Să iubim natura
In Memoriam Jane Godall! O mare iubitoare de natură
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Am urmărit de curând pe o platformă TV un interviu acordat altfel de o mare iubitoare de natură, Jane Godall. De ce interviu altfel? Deoarece a fost difuzat după moartea ei, aceasta fiind hotărârea ei la vârsta de 91 de ani.
În documentar se spune despre această cercetătoare care s-a ocupat de cimpanzei, că a fost o punte între oameni și natură, în anumite moduri în care înainte ne puteam doar imagina. Aceasta a fost cercetătoare, ecologistă și pedagog. A spus la finalul interviului un adevăr care m-a făcut să scriu despre ea câteva rânduri, că noi omenirea suntem interconectați, depindem de toate resursele naturale ale planetei, dar trebuie să ținem cont de faptul că acestea nu sunt infinite. Ea ne spunea că legătura ei cu natura a început încă din copilărie, când a observat că animalele aveau încredere în ea, iar ea învăța câte ceva de la acestea, considerându-le profesori. A plecat la vârsta de 26 de ani în Africa de Est, pentru a studia cimpanzeii sălbatici, făcând astfel o descoperire interesantă cu privire la faptul că aceștia reușeau să creeze și să folosească unelte, într-o perioadă în care se considera că doar noi oamenii suntem capabili de așa ceva. Cercetătoarea nu s-a ocupat doar de studierea cimpanzeilor, a reușit să se împrietenească cu aceștia, i-a botezat, studiind generații întregi de cimpanzei. Datorită activității ei, a fost numită mesager al păcii pentru ONU și lider călit în lupta pentru salvarea Mamei Natură. Jane Godall a avut un fel de a fi deosebit, unic, a reușit să atingă inimi și să schimbe minți chiar și în țările unde a fost mai greu de pătruns, reușind să abolească testele pe cimpanzei. A reușit să facă tinerii din peste 70 de țări să dorească să studieze ceea ce ea a început, în materie de cimpanzei, pentru a continua lupta pentru un viitor sustenabil. Odată cu moartea lui Jane Godall, omenirea a pierdut o busolă morală dar și o forță neobosită a binelui.
”Consider că am făcut puțin pentru natură, dar poate mult în comparație cu cei care au putere decizională”
Ceea ce m-a făcut să scriu despre ea și despre interviu a fost faptul că ea considera că este foarte important ca acolo unde trăim să facem lucruri mici și poate puțin însemnate pentru natură, dar adunate, în timp acestea devin importante. Și brusc mă gândeam dacă eu am reușit să fac până acum lucruri importante pentru natură. Consider că am făcut puțin pentru natură, dar poate mult în comparație cu cei care au putere decizională sau chiar bani, că poate am reușit să scot din casă câțiva iubitori de natură și să le transmit că și aici, în județul nostru, sunt locuri frumoase ce merită vizitate. Am dorit să vă arăt câteva specii de păsări, să vă scriu despre ele și să le admirați, deoarece și pentru mine este foarte greu uneori să le găsesc. Am încercat să transmit informații despre păsările din Brăila, în proiectele de voluntariat la care am participat, la nivel european, ceea ce pentru mine înseamnă foarte mult. De asemenea am încercat să-i mișc un pic pe cei din învățământ, să participe la proiectul ”Școli și Grădinițe prietenoase cu natura”, deoarece trebuie să participe și copiii la activitățile organizate în și pentru natură.
Jane Godall spunea că a simțit încă din copilărie faptul că animalele sălbatice au încredere în ea și atunci am zâmbit, deoarece am scris în câteva articole despre faptul că sunt multe momente în care păsările sălbatice pur și simplu vin spre mine. Sunt momente când și eu mă minunez despre acest lucru și acum îmi dau seama că este un dar. Nu se întâmplă tuturor acest lucru, chiar dacă în multe momente cunosc comportamentul păsărilor și reușesc să prevăd ceea ce urmează să facă acestea, datorită celor peste 25 de ani de mers în natură. Nu aș vrea să spun că au fost peste 25 de ani de cercetare, deoarece în natură mă relaxez. De multe ori am băut o cafea la ora 7.00 cu păsările sălbatice și v-am îndemnat să încercați acest lucru. La fel am spus în câteva articole că am plecat într-o zi de sâmbătă undeva pe malul unei bălți unde s-au ridicat peste 1.000 de grauri. Am fotografii cu graurii care m-au închis ca într-un clopot și v-am spus atunci, ca și acum, că merită să trăiți un astfel de moment. Pur și simplu am zâmbit din senin, nu știu de ce, dar am simțit niște energii unice, ceva ce nu mai trăisem până atunci. Îmi place să fac fotografii la nivel de amator zic eu, să vă aduc în ziar și pe rețelele de socializare o bucățică din natură, să se bucure și cei care din diferite motive nu pot ajunge acolo unde ajung eu. La capitolul reușite pot adăuga și câteva panouri cu fotografii din natură, ce se găsesc încă în Parcul Monument și de care sunt mândru. Vă mărturisesc că trec pe acolo nu prea des și privesc și eu cum oamenii se opresc să privească fotografiile și uneori parcă mi-aș fi dorit să le spun că sunt ale mele, că acolo pe panouri este numele meu și că este o mândrie pentru mine că am reușit măcar atât în Brăila.
La capitolul întâmplări hazlii, vreau să vă povestesc ceva despre o pasăre, caut să fac fotografii frumoase cu ea, am câteva făcute în decursul anilor, fiind vorba despre pescărașul albastru. Nu de mult, eram în Deltă la fotografiat păsări și am băgat un băț în baltă. Pescuiesc de maxim trei ori pe an, nu pot să aleg între păsări și alt hobby, nu am cum. Când merg la pescuit nu iau aparatul foto și nici binoclul deoarece se alege praful de pescuit. Pescuiam în Deltă, după o zi de alergat după pescărașul albastru, cu barca, și unde reușisem câteva fotografii de slabă calitate. Dădeam eu la pește și brusc la trei metri de mine se așază pescărașul albastru, se uită la mine preț de 10 secunde, scoate un tril ca un salut sau parcă mi-a zis că se bucură că nu am aparatul foto la mine, eu trimit în cameră după aparatul foto, pasărea pleacă de lângă mine și se așază pe o șalupă la circa 5 -7 metri, plonjează în apă și iese cu un pește pe care îl mănâncă tacticos. Reușesc să scot câteva fotografii, dar nu sunt mulțumit, apoi acesta pleacă. Am mai pățit o astfel de experiență cu această pasăre și în Brăila, tot la pescuit. Dimineață se crăpa de ziuă și, tot așa, a ieșit după mâncare, normal, eu fără aparat foto la mine.
Am scris aici în ziar, undeva puțin peste 200 de articole despre natură în general și despre păsări în special. V-am adus imagini frumoase, surprinse de mine cu aparatul foto și transmise cu bucurie mai departe pentru dumneavoastră, cei care citiți aceste rânduri.
Mărturisesc că nu o cunoșteam pe această mare cercetătoare până acum câteva zile dar mi-a plăcut mult, deoarece a reușit să mă facă să ridic ochii din telefon, după o zi de muncă încărcată și să nu mai fac nimic altceva până nu s-a terminat interviul ei.
Aș fi bucuros să știu că undeva în județul nostru sunt câțiva oameni care citesc cu drag articolul meu săptămânal despre natură. Ceea ce mi-aș dori, ar fi poate o întâlnire la șase luni măcar, în care să reușim să discutăm liber și fără încrâncenare despre frumusețile județului nostru și, de ce nu, despre probleme întâlnite de noi în natură. Dar este un vis, deocamdată.
Mi-aș dori să fim atinși cât mai mulți de dragostea pentru natură, ca Jene Godall, să reușim să lăsăm ceva în urmă. De aceea am scris acest articol; am stat și m-am gândit la final, oare ce fotografii ar merge postate lângă această mare personalitate. Și mi-a venit în minte un singur lucru: NUFERI!
Să iubim natura
Lira Prieteniei la Brăila – etapa a IVa
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
În Brăila sunt și alte asociații de mediu care desfășoară activități interesante, cu impact la nivel național. Am mai scris despre asta și cu altă ocazie, dar de data aceasta trebuie să vă aduc la cunoștință că un grup inimos de oameni din Brăila se încăpățânează să organizeze un eveniment numit „Lira Prieteniei”, care a ajuns anul acesta la ediția a IV-a. Acești oameni s-au unit sub denumirea de Asociația de Turism și Ecologie Balta Mică a Brăilei.
Asociația A.T.E. Balta Mică a Brăilei este membră a Federației Române de Turism Sportiv și, în acest context, organizează și participă la acest tip de evenimente la nivel național. Menționez faptul că evenimentul de la Mărașu a fost organizat în colaborare cu Federația Națională de Turism Sportiv.
Dacă anul trecut acest eveniment a fost organizat în Lacu Sărat, anul acesta Mărașu a fost ales pentru ca invitații să poată vedea frumusețile Brăilei Sălbatice. Dacă aș numi doar câteva persoane care au muncit efectiv la organizarea acestui eveniment, poate aș omite pe cineva și nu ar fi corect față de aceștia. Cei care au făcut posibil acest eveniment nu sunt mulți și, credeți-mă, este foarte greu să reușești să organizezi o tabără pentru cel puțin 150 de persoane, la care să participe 18 cluburi de profil. Vă spun eu, care am mai organizat astfel de tabere, dar nu pentru mai mult de 20 de persoane. Totuși, trebuie să-l amintesc pe cel care este sufletul acestui eveniment de la Brăila, și anume Cristinel Ungureanu.
Acești oameni au obținut, înainte de toate, sponsorizări pentru a le asigura participanților masa, apa de băut și toate cele necesare, locul de campare și multe alte facilități, deoarece pot apărea probleme neprevăzute, iar distanța față de oraș este destul de mare. Să vă gândiți la faptul că peste 150 de persoane au venit din toată țara și au trebuit să ajungă în zona localității Mărașu, deoarece cazarea s-a făcut exclusiv la cort, locația fiind pusă la dispoziție de Primăria Mărașu. Organizatorii au reușit să găsească sponsorizările necesare pentru a duce la bun sfârșit acest eveniment.
Vă ofer aceste detalii pentru a înțelege faptul că această echipă, care a organizat acest important eveniment, a trebuit să fie atentă la foarte multe detalii organizatorice, deoarece era în joc imaginea sa, ca ONG, în cadrul Federației.
Acest eveniment este unul important deoarece reușește să promoveze zonele sălbatice din Brăila, iar iubitorii de natură din țară, care au participat la el, au făcut publicitate în mediul online prin imaginile foto și video postate de la fața locului pe rețelele de socializare. De asemenea, aceștia au avut ocazia să vadă frumusețile zonei, să se plimbe cu bărcile într-un tur organizat cu ajutorul celor de la Parcul Natural Balta Mică a Brăilei și să ducă acasă detalii despre aceste locuri frumoase din Brăila.
O să încerc să vă familiarizez cu o parte dintre activitățile desfășurate în cadrul acestei tabere, dar și cu celelalte asociații participante, deoarece au venit oameni de la Baia Mare, Cluj, Sibiu, Galați, Urziceni, Făgăraș, Focșani etc., adică oameni care au parcurs distanțe considerabile pentru a vedea aceste locuri frumoase din Brăila. Un astfel de eveniment reușește să facă publicitate județului nostru, ceea ce este foarte important.
Printre numeroasele concursuri organizate în cadrul taberei, care a avut loc în perioada 4-7 iunie, pot aminti: orientare nocturnă, triatlon, concurs de fotografie, concurs de caricatură, afiș ecologic, desen grafic, probe culturale și slide-show. Peste toate acestea s-a cântat muzică folk la focul de tabără, alături de invitați consacrați, Titus Constantin și Ionel Erimia.
De asemenea, au fost organizate momente culturale de către cluburile participante, care au făcut ca serile să fie unele de neuitat. Nu pot decât să felicit organizatorii acestui important eveniment și să le doresc puterea de a reuși să organizeze și să promoveze Brăila și în anii următori.
Să iubim natura
Păsările sălbatice și puii lor
În fiecare săptămână, așa cum a obișnuit cititorii, ziarul „Obiectiv – Vocea Brăilei” vă oferă spre lectură și informare rubrica „Să iubim natura” cu articole scrise și documentate de Marius Vernescu. Membru al Societății Ornitologice Române (SOR) din 1997, Vernescu este coordonator al Sucursalei din Brăila din anul 2012 și până în prezent. Ca membru SOR, Marius Vernescu a luat parte la diverse proiecte de voluntariat, atât în județul Brăila cât și în țară. De asemenea în cadrul SOR a fost implicat în diverse proiecte ca expert ornitolog în decursul anilor. Totodată, Marius Vernescu a lucrat alături de profesorii de la Universitatea Ecologică din București la întocmirea Planului de Management al Luncii Buzăului, dar și în alte proiecte de monitorizare a păsărilor.
Păsările sălbatice au comportamente diferite atunci când au pui sau când clocesc, de la specii care apără cuibul cu îndârjire până la specii care părăsesc cuibul pentru a se apăra pe ele, lăsând puii pradă sigură pentru păsările răpitoare și nu numai.
Interesant este comportamentul unor specii de păsări și am să enumăr câteva, nu am pretenția că le voi enumera pe toate: ciovlica ruginie, piciorong, ciocîntors, nagâț. Ce este interesant la aceste păsări? Să știți că atunci când din întâmplare, sau cu bună știință, ai găsit cuibul acestor specii de păsări sau te afli fără să știi în apropierea unui cuib, fie că vorbim de pontă sau de pui, începe un spectacol regizat special pentru a te îndepărta de cuib. Dacă sunt în aer, încep să facă o zarvă atât de mare încât nu știi ce ai făcut, încep să își facă nevoile în aer, în direcția ta, se prefac că au o aripă ruptă, cad la sol. Aici încep să se prefacă rănite, doar pentru a te îndepărta de cuib. Spectacolul este atât de interesant, încât nu știi ce ai pățit, de ce sunt atât de agitate, sau dacă pasărea este rănită cu adevărat.
La polul opus, o să vă vorbesc despre rațe și corcodei, specii care părăsesc cuibul, lăsând puii în voia sorții, atunci când sunt atacate de cele mai multe ori de cioara grivă, sau de păsările răpitoare care dau târcoale cuiburilor.
În această perioadă a anului, au început să apară puii, destul de firav, deoarece vremea nu prea a fost una prielnică, multe păsări sunt în întârziere în ceea ce privește eclozarea puilor, dar am observat deja pui de păsări. În afară de berze, am văzut pui de gâscă de vară, pui de nagâț, pui de rață mare, pui de lișiță, pui de corcodel mare, pui de găinușă de baltă, iar la acest sfârșit de săptămână am văzut și pui de lebădă de vară. Monitorizez o locație unde aștept cu nerăbdare să văd puii de corcodel cu gât roșu și nu în ultimul rând puii de rață roșie, specii pe care nu le-am întâlnit până acum cuibărind în zona respectivă, dar nu am să dau locație pentru a nu pune în pericol aceste păsări și mai ales puii lor. Nu am reușit să fotografiez de aproape puii de nagâț, deoarece distanța era destul de mare.
Cei mai mulți pui la o pereche au fost la lebăda de vară, aceasta are cinci pui, iar la polul opus, corcodelul mare care are un singur pui.
Sper ca aceste păsări să reușească să își crească puii deoarece locurile sunt pline de pericole la tot pasul, de la păsări răpitoare, la câini de stână și nu în ultimul rând la oameni, care de multe ori nu au gânduri din cele mai pașnice.
Am să vă postez câteva fotografii cu acești pui pentru a vă bucura de aceste făpturi minunate. Trebuie de asemenea să menționez faptul că fotografierea acestor pui se face destul de greu, deoarece părinții îi protejează, iar ei sunt destul de prudenți în a se arăta.
CELE MAI CITITE
