Editorial
Cutremurătorul jurnal al unei adolescente
Sunt mai bine de 20 de ani de când fac presă. 20 de ani cu bune şi rele, cu bucurii şi împliniri, cu tristeţi şi dezamăgiri, cu frustrări şi revolte.
În peregrinările mele, am trăit emoţii alături de cei care au atins culmile succesului, ori i-am încurajat pe cei ce s-au împiedicat de ultima treaptă. Am căutat poveşti deosebite, locuri minunate, momente incredibile, oameni remarcabili şi, pe cât posibil, am promovat frumosul, nobleţea, credinţa, dorinţa de a dărui şi de a face bine. Dar, în aceeaşi măsură, în aceşti peste 20 de ani m-am izbit şi de cele mai crude realităţi ale vieţii, de tot ce poate fi mai trist, mai dezarmant, mai hidos: moartea sub toate aspectele, mizeria umană, imoralitatea, violenţa, grosolăniile, sărăcia cruntă ori durerea absolută. Într-un amestec brutal de informaţii, nici nu mai ştiu în câte zile din aceşti peste 20 de ani am trecut de la agonie la extaz, totul cu o repeziciune uimitoare, în jurnalism se lucrează cu secunda, nu cu ora. La început e greu, extrem de greu, căci toate cruzimile, toate nenorocirile astea te macină, îţi muşcă din tihnă, dar apoi, cu vremea, sufletul ţi se tăbăceşte. Medicii, poliţiştii, criminaliştii, cei care de regulă ajung în prima linie a dezastrului înţeleg cel mai bine lucrul acesta. Căci, atunci când realizezi cât de firavă este linia între viaţă şi moarte, între iubire şi ură, între putere şi decădere, între bucuria fără margini şi suferinţa profundă, eşti mult mai greu de impresionat.
De regulă. Pentru că, oricâţi ani de carieră ai avea în spate, oricât te-ai „educa” să te detaşezi, oricât te-ai înarma cu putere, inevitabil te loveşti de nişte cazuri atât de cumplite, de suferinţe atât de intense încât cedezi. Drama copilei abuzate fizic şi psihic de propriul frate timp de 10 ani este un asemenea caz. Teroarea pe care a îndurat-o, brutalităţile, jignirile, ameninţările, violurile repetate, încă de la 7 ani, de una singură, abandonată practic de părinţi, ignorată de profesori şi izolată de colegi, te lasă fără cuvinte. Ceea ce am simţit pe măsură ce am citit materialul… nici măcar nu e vorba de compasiune … e o durere reflexă, complexă, pe care o conştientizez ca jurnalist, dar, mai ales, ca femeie, ca părinte, ca fost profesor. Mă simt pur şi simplu copleşită de o revoltă totală pe care nici măcar nu ştiu precis asupra cui să o arunc. A fratelui? A părinţilor? A dascălilor prin mâna cărora fetiţa a trecut în toţi aceşti 10 ani şi care n-au fost capabili să intuiască drama? E cutremurător că 10 ani, un „copil retras, timid, sensibil şi reticent” nu a reuşit să ridice nici măcar unui adult un mic semn de întrebare.
Ce fel de părinţi a putut, Dumnezeule!, să aibă! Cât de preocupaţi să fi fost, câte ore să fi muncit pe zi, 365 de zile pe an, dacă în 10 ani nu au bănuit măcar că e ceva în neregulă cu fiica lor! Cât de nepăsători, absurzi şi imaturi să fi fost ca la 14, 15, 16, chiar 17 ani să o forţeze cumva să doarmă în aceeaşi cameră, în acelaşi pat cu fratele mai mare cu 7 ani. “Nişte inconştienţi!”, spune ea. Ce fel de mamă eşti, femeie, dacă în toată copilăria şi adolescenţa fetei tale nu ai fost capabilă să ai cu ea o discuţie din care să înţelegi că ceva se întâmplă!? Degeaba ai muncit zi lumină ca să-i asiguri o farfurie de mâncare, o haină şi un telefon mobil, căci, iată cât de scump a fost plătită bruma asta de bunăstare!
Nu vreau să credeţi că o fac pe moralista. Sunt părinte şi sunt convinsă că nu sunt un părinte perfect. De fapt, niciun părinte nu-i perfect, toţi facem greşeli, mai mult sau mai puţin grave. Şi eu am făcut şi, cel mai probabil, o să mai fac. Este inevitabil. Dar comportamentul oamenilor aceştia, pe care mi-e greu să-i numesc mamă şi tată, este incalificabil. Sufleteşte, şi-au ucis copilul zi de zi, timp de 10 ani, fără măcar să bănuiască. De aceea, cel mai corect ar fi să fie decăzuţi din orice drept parental.
Nu sunt psiholog să dau sfaturi, nu sunt om al legii să lansez acuzaţii, nici judecător să dau sentinţe. Însă indignarea mea e atât de mare încât chiar nu-mi pasă dacă vor apărea şi nişte firoscoşi care să mă acuze că intru cu bocancii în viaţa unor … nici nu ştiu cum să le spun. Căci, categoric, cei doi nu merită să fie numiţi nici oameni, nici părinţi, ci, eventual, furnizori de hrană şi îmbrăcăminte. Copila aceasta a trăit un infern 10 ani, de la 7 la 17 ani, într-o cameră perete în perete cu a lor, iar ei n-au văzut, n-au auzit, n-au simţit. Incredibil! Ce ruptură absurdă, de-a dreptul înfricoşătoare! Cât dezinteres! Pentru ambii copii! Cutremurător!
Şi totuşi, din toată această tragedie, ar trebui să învăţăm ceva. Chiar şi cei care, ne place să credem, suntem părinţi responsabili. Degeaba muncim zi lumină, degeaba facem sacrificii ca lor, copiilor, să nu le lipsească nimic, când, de fapt, iată, lucrul cel mai important de care au ei nevoie suntem chiar NOI.
Editorial
Alexandru Popa și Ilie Bolojan, umăr la umăr la DNA Iași! Martori!
Liderul PNL Brăila, deputatul Alexandru Popa, a fost citat ca martor de DNA Iași. Popa a dat declarații cam două ore joi, 1 octombrie. A doua zi, vineri, 2 octombrie, Ilie Bolojan a fost la DNA Iași unde a stat cam trei ore, tot în calitate de martor.
Dosarul este legat de o presupusă mită uriașă de 1,5 milioane euro pe care omul de afaceri din Vaslui Fănel Bogos ar fi dat-o ca să intre la premierul demis pentru a-l schimba pe directorul DSVSA Vaslui.
De altfel, în aceeași oală cu șeful DSVSA Vaslui este și Alexandru Bociu, șeful suprem al ANSVSA, care-ar fi refuzat să-l schimbe din funcție pe subalternul lui din Vaslui.
Conform unor surse de încredere, Alexandru Bociu a deranjat multă lume bună din PNL tocmai pentru că el aplică legea și nu execută ordine de partid.
Conform altor surse, inclusiv Alexandru Popa, liderul PNL Brăila, s-ar fi străduit să-l schimbe după ce Bociu nu l-a ”executat” pe Costică Peltea omul PSD din fruntea DSVSA Brăila. Cică Peltea nu i-ar fi dat lui Popa autorizație pentru un abator! Mai mult, după scandalul uriaș cu variola la ovine care-a lovit ferme din Brăila unde s-au depistat animale neînregistrate legal, Bociu a demis întreaga conducere a DSVSA, inclusiv adjunctul care era omul PNL.
La acest moment, DSVSA Brăila este condusă de specialiști trimiși de la București de același incomod Bociu. Pe de altă parte, ziarul Comunitatea a obținut o declarație de la deputatul Alexandru Popa, conform căreia el a fost citat ca martor al apărării: „Sunt un profesionist în agricultură (…) Nu am avut nicio treabă cu dosarul propriu-zis, dar am fost citat de doamna Trăilă (Cristina Trăila, secretar general al Guvernului Bolojan, în prezent inculpată în acest dosar- n.n) ca martor din partea dumneaei, ca să pot să dau o expertiză mai mult tehnică”.
Logic, asta înseamnă că Trăilă are încredere în Popa, că doar nu este singurul profesionist în agricultură din țara asta. Mai mult, am putea afirma că Popa i-ar putea fi dator! Cu ce , nu se știe! În fond, nimănui nu-i convine să depună mărturie la DNA, decât dacă nu are loc de întors.
Apoi, dacă știi că ești total neimplicat în practicile toxice ale demiterilor și numirilor după propriile interese în acest caz, de ce mergi cu avocatul de mână? Sincer, când ești complet nevinovat, când nu ai făcut nimic care să miroasă a trafic de influență, de ce ai nevoie de avocat?
Un răspuns ar putea fi legat de maniera controversată de instrumentare a dosarelor, dar și de măsurile preventive care au un puternic iz politic, de aici și scăderea dramatică a credibilității justiției în general. Ca să nu mai vorbim de maniera în care se face justiție la televizor.
În acest context, nu putem să nu ne aducem aminte cum a tratat PNL Brăila, în frunte cu Alexandru Popa și numitul Chivu Cătălin, episodul în care, în urma unui denunț, DNA a ridicat documente de la Consiliul Județean legate de HC Dunărea.
Vă aduceți aminte că Francisk Chiriac, președintele CJ, și Adrian Manole, președintele HC Dunărea, erau deja condamnați de liderii PNL și Chivu? Acum aceiași liberali în frunte cu numitul Chivu nu mai scot o vorbă! Culmea, nu se mai aude nimic în legătură cu acel dosar in rem, deși au trecut atâtea luni! Sau poate procurorii așteaptă alegerile locale… Orice e posibil!
Editorial
Nicușor Dan calcă în picioare Constituția! Ei, și? De parcă ar fi primul!
Constituția este stâlpul democrației! Când se încalcă o dată legea fundamentală a statului, puteți fi siguri că vor urma și alte încălcări, din ce în ce mai ”justificate”, până se va ajunge ca respectarea Constituției să devină excepția.
În ultimii ani au fost multe încălcări și aș aminti de încălcările flagrante ale drepturilor și libertăților cetățenești în perioada pandemiei. Pe o ură colectivă – vacciniști versus anti-vacciniști – guvernele (Orban, dar mai ales Câțu) din acea perioadă și-au bazat așa-zisele reguli, care-au încălcat în lanț drepturile și libertățile cetățenești.
Un singur aspect reamintesc: cum să impui vaccinarea cu un vaccin experimental, când cetățenii sunt atât de diferiți, au boli, au alergii, au slăbiciuni etc etc. Ei bine, s-a putut și poporul plătește și va plăti în continuare pentru milioanele și milioanele și milioanele de doze, care ar fi trebuit administratate tuturor, cam câte 6 de căciulă. ”Noroc” că a izbucnit războiul Rusia – Ucraina astfel că, peste noapte, a dispărut și Covid-ul și regulile absurde.
Următoarea încălcare flagrantă a Constituției a fost atunci când i s-a interzis Dianei Șoșoacă, președintele S.O.S România, să candideze la președinția țării. Ion Iliescu care se bucura de o popularitate imensă nu a avut curajul să facă așa ceva atunci când a candidat Corneliu Vadim Tudor din partea PRM. Să ne aducem aminte cât de dur și amenințător era în limbaj C.V. Tudor. Până la urmă, liderul PRM a fost învins democratic la vot.
Dacă Diana Șoșoacă era lăsată să candideze, cu siguranță ”mânca” din voturile lui Călin Georgescu și niciunul nu ajungea în turul 2. Părerea mea! Sau poate ajungea, dar nu cu un scor atât de mare și atunci ”proeuropenii” se aliau în spatele candidatului pro-occidental, care câștiga democratic alegerile.
Acum, după atâtea luni de la învestirea lui Nicușor Dan, sincer, nu era mai bună Elena Lasconi? A treia oră când s-a încălcat fragrant legea fundamentală a țării a fost când s-au anulat alegerile prezidențiale – turul I -, când s-au calificat Călin Georgescu și Elena Lasconi. Pe ce motiv? Nicușor Dan a promis desecretizarea documentelor, că le va face publice ca să priceapă toată lumea de ce s-au anulat alegerile prezidențiale, o premieră în România post-comunistă. Nu s-a desecretizat nimic, că nu aveau ce. În schimb, Călin Georgescu a fost martirizat și a intrat în categoria adulaților. Ferească Dumnezeu să zici ceva de Georgescu!
Dar cum a fost sacrificată Elena Lasconi pentru Nicușor Dan, vă mai aduceți aminte? Iar acum progresiștii nu-l mai înghit pe președintele Dan! S-au lipit de Ilie Bolojan care este și el un ”Mesia”, adulat, indiferent ce-ar face. Să te ferească Dumnezeu să zici ceva de Bolojan!
În fine, abia acum vine lovitura de grație: preaiubitul și întâiul matematician al țării, Nicușor Dan a început să interpreteze Constituția ca pe un text de la Limba Română. Fără nicio legătură cu Matematica. Astfel că, întâi l-a propus pe Tomac, al cărui partid nici nu a intrat în Parlament. Acum l-a desemnat pe Veștea, peste capul Bolojan al PNL, ceea ce a dus deja la împărțirea liberalilor în două tabere. În plus, o dă încontinuu că el ”nu vrea” un guvern votat de AUR sau cu membri AUR pe post de miniștri.
Păi, cum vine asta? Votanții AUR nu sunt români? Nicușor Dan nu este președintele tuturor românilor, ci doar al ”proeuropenilor”? Am zis-o și-o repet: întâi președintele să fi desemnat un premier de la PSD, partidul situat pe locul I la ultimele parlamentare. Dacă Grindeanu&Co nu treceau un guvern de Parlament, la rând intra AUR! Dacă nici AUR nu făcea nimic, a treia oară votau toți parlamentarii cu ochii închiși, orice guvern. Asta-i formula rezultată după ultimele parlamentare! Este practic imposibil fără PSD sau fără AUR. Și dacă partidele ”proeuropene” nu se înțeleg între ele, atunci hai la anticipate! De ce-i este frică lui Nicușor Dan să respecte Constituția?
Ce crede el sau altcineva – Bolojan, Veștea, Grindeanu, Fritz – că dacă împart, pe față, alegătorii românii în cetățeni de mâna întâi și cetățeni de mâna a doua, după votul exprimat la ultimele alegeri, Europa va ajuta România cu bani, dacă nu-și îndeplinește jaloanele pe care tot ai noștri conducători le-au negociat? Nu, fraților! Stați liniștiți! Uitați-vă la țările din jur cum tratează interesul național. Cu atenție! Că vremurile se schimbă!
Ai noștri conducători însă, par din ce în ce mai mult rupți de realitatea în care trăiesc românii și își permit să facă ”fițe” de parcă am fi o țară bananieră, fără Constituție, fără democrație, fără reguli.
CELE MAI CITITE
