în condiții inumane. Nemaiputând suporta torturile, Rădulescu și Dascălu, spune raportul, au cedat și au semnat declarații contra comisarului. Torcea, însă, precum și frații greci Hristu, Gheorghe și Pericli Dumitru – deși bătuți cumplit – au refuzat să depună mărturie contra lui Popovici.
 
Sergentul Rădulescu s-a sinucis după ce a fost forțat să-l trădeze pe comisar
Șeful Siguranței relatează: „Sergentul major Rădulescu, văzând că declarația pe care a fost forțat să o dea va atrage condamnarea la moarte a comisarului Popovici, cuprins de remușcări, s-a sinucis în celulă cu un cuțit, lăsând scris pe niște bucăți de hârtie prin care declara că moare nevinovat și că tot ce a spus la Poliția de Câmp (germană – n.r.) nu este adevărat. Scrisoarea a fost tradusă de Lionel Gerbea așa cum a voit și a fost citită la Curtea Marțială de către Gerbea, care a fost și el informator”.
Procesul care a urmat a dus la condamnarea la moarte a comisarului Popovici, a sergentului Dascălu și a celor trei frați greci de la Brăila. Comisarul Popovici a fost executat la data de 4 august 1917 însă procesul celorlalți acuzați s-a mai judecat de două ori, în final serg. Dascălu primind 10 ani de închisoare, din care a executat un an în Germania, iar serg. Torcea și frații greci au fost achitați, însă au stat închiși în Germania până în decembrie 1918, când au fost repatriați.
Culmea, pus în fața faptelor comise pe timpul ocupației, Lionel Gerbea a negat că ar fi fost plătit ca să facă pe plac trupelor invadatoare, afirmând că el doar a executat ordinele. Gerbea a încercat, totodată, să arunce vina morții comisarului asupra polițiștilor germani.
Nu se știe cu certitudine dacă eroul Alexandru Popovici a fost vinovat sau nu de „spionaj”. Dosarul condamnării lui de către Curtea Marțială a dispărut odată cu trupele de ocupație. Martiriul său rămâne, însă, un exemplu pentru toate generațiile de brăileni, de la Marele Război și până în zilele noastre.