Editorial
Doamnei diriginte, cu respect şi dragoste
În fiecare an, la mijloc de octombrie, mă gândesc la ea, diriginta mea din şcoala generală, profesoara de fizică Tudor Paraschiva. În octombrie acesta, mai mult ca oricând. Atâtea discuţii aprinse despre educaţie, atâtea sfaturi, atâtea critici, atâtea semnale de alarmă şi probleme… probabil acesta este motivul pentru care, de câteva zile, mă tot întorc în timp încercând să înţeleg, la rece, fără patos şi fără mânie, cum de am lăsat şcoala românească să ajungă în starea asta, atât de critică. Şi nu, nu la învăţământul online la care ne-a obligat Covid mă refer, el doar a ridicat capacul pus cu indiferenţă şi nepăsare peste un sistem deja aflat în colaps. Mă refer la toate celelalte mii de probleme, pe care ani de zile le-am ignorat, aşteptând să se rezolve de la sine sau să le rezolve alţii. Într-un sistem sănătos, şcoala online ar fi fost doar o experienţă. La noi, aproape a generat o revoluţie. A deschis Cutia Pandorei. Ceea ce nu e chiar aşa de grav. Acum chiar nu mai putem spune că n-am văzut, n-am crezut, n-am ştiut de toate relele acestea. În plus, mai e ceva de învăţat din legenda Pandorei, şi anume că întotdeauna, undeva, pe fundul oricărei cutii oricât de brutal deşertate, rămâne SPERANŢA. Iar speranţa pentru mine, se pare, involuntar, înseamnă dascăli precum diriginta din şcoala generală. Oameni care îşi fac meseria cu dăruire, vocaţie şi respect.
Pe diriginta mea, de exemplu, şcoala online ar fi provocat-o. Nu s-ar fi sfiit să-şi facă orele cu un batalion de neamuri în spatele nostru, ba chiar, aşa cum o ştiu, şi prin ecran ar fi scos mâna şi ne-ar fi mângâiat urechiuşele dacă am fi bătut câmpii sau am fi sărit calul. Şi nici pe neamuri nu s-ar fi reţinut să le pună la punct, dacă ar fi întrecut măsura. Pentru că diriginta mea, mai presus de orice, era corectă, demnă, stăpână pe ea, dedicată meseriei, pe care o făcea cu respect pentru ştiinţă şi copii. Respect! Acesta cred că este cel mai important cuvânt şi cea mai importantă atitudine pe care am învăţat-o de la ea. Oferea şi impunea respect şi nu rata nicio ocazie să ne înveţe asta. Să oferim şi să impunem. Respectul, spunea ea, nu se cere, se câştigă. Şi se câştigă prin ceea ce eşti şi faci. Trei ani de zile ne-a pisat cu chestia asta. Ne-a învăţat, în orele de dirigenţie, de la cum se urcă şi coboară din autobuz sau cum se dă bineţe pe stradă, cine, cum salută şi pe cine, şi până la cum trebuie să se ia deciziile importante într-o familie, cum să chetuieşti banul cu chibzuinţă, dar mai ales cum să-l obţii. Ne-a îndoctrinat pur şi simplu cu ideea că indiferent ce meserie îţi alegi, cel mai important este s-o faci cu dragoste şi (iarăşi) cu respect pentru tine şi pentru cei în slujba cărora te pui. În tabere făcea militărie cu noi, de la curăţat cartofi, la ordonat lucrurile şi obiectele personale, la îngrijit plantele… nimic nu rata. Iar noi eram disperaţi să avem note mari, pentru că aceasta era măsura etalon după care se făcea trierea, cine merge, cine nu. O vară fără tabără cu diriga era o vară ratată. Dragostea şi (iarăşi) respectul pentru munte, pentru natură, senzaţia de libertate totală din faţa mării ori plăcerea de a chiui în mijlocul pădurii până nu îţi mai auzi ecoul, tot de la ea le-am învăţat. Şi despre bun simţ, feminitate, eleganţă, independenţă, Dumnezeu, iubire, drepturi şi îndatoriri, onoare… un izvor nesecat de educaţie, o permanentă lecţie de viaţă.
Adică exact ce îi lipseşte, la modul teoretic şi general, şcolii româneşti de astăzi. Pentru că, sunt convinsă, ancore de decenţă şi dăruire profesională sunt în corpul profesoral. Doar că, cel mai probabil, dascălii de genul acesta sunt fie prea modeşti, fie prea sătui de ceea ce se întâmplă în jurul lor şi au ales să se refugieze în copii şi clasă.
Dar, pentru că, aşa cum am fost învăţată eu în şcoala generală, respectul nu se cere, la final vă provoc: în comentariile acestui editorial veniţi cu poveşti despre dascălii care vă educă astăzi copiii. Mulţumiţi-le public, scoateţi-i din anonimat. Ei sunt cei care dau valoare legendei şi confirmă că, oricât de jos ar fi ceva sau cineva, speranţă există!
Cât despre diriginta mea, nu mai ştiu nimic de ani de zile. Îmi doresc şi sper să fie bine, sănătoasă. Doamnă dirigintă, vă îmbrăţişez! Şi pentru că ieri a fost ziua dumneavoastă, vă urez: La mulţi şi fericiţi ani!
Editorial
Alexandru Popa și Ilie Bolojan, umăr la umăr la DNA Iași! Martori!
Liderul PNL Brăila, deputatul Alexandru Popa, a fost citat ca martor de DNA Iași. Popa a dat declarații cam două ore joi, 1 octombrie. A doua zi, vineri, 2 octombrie, Ilie Bolojan a fost la DNA Iași unde a stat cam trei ore, tot în calitate de martor.
Dosarul este legat de o presupusă mită uriașă de 1,5 milioane euro pe care omul de afaceri din Vaslui Fănel Bogos ar fi dat-o ca să intre la premierul demis pentru a-l schimba pe directorul DSVSA Vaslui.
De altfel, în aceeași oală cu șeful DSVSA Vaslui este și Alexandru Bociu, șeful suprem al ANSVSA, care-ar fi refuzat să-l schimbe din funcție pe subalternul lui din Vaslui.
Conform unor surse de încredere, Alexandru Bociu a deranjat multă lume bună din PNL tocmai pentru că el aplică legea și nu execută ordine de partid.
Conform altor surse, inclusiv Alexandru Popa, liderul PNL Brăila, s-ar fi străduit să-l schimbe după ce Bociu nu l-a ”executat” pe Costică Peltea omul PSD din fruntea DSVSA Brăila. Cică Peltea nu i-ar fi dat lui Popa autorizație pentru un abator! Mai mult, după scandalul uriaș cu variola la ovine care-a lovit ferme din Brăila unde s-au depistat animale neînregistrate legal, Bociu a demis întreaga conducere a DSVSA, inclusiv adjunctul care era omul PNL.
La acest moment, DSVSA Brăila este condusă de specialiști trimiși de la București de același incomod Bociu. Pe de altă parte, ziarul Comunitatea a obținut o declarație de la deputatul Alexandru Popa, conform căreia el a fost citat ca martor al apărării: „Sunt un profesionist în agricultură (…) Nu am avut nicio treabă cu dosarul propriu-zis, dar am fost citat de doamna Trăilă (Cristina Trăila, secretar general al Guvernului Bolojan, în prezent inculpată în acest dosar- n.n) ca martor din partea dumneaei, ca să pot să dau o expertiză mai mult tehnică”.
Logic, asta înseamnă că Trăilă are încredere în Popa, că doar nu este singurul profesionist în agricultură din țara asta. Mai mult, am putea afirma că Popa i-ar putea fi dator! Cu ce , nu se știe! În fond, nimănui nu-i convine să depună mărturie la DNA, decât dacă nu are loc de întors.
Apoi, dacă știi că ești total neimplicat în practicile toxice ale demiterilor și numirilor după propriile interese în acest caz, de ce mergi cu avocatul de mână? Sincer, când ești complet nevinovat, când nu ai făcut nimic care să miroasă a trafic de influență, de ce ai nevoie de avocat?
Un răspuns ar putea fi legat de maniera controversată de instrumentare a dosarelor, dar și de măsurile preventive care au un puternic iz politic, de aici și scăderea dramatică a credibilității justiției în general. Ca să nu mai vorbim de maniera în care se face justiție la televizor.
În acest context, nu putem să nu ne aducem aminte cum a tratat PNL Brăila, în frunte cu Alexandru Popa și numitul Chivu Cătălin, episodul în care, în urma unui denunț, DNA a ridicat documente de la Consiliul Județean legate de HC Dunărea.
Vă aduceți aminte că Francisk Chiriac, președintele CJ, și Adrian Manole, președintele HC Dunărea, erau deja condamnați de liderii PNL și Chivu? Acum aceiași liberali în frunte cu numitul Chivu nu mai scot o vorbă! Culmea, nu se mai aude nimic în legătură cu acel dosar in rem, deși au trecut atâtea luni! Sau poate procurorii așteaptă alegerile locale… Orice e posibil!
Editorial
Nicușor Dan calcă în picioare Constituția! Ei, și? De parcă ar fi primul!
Constituția este stâlpul democrației! Când se încalcă o dată legea fundamentală a statului, puteți fi siguri că vor urma și alte încălcări, din ce în ce mai ”justificate”, până se va ajunge ca respectarea Constituției să devină excepția.
În ultimii ani au fost multe încălcări și aș aminti de încălcările flagrante ale drepturilor și libertăților cetățenești în perioada pandemiei. Pe o ură colectivă – vacciniști versus anti-vacciniști – guvernele (Orban, dar mai ales Câțu) din acea perioadă și-au bazat așa-zisele reguli, care-au încălcat în lanț drepturile și libertățile cetățenești.
Un singur aspect reamintesc: cum să impui vaccinarea cu un vaccin experimental, când cetățenii sunt atât de diferiți, au boli, au alergii, au slăbiciuni etc etc. Ei bine, s-a putut și poporul plătește și va plăti în continuare pentru milioanele și milioanele și milioanele de doze, care ar fi trebuit administratate tuturor, cam câte 6 de căciulă. ”Noroc” că a izbucnit războiul Rusia – Ucraina astfel că, peste noapte, a dispărut și Covid-ul și regulile absurde.
Următoarea încălcare flagrantă a Constituției a fost atunci când i s-a interzis Dianei Șoșoacă, președintele S.O.S România, să candideze la președinția țării. Ion Iliescu care se bucura de o popularitate imensă nu a avut curajul să facă așa ceva atunci când a candidat Corneliu Vadim Tudor din partea PRM. Să ne aducem aminte cât de dur și amenințător era în limbaj C.V. Tudor. Până la urmă, liderul PRM a fost învins democratic la vot.
Dacă Diana Șoșoacă era lăsată să candideze, cu siguranță ”mânca” din voturile lui Călin Georgescu și niciunul nu ajungea în turul 2. Părerea mea! Sau poate ajungea, dar nu cu un scor atât de mare și atunci ”proeuropenii” se aliau în spatele candidatului pro-occidental, care câștiga democratic alegerile.
Acum, după atâtea luni de la învestirea lui Nicușor Dan, sincer, nu era mai bună Elena Lasconi? A treia oră când s-a încălcat fragrant legea fundamentală a țării a fost când s-au anulat alegerile prezidențiale – turul I -, când s-au calificat Călin Georgescu și Elena Lasconi. Pe ce motiv? Nicușor Dan a promis desecretizarea documentelor, că le va face publice ca să priceapă toată lumea de ce s-au anulat alegerile prezidențiale, o premieră în România post-comunistă. Nu s-a desecretizat nimic, că nu aveau ce. În schimb, Călin Georgescu a fost martirizat și a intrat în categoria adulaților. Ferească Dumnezeu să zici ceva de Georgescu!
Dar cum a fost sacrificată Elena Lasconi pentru Nicușor Dan, vă mai aduceți aminte? Iar acum progresiștii nu-l mai înghit pe președintele Dan! S-au lipit de Ilie Bolojan care este și el un ”Mesia”, adulat, indiferent ce-ar face. Să te ferească Dumnezeu să zici ceva de Bolojan!
În fine, abia acum vine lovitura de grație: preaiubitul și întâiul matematician al țării, Nicușor Dan a început să interpreteze Constituția ca pe un text de la Limba Română. Fără nicio legătură cu Matematica. Astfel că, întâi l-a propus pe Tomac, al cărui partid nici nu a intrat în Parlament. Acum l-a desemnat pe Veștea, peste capul Bolojan al PNL, ceea ce a dus deja la împărțirea liberalilor în două tabere. În plus, o dă încontinuu că el ”nu vrea” un guvern votat de AUR sau cu membri AUR pe post de miniștri.
Păi, cum vine asta? Votanții AUR nu sunt români? Nicușor Dan nu este președintele tuturor românilor, ci doar al ”proeuropenilor”? Am zis-o și-o repet: întâi președintele să fi desemnat un premier de la PSD, partidul situat pe locul I la ultimele parlamentare. Dacă Grindeanu&Co nu treceau un guvern de Parlament, la rând intra AUR! Dacă nici AUR nu făcea nimic, a treia oară votau toți parlamentarii cu ochii închiși, orice guvern. Asta-i formula rezultată după ultimele parlamentare! Este practic imposibil fără PSD sau fără AUR. Și dacă partidele ”proeuropene” nu se înțeleg între ele, atunci hai la anticipate! De ce-i este frică lui Nicușor Dan să respecte Constituția?
Ce crede el sau altcineva – Bolojan, Veștea, Grindeanu, Fritz – că dacă împart, pe față, alegătorii românii în cetățeni de mâna întâi și cetățeni de mâna a doua, după votul exprimat la ultimele alegeri, Europa va ajuta România cu bani, dacă nu-și îndeplinește jaloanele pe care tot ai noștri conducători le-au negociat? Nu, fraților! Stați liniștiți! Uitați-vă la țările din jur cum tratează interesul național. Cu atenție! Că vremurile se schimbă!
Ai noștri conducători însă, par din ce în ce mai mult rupți de realitatea în care trăiesc românii și își permit să facă ”fițe” de parcă am fi o țară bananieră, fără Constituție, fără democrație, fără reguli.
CELE MAI CITITE
