Adaugă ca sursă preferată în Google

* cercetătorii au lansat teorii care schimbă istoria acestor meleaguri, după ce au descoperit artefacte vechi de 7.000 de ani la Brăilița * în urmă cu milenii, Dunărea curgea cu 100.000 mc/s, Balta Brăilei era Deltă a Dunării, iar fluviul se revărsa precum Nilul, pe zeci de kilometri pătrați, hrănindu-i pe Siensii, dacii liberi care populau Câmpia Brăilei * sunt doar câteva din afirmațiile făcute în cadrul unei dezbateri publice * mai aflăm că, în situl de la Brăilița, au fost găsite amfore din Egipt și din Marea Egee, că prințul îngropat cu coif de luptă la Găvani era contemporan cu Alexandru cel Mare și că pe fostul Lac Comorofca s-a aflat un port al dacilor * mai mult, potrivit dr. Stănică Pandrea, Potopul lui Noe a existat cu adevărat, dar nu în Orient, ci în zona Mării Negre
 
Dezbatere publică organizată de nume mari ale culturii brăilene contemporane, oameni avizați ce au lansat, zilele acestea, teorii care dau peste cap tot ceea ce știam despre istoria acestor meleaguri. „Davele Brăilei”, dezbaterea organizată, pe 29 iulie, la Muzeul Brăilei „Carol I”, și moderată de muzeograful Marian Valeriu Găureanu – cu participarea dr. Stănică Pandrea, șef Secție Arheologie și a maestrului Hugo Mărăcineanu – a reușit să capteze atenția câtorva zeci, dacă nu sute de brăileni de toate vârstele, fascinați de ceea ce au auzit, în premieră.
Aflăm astfel că Dunărea curgea, în trecut, cu un debit uriaș, de 100.000 de mc/s (debitul actual are între 4.500 și 12.500 mc/s!) la viitură, că fluviul se revărsa pe zeci de kilometri pătrați și că, la Brăilița, dacii aveau un port în care-și făcuseră grecii un mare depozit de amfore. Mai aflăm că, tot aici, s-au găsit artefacte din Marea Egee și Egiptul Ptolemeilor și că, la Găvani, s-au găsit rămășițele unui mormânt princiar al cărui ocupant purta un coif de pe vremea lui Alexandru cel Mare, confecționat la Atena. Mai aflăm, de asemenea, că Potopul lui Noe s-a petrecut în Marea Neagră, în anul 5.500 înainte de Hristos, și că, până în acel moment, marea era de fapt un imens lac cu apă dulce. Prezentăm, mai jos, frânturi din dezbaterea care i-a ținut cu sufletul la gură pe cei prezenți în Sala „Regele Ferdinand I și Regina Maria” a Muzeului Brăilei „Carol I”.
 
„Câmpia Brăilei era înconjurată de alte ape decât cele de astăzi”
Cu dovezi adunate în ultimii 50 de ani de cercetări arheologice, dr. Stănică Pandrea a afirmat în expunerea sa că, la Brăila, au existat mai multe dave (așezări dacice cu rol preponderent comercial, de tipul orașelor de astăzi).
„Câmpia Brăilei este o insulă înconjurată de ape. La sud, Călmățuiul, apoi Dunărea, Siretul și Buzăul. Observăm, de asemenea, că, pe Valea Călmățuiului, o vale largă de aproape 7 km, curge un râuleț foarte mic. Geografii spun că, pe actuala vale a Călmățuiului, a curs Buzăul. Herodot, părintele istoriei, spunea că „Buzăul se varsă în Dunăre prin fața Hârșovei”. Avem, de asemenea, un document de pe vremea lui Constantin Brâncoveanu prin care beiul de Brăila îl pârăște pe acesta la Poartă că mută morile de pe Buzău la Ianca. Cu alte cuvinte, pe vremea lui Brâncoveanu, un râu cu numele „Buzău” curgea de la nord la sud! Dimitrie Cantemir spune, de asemenea, că, pe sub dealul Tirighinei curgea Bârlăzelul, adică nu curgea Siretul. Și exemplele pot continua. Câmpia Brăilei era, de fapt, înconjurată de alte ape decât cele de astăzi”, a spus dr. Pandrea.
Afirmația nu este nici pe departe lipsită de temei. Bătrânii de la Tichilești își amintesc că, înainte de îndiguire, când nu dispăruse Balta Brăilei, veneau apele până lângă sat, iar toată lunca, până hăt, departe, era o mare întindere de apă unde pescuiau în voie. În prezent, de la vechiul mal al fluviului (vad, cum i se spune) de lângă sat și până la Dunăre sunt aproape trei kilometri de pământ arid.
 
Așezare fortificată și corăbieri greci la Brăilița
Reputatul arheolog spune că, în mod cert, avem o davă getică la Brăilița, una la vărsarea Călmățuiului în Dunăre, la Cuza Vodă, și o alta la Grădiștea (zona popină) pe râul Buzău. Mai există mormântul princiar getic de la Găvani – Gemenele, cu coif de luptă, armament și piese de harnașament din argint provenite de la 12 cai, precum și marea fortificație de la Pietroasele.
Așezarea și necropola getică de la Brăilița a fost descoperită încă din anul 1955, când regretatul dr. Nicolae Harțuche făcea primele descoperiri arheologice în zonă. Dr. Harțuche nu pomenește însă nimic despre o fortificație getică, identificată de dr. Pandrea și consemnată în hărțile fostei raiale, întocmite începând cu anul 1829. Puțini știu că, la Brăilița, existau, cândva, și două cărămidării. „În urmă cu câteva luni, a dispărut și coșul ultimei cărămidării de la Brăilița. Fortificația despre care vorbeam suprapune vestigiile din preistorie, necropola din epoca de tranziție la Epoca Bronzului și depunerile Halstattiene (Epoca Fierului – n.r.). Singurele vestigii pe care le înconjoară, pe care nu le-a afectat, sunt așezarea și necropola getică. Putem afirma că așezarea getică de la Brăilița a fost o așezare fortificată și că, în interiorul ei, s-a aflat și așezarea celor vii, dar și „așezarea celor morți”, a spus șeful Secției Arheologie, subliniind importanța comercială a davei getice de la Brăilița.
Mai mult, în zonă a existat și un port antic, construit pe malul Lacului Comorofca, astăzi dispărut, port unde acostau corăbiile grecești pline cu amfore și cu mărfuri de lux. Acolo avea să construiască, mai târziu, inginerul Anghel Saligny Bazinul Docurilor.
Mai mult de jumătate din ceramica descoperită la Brăilița este de origine grecească și elenistică. Amfore și artefacte din bazinul Mării Negre și al Mării Egee, ba chiar și din Orient și din îndepărtatul Egipt au fost descoperite în situl de la Brăilița. Grecii le aduceau și le depozitau aici, la Brăila, iar de aici ajungeau în toată zona Câmpiei Române. Așezarea-port a prosperat în perioada 350-100 î.H. și a dispărut odată cu ridicarea marelui stat dac al lui Burebista, respectiv instalarea stăpânirii romane în Dobrogea.
Așezarea getică de la Grădiștea a fost întemeiată pe o popină, într-un meandru al Buzăului. Și ea încetează să mai existe, după ce puterea romană a „făcut curat” pe tot malul stând al Dunării, o parte a populației fiind strămutată peste fluviu, în Dobrogea, alta obligată să se retragă către Munții Buzăului. Situl arheologic este acum în pericol din cauza unor amenajări hidrotehnice.
Rămășițele mormântului princiar de la Găvani (Gemenele) recuperate fie de miliție, fie de către arheologi (tumulul fusese dărâmat cu excavatorul, în anii ’70, când se amenaja un canal de irigații, iar artefactele prețioase împărțite între muncitori) pot fi admirate, astăzi, la Muzeul Brăilei „Carol I”. Coiful de luptă, piesa de rezistență, este de origine grecească. Dr. Pandrea spune că e contemporan cu Alexandru cel Mare,  și că deținătorul ar fi putut fi un participant la campaniile de cucerire ale lui Alexandru sau ale urmașilor lui.
Cât privește soarta marelui popor dac al Siensilor, care trăia, cândva, în Câmpia Brăilei, arheologul a spus: „Eu cred că Traian n-a avut nevoie să se lupte cu siensii, a avut „grijă” de ei Burebista (…) Pentru romani, Brăila nu a reprezentat nimic din punct de vedere strategic. Și nici pentru Burebista”.
 
„Potopul lui Noe a existat!”
Dr. Stănică Pandrea spune că Potopul lui Noe, prin care Dumnezeu i-a pedepsit pe oameni pentru păcatele lor, a existat aici, la Marea Neagră.
„Ați auzit despre Potopul lui Noe, produs cam în jurul anului 5.500 î.H. Ei bine, Potopul lui Noe a existat! Și a existat în Marea Neagră. Acest mare fenomen a fost studiat de către englezi, americani, greci, români, francezi. El se cheamă „Transgresiunea neolitică a Mării Negre”. Până la 5.500 î.H. Marea Neagră era separată de Marea Egee printr-un istm, Istmul Bosfor. Marea Neagră era unită cu Marea Caspică și avea apă dulce, iar Marea Marmara și Marea Egee apă sărată. În momentul în care se sparge Istmul Bosfor și se transformă în strâmtoare, apa sărată intră în Marea Neagră și formează un golf marin care ajunge până la Galați. Așa se explică de ce Balta Brăilei a fost prima Deltă a Dunării, iar lacurile din sudul Basarabiei au și acum apă sărată în curs de îndulcire. Din acel moment, din 5.500 î.H., Dunărea începe să coboare și se formează Delta Dunării”.
 
„La viitură, Dunărea urca pe Călmățui, își făcea vale pe Buzău și cobora pe Siret”
Afirmațiile moderatorului dezbaterii de la muzeu, Marian Valeriu Găureanu, au fost chiar mai surprinzătoare decât ale colegului de la Arheologie. Citându-l pe Herodot, moderatorul dezbaterii a spus, printre altele: „De la sfârșitul lui septembrie și până la începutul lui mai nu se poate circula pe Dunăre. În octombrie, riști să te prindă înghețul, iar în luna aprilie riști să te prindă sloiurile care încă mai curg. La momentul acela (în urmă cu câteva milenii – n.r.) Dunărea curgea cu peste 100.000 mc/s (acum curge cu 4.500-12.500 mc/s!) La viitură, Dunărea urca pe Călmățui, își făcea vale pe Buzău și cobora pe Siret (…) Observați că, pe partea dreaptă, la Însurăței, spre Dropia, avem înălțimea malurilor de până la 25 de metri și depuneri pe celălalt mal. Dacă apa care a săpat această vale ar fi venit de la Buzău, era firesc să avem mal înalt aici. E clar că apa care a săpat acolo era Dunărea. Vale de curgere la Călmățui se dublează la Buzău și se triplează la Siret. Dunărea curgea între marginea de azi a Galațiului și Popina Brăilei, Piscul de la Apan”, a spus Marian Găureanu, adăugând că această uriașă înjtindere de apă se păstrează chiar până în feudalism, pe vremea lui Cantemir.
Potrivit moderatorului, Dunărea de Jos este leagănul civilizației umane din Europa. Nu este de mirare că există exponate vechi de 7.000 de ani la Muzeul Brăilei. „Brăila era înconjurată de ape, de aceea spun că Brăila nu a fost niciodată sub ocupație romană! Traian nu a călcat pe aceste pământuri”, a mai spus muzeograful.
Găureanu prezintă mai apoi vestitul neam al sinesilor, despre care Herodot spune că trăia pe teritoriul județului Brăila de astăzi (mai precis, între Siret și Ialomița), daci prezenți pe vestita hartă antică a lui Claudius Prolemaios. Culmea, respectiva hartă indica un cu totul alt curs al Dunării, cu meandre (bucle) care astăzi nu mai sunt. „Avem, în mod cert, la Brăila, două cetăți dacice mari, cu peste 26 de hectare, și o a treia, de dimnesiuni mai reduse”, a fost concluzia moderatorului dezbaterii, care a prezentat dovezi de necontestat în sprijinul teoriilor sale.
Încheiem cu câteva fraze rostite de reputatul maestru Hugo Mărăcineanu, brăileanul pe care nu te mai saturi să-l asculți vorbind: „De ce Dunărea avea un debit de 100.000 mc/s? Pentru că era sfârșitul glaciațiunii și se topeau ghețarii din Pădurea Neagră și din Elveția. Munții Măcinului, cei mai vechi din Europa, se ridicau cândva la 4.000 de m (…) Aici, cernoziomul din Câmpia Română a generat prima mare civilizație care a modificat soarta lumii, civilizația cucuteniană (…). Dacă nu ne cunoaștem, de unde am venit, cine suntem și ce trebuie să facem, atunci ne merităm soarta”.
Despre tăblițele de la Tărtăria și agatârșii care populau vechiul ținut al dacilor (despre care a pomenit prof. Mărăcineanu) vom reveni într-un viitor articol.