Sănătate
Centrele de permanenţă. Temerile primarului şi ale preşedintelui CJ
• atât edilul municipiului, cât şi şeful judeţului sunt de părere că centrele medicale de permanenţă vor fi degeaba înfiinţate, pentru că nu vor exista medici care să îşi desfăşoare activitatea acolo • Marian Dragomir şi-a amintit că a mai existat un proiect asemănător cu cel al liberalilor, pe vremea lui Aurel Simionescu, dar nu a fost concretizat tocmai din această cauză: lipsa medicilor • preşedintele liberalilor brăileni îi contrazice pe cei doi, argumentând că el a discutat deja cu 5 doctori care privesc cu ochi buni această iniţiativă
Propunerea din partea opoziţiei liberale brăilene, aceea de a fi înfiinţate centre medicale de permanenţă în municipiu, e privită cu scepticism atât de primarul Marian Dragomir, cât şi de preşedintele Consiliului Judeţean (CJ), Francisk Chiriac, ambii social-democraţi. În timp ce edilul municipiului admite că bani ar exista pentru amenajarea şi dotarea unui astfel de centru, dar se teme că nu se vor găsi medici care să lucreze în ture de noapte, şeful judeţului a punctat lipsa dorinţei medicilor de a-şi desfăşura activitatea acolo şi a mutat discuţia în sfera economică, despre centrele de colectare fructe-legume. Pe de altă parte, preşedintele PNL Brăila, Alexandru Dănăilă, susţine că el a vorbit deja cu 5 medici de familie care s-au arătat încântaţi de ideea de a-şi desfăşura activitatea în centre medicale de permanenţă.
Discuţiile s-au purtat, joi, mai întâi la conferinţa de presă organizată de primar şi şeful CJ. Marian Dragomir a afirmat că un proiect asemănător a mai existat şi în timpul mandatului lui Aurel Simionescu, când viceprimar era chiar liberalul Alexandru Dănăilă, însă nu s-a concretizat nimic, deoarece nu s-au găsit medici dispuşi să vină să lucreze acolo, din cauza salariilor. “Şi noi ne-am dorit acest lucru, pe mandatul domnului Simionescu. A existat, la un moment dat, o corespondenţă cu cei de la Colegiul Medicilor de la acea vreme, astfel încât un spaţiu pe care primăria îl avea, să fie amenajat şi pus la dispoziţie în cartierul Vidin (pentru înfiinţarea unui centru de permanenţă – n.r.). Discuţia a fost să existe personal medical care să-şi desfăşoare activitatea acolo, dar la acel moment, având în vedere salariile care se pot plăti pentru aceste centre, nu a existat dorinţă din partea medicilor. Nu este greu să faci o investiţie minimală într-un centru de permanenţă. Problema este dacă se va găsi un medic care este dispus să lucreze acolo în ture de noapte. Pe timpul zilei, oamenii se pot deplasa către medicul de familie sau cel mai apropiat spital, dar pe timpul nopţii, oamenii trebuie să meargă pentru prima îngrijire înainte de a ajunge la spital pentru cauze minore. Repet, avem o problemă legată de faptul că medicii sunt puţini şi nu ştim în momentul de faţă dacă pe viitor nu ne vom confrunta cu aceeaşi problemă ca şi în trecut, când spaţiul era disponibil dar nu s-au găsit medici care să desfăşoare acele ture de noapte. (…) Noi avem toate disponibilitatea financiară pentru a dota acele centre, numai că în ele trebuie să existe şi personal medical, şi nu mă refer la asistente, pentru că aici găsim, ci la medici”, a declarat Dragomir.
Chiriac: «Medicii trebuie să-şi dorească să lucreze în centrele de permanenţă»
Afirmaţiile edilului municipiului au fost completate de preşedintele CJ, Francisk Chiriac, prezent şi el la conferinţa de presă. Dar, la un moment dat, a schimbat discuţia despre centrele medicale cu cea despre centrele de legume-fructe, tot o propunere din partea PNL, făcând o comparaţie între acestea. “Un centru de permanenţă nu poate funcţiona decât cu minim 6 medici. El nu este un centru de permanenţă doar de noapte, ci este un centru de permanenţă, prin natura definiţiei. Medicul respectiv trebuie să fie şi ziua, şi noaptea acolo. Medicii de familie trebuie să-şi dorească acel lucru şi să achieseze la un centru de permanenţă, pentru că ei vor fi oamenii care vor lucra acolo. Marea majoritate sunt supraaglomeraţi la cabinetele lor private. Singurul centru funcţional încă, pentru că din răsputeri oamenii aceia îl ţin funcţional, este cel din Însurăţei. Dacă vor pleca 2 medici, acel centru se va desfiinţa. E cam greu să vorbeşti cu oamenii să înfiinţeze un astfel de centru, chiar şi cu ajutorul primăriei sau CJ. (…) Medicii trebuie să-şi dorească să lucreze în aceste centre. Ei sunt plătiţi, dar nu le va conveni remuneraţia. O să dau acelaşi exemplu cu aceste centre de colectare a fructelor, legumelor, florilor pe care şi le doreşte PNL-ul. Dacă producătorii nu-şi doresc să se asocieze, să-şi strângă toată marfa în aceste centre şi de acolo marfa să plece cu un preţ stabilit, nu se poate. (..) Ne dorim un proiect funcţional, viabil pe termen mediu şi lung. Suntem deschişi. Ne trebuie cererea asociaţiei, acordul UAT-ului, şi atunci venim şi noi în sprijinul lor. Dacă puterea lor financiară nu corespunde, venim în sprijinul lor. Dar eu vă spun că astfel de centre de colectare se pot finanţa şi pe fonduri europene”, a subliniat Chiriac.
Dănăilă: «Există medici care privesc cu ochi buni înfiinţarea acestor centre de permanenţă»
Tot joi, a avut loc o conferinţă de presă şi la Partidul Naţional Liberal Brăila, unde preşedintele Alexandru Dănăilă a comentat afirmaţiile primarului şi şefului judeţului. Dănăila a susţinut că, mai întâi trebuie să scoţi la concurs un post de medic la care să nu se înscrie nimeni şi apoi tragi concluzia că nu există doctori pentru a lucra în centrul medical de permanenţă. Mai mult, acesta a zis că nu-şi aminteşte de un proiect asemănător pe vremea când era viceprimar al municipiului. “Nu am cunoştinţă despre demararea unui astfel de proces, cel puţin în perioada în care eu am fost viceprimar. Acum, ca să-l cred pe cuvânt pe domnul Dragomir, îmi este greu. Dar, din păcate, proiectele care au un impact major asupra populaţiei, sunt proiecte nerealizabile în opinia domnului primar. Salariul pe 2-3 luni al directorului de la CUP Dunărea este suficient pentru amenajarea unui centru de permanenţă. Nu cred că este un efort atât de mare când vine vorba despre sănătatea populaţiei. Se vor găsi şi medici, şi pacienţi. Dacă va fi schimbată legea cu finanţarea pentru aceste centre, care e la mâna PSD-ului, vor deveni mult mai atractive pentru medicii care vor veni să lucreze acolo. Ca să refuze un medic să se angajeze acolo, trebuie să organizezi concurs să vezi că nu s-a înscris nimeni, dar trebuie oferită infrastructura. E o completare a activităţii medicilor de familie, nu vorbim de operaţii. Nu mai stai 6 ore la urgenţe pentru o durere, te duci la acel centru. Eu am discutat cu 5 medici de familie, care au privit cu ochi buni această iniţiativă, mai ales din perspectiva în care creşterea salariului minim pe economie, creşterea cheltuielilor la cabinetele medicale, îi lasă pe medicii de familie care nu au alte activităţi independente cu un salariu mult prea mic pentru activitatea pe care o prestează. Există medici care, după ce-şi plătesc toate cheltuielile cu cabinetul, rămân în mână cu foarte puţini bani. Nici pacienţi nu pot lua prea mulţi, pentru că n-au timpul necesar să-i vadă”, este de părere Dănăilă.
Sănătate
BPOC: boala pulmonară care poate trece neobservată ani întregi
O tuse care nu mai dispare, oboseala la eforturi obișnuite sau senzația că respirația nu mai este la fel de ușoară ca înainte pot părea probleme banale, mai ales în cazul fumătorilor sau al persoanelor trecute de o anumită vârstă. În spatele acestor manifestări se poate ascunde însă o afecțiune serioasă: bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), o boală care afectează progresiv plămânii și care poate rămâne nediagnosticată ani întregi.
Ziua Mondială a BPOC, marcată în fiecare an în luna noiembrie, a fost celebrată pe 18 noiembrie în 2026. Evenimentul atrage atenția asupra importanței diagnosticării timpurii și a accesului la tratament. Tema din acest an, „Diagnostic precoce și management pentru o viață mai bună”, subliniază faptul că identificarea bolii înainte de apariția complicațiilor poate face o diferență importantă pentru pacienți.
Mulți pacienți ajung târziu la medic
BPOC este o afecțiune respiratorie cronică în care căile respiratorii se îngustează, iar circulația aerului către și dinspre plămâni devine tot mai dificilă. Boala include forme precum bronșita cronică și emfizemul pulmonar și se agravează, de regulă, în timp.
Potrivit Societății Române de Pneumologie, aproximativ 8,3% dintre adulții din România sunt diagnosticați cu BPOC, însă numărul real al persoanelor afectate este considerat mult mai mare. Specialiștii estimează că aproximativ jumătate dintre pacienții cu această boală nu știu că o au.
La nivel mondial, BPOC reprezintă a treia cauză de deces. Organizația Mondială a Sănătății arată că boala a provocat aproximativ 3,4 milioane de decese în 2023.
Unul dintre motivele pentru care afecțiunea este descoperită târziu este evoluția lentă. Mulți pacienți ajung să considere tusea persistentă sau dificultățile de respirație drept consecințe normale ale fumatului, ale înaintării în vârstă ori ale lipsei de condiție fizică.
Tusea persistentă și lipsa de aer, semnale care nu trebuie ignorate
Printre cele mai frecvente manifestări ale BPOC se numără tusea cronică, uneori însoțită de eliminarea mucusului, respirația șuierătoare, oboseala și senzația de lipsă de aer.
La început, dificultățile respiratorii pot apărea doar în timpul efortului fizic, de exemplu la urcatul scărilor sau la mersul într-un ritm mai alert. Pe măsură ce boala avansează, pacientul poate ajunge să gâfâie și în timpul unor activități obișnuite, iar în formele severe chiar și în repaus.
Fumatul este principalul factor de risc, însă BPOC nu afectează exclusiv fumătorii. Expunerea îndelungată la poluarea aerului, fumul provenit din încălzirea locuințelor cu combustibili solizi, praful și substanțele chimice de la locul de muncă pot contribui, de asemenea, la apariția bolii. Există și factori genetici sau legați de dezvoltarea plămânilor încă din copilărie.
Medicii atrag atenția că simptomele nu trebuie puse automat pe seama vârstei sau a fumatului. O evaluare medicală este importantă mai ales atunci când tusea și senzația de lipsă de aer persistă.
O simplă investigație poate ajuta la depistarea bolii
Diagnosticul BPOC nu se stabilește doar pe baza simptomelor sau a unei radiografii pulmonare. Investigația esențială este spirometria, un test simplu și nedureros care măsoară cantitatea de aer pe care o persoană o poate inspira și expira, precum și viteza cu care îl elimină din plămâni.
În funcție de rezultate și de evaluarea medicului pneumolog, poate fi confirmată existența unei obstrucții persistente a căilor respiratorii.
Deși BPOC nu poate fi vindecată în prezent, tratamentul poate reduce simptomele, poate limita agravarea bolii și poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. Acesta poate include medicamente inhalatorii, renunțarea la fumat, vaccinarea împotriva unor infecții respiratorii și programe de reabilitare pulmonară.
Renunțarea la fumat rămâne una dintre cele mai importante măsuri, inclusiv pentru persoanele care au fost diagnosticate după mulți ani de consum de tutun. Mesajul transmis de specialiști cu ocazia Zilei Mondiale a BPOC este unul simplu: respirația dificilă, tusea care persistă și oboseala neobișnuită nu trebuie considerate inevitabile. Depistată la timp și tratată corespunzător, boala poate fi ținută sub control, iar pacienții își pot păstra o viață activă pentru mai mult timp.
Sănătate
Pericolului rezistenței la antibiotice. De ce medicamentele care salvează vieți ar putea deveni tot mai puțin eficiente
România continuă să se confrunte cu o problemă serioasă în ceea ce privește utilizarea antibioticelor și răspândirea bacteriilor rezistente la tratamente. Deși aceste medicamente sunt esențiale în combaterea infecțiilor bacteriene, administrarea lor necorespunzătoare contribuie la apariția unor bacterii tot mai greu de tratat. Datele europene arată că țara noastră are încă mult de recuperat în lupta împotriva rezistenței antimicrobiene.
Problema nu este una care privește exclusiv spitalele sau sistemul medical. Utilizarea antibioticelor fără recomandarea medicului, întreruperea tratamentului înainte de termen sau administrarea acestor medicamente pentru răceli și viroze sunt practici care pot contribui la agravarea fenomenului.
România, printre țările care consumă prea multe antibiotice
Potrivit datelor publicate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), consumul de antibiotice în România a scăzut foarte puțin în 2024 față de nivelul de referință din 2019.
Mai exact, consumul a ajuns la 25,2 doze zilnice definite la 1.000 de locuitori pe zi, față de 25,8 în 2019. Scăderea este de numai 2%, în condițiile în care obiectivul european pentru 2030 presupune o reducere de 27%.
Un alt indicator îngrijorător este ponderea antibioticelor din categoria „Access”, recomandate ca primă sau a doua opțiune pentru tratarea infecțiilor frecvente. În România, acestea reprezentau 49% din consumul total în 2024, sub nivelul de 52,8% înregistrat în 2019 și departe de ținta europeană de cel puțin 65%.
Aceste cifre arată că nu este suficient să reducem cantitatea de antibiotice utilizate. Contează foarte mult și alegerea medicamentului potrivit, în funcție de infecție și de recomandarea specialistului.
Bacterii tot mai rezistente la tratamentele disponibile
Consecințele utilizării necorespunzătoare a antibioticelor se văd și în evoluția infecțiilor provocate de bacterii rezistente.
Datele ECDC pentru 2024 indică o creștere importantă a incidenței unor infecții grave din România. În cazul infecțiilor sanguine provocate de Escherichia coli rezistentă la cefalosporine de generația a treia, indicatorul a crescut cu 53,2% față de 2019.
Și mai îngrijorătoare este evoluția infecțiilor sanguine cu Klebsiella pneumoniae rezistentă la carbapeneme, o clasă importantă de antibiotice utilizată inclusiv în tratarea unor infecții severe. Incidența estimată a crescut de la 7,12 cazuri la 100.000 de locuitori în 2019 la 20,31 în 2024.
Rezistența antimicrobiană apare atunci când microorganismele dezvoltă capacitatea de a supraviețui tratamentelor care, în mod normal, ar trebui să le distrugă sau să le împiedice dezvoltarea. În aceste condiții, infecțiile pot deveni mai dificil de tratat, pot necesita medicamente mai puternice și spitalizări mai lungi.
Antibioticele nu tratează răcelile și gripa
Una dintre cele mai frecvente greșeli este administrarea antibioticelor pentru infecții virale. Răceala, gripa și majoritatea episoadelor de durere în gât sunt provocate de virusuri, iar antibioticele nu acționează asupra acestora.
Specialiștii recomandă ca antibioticele să fie administrate numai la indicația medicului, în doza și pe durata stabilite. Medicamentele rămase de la tratamente anterioare nu trebuie folosite din proprie inițiativă și nici oferite altor membri ai familiei.
De asemenea, un tratament nu trebuie modificat sau întrerupt fără recomandarea medicului, chiar dacă simptomele par să se amelioreze.
Rezistența la antibiotice nu înseamnă că organismul uman devine rezistent la medicamente, ci că bacteriile își dezvoltă mecanisme prin care pot supraviețui tratamentului.
O problemă care poate afecta generațiile viitoare
Rezistența antimicrobiană este considerată una dintre marile provocări de sănătate publică la nivel mondial. Dacă fenomenul continuă să se extindă, inclusiv intervențiile chirurgicale, transplanturile și tratamentele care slăbesc sistemul imunitar pot deveni mai riscante, deoarece infecțiile apărute în aceste situații vor fi mai greu de controlat.
România are în față un obiectiv dificil până în 2030: reducerea consumului de antibiotice, îmbunătățirea modului în care sunt prescrise și limitarea răspândirii bacteriilor rezistente.
Dincolo de măsurile luate de autorități și de personalul medical, responsabilitatea începe și cu fiecare pacient. Antibioticele trebuie folosite doar atunci când sunt necesare. Altfel, medicamentele care au salvat milioane de vieți riscă să își piardă treptat eficiența.





















