Adaugă ca sursă preferată în Google

• ne-a mărturisit Mariana Iordache despre începutul îndelungatei sale cariere de profesor de canto • între timp s-a obişnuit la Brăila, s-a măritat aici şi de-a lungul anilor a format şi îndrumat o mulţime de copii talentaţi
 
Absolventă a Conservatorului de Muzică “Gheorghe Dima”din Cluj, Facultatea instrumente şi canto, specializarea canto, Mariana Iordache este profesor de canto la Şcoala Populară de Arte şi Meserii “Vespasian Lungu” Brăila din 1974, dar a predat canto şi la Liceul de Arte “Hariclea Darclée”. De-a lungul timpului, a obţinut rezultate remarcabile în diverse activităţi de îndrumare şi coordonare artistică pentru solişti individuali şi formaţii în vederea participării la numeroase concursuri la nivel naţional, interjudeţean şi judeţean, a coordonat şi a efectuat regia artistică pentru diferite spectacole la nivel naţional şi judeţean.
A participat ca membru în juriu de specialitate la numeroase concursuri la nivel naţional, interjudeţean şi judeţean, printre care: Lotca de Aur, Concursul Stelele Brăilei, Mini Mega Star, în 2012 a fost în juriu la Concursul George Grigoriu, iar din 2010 este director artistic al Concursului Naţional de Muzică Uşoară “Armoniile Dunării” Brăila. Prin mâinile DOAMNEI Mariana Iordache au trecut zeci, sute de copii, iar mulţi dintre elevii de altădată au ajuns vârfuri ale muzicii culte şi cântă pe marile scene ale ţării şi ale lumii. Despre activitatea pe care o desfăşoară în slujba muzicii şi despre roadele muncii sale vorbeşte cu modestie, dar şi cu entuziasm şi spune că şi-a dorit dintotdeauna progresul copiilor şi, bineînţeles, şi pe al său.
 
 
– Aţi terminat Conservatorul de Muzică “Gheorghe Dima” din  Cluj, Facultatea instrumente şi canto, specializarea canto şi sunteţi în Brăila din 1974, ca profesor de canto la Şcoala Populară de Artă Vespasian Lungu. De ce Brăila?
 
-În acea perioadă, când eu am absolvit, se făcea repartiţie guvernamentală obligatorie şi a trebuit să vin aici. Eu terminasem canto principal şi, poate aş fi ales să fac solistica, dar, atunci erai obligat să faci stagiul de trei ani.
După trei ani, m-am căsătorit şi am ales să rămân la Brăila.
 
-Cum vi s-a părut Brăila, venind de la Cluj?
 
-Am plâns. Eram disperată că nu fac ce mi-am dorit şi ce am absolvit. Dar, cu timpul, m-am obişnuit, având un mare sprijin în soţul meu, împăcându-mă foarte frumos cu el şi văzând că am realizări în domeniul artistic cu copiii şi cât sunt de dedicaţi.
 
-Prin mâinile dumneavoatră au trecut zeci, sute de copii. Mulţi dintre elevii dumneavoastră au ajuns vârfuri ale muzicii şi cântă pe marile scene ale ţării şi ale lumii. V-a fost greu să îi şlefuiţi, să îi faceţi să se dezvolte?
 
-Dacă mi-a plăcut ce am făcut, nu a fost greu. Dacă ei au dorit să ajungă sus, i-am ajutat chiar din timpul meu liber, acasă. Printre primii mei elevi a fost Mariana Mihai Zoter, care, în momentul de faţă, este şi solistă şi profesor de canto, cu mari recunoaşteri în America. Mi-am dorit dintotdeauna progresul copiilor şi, bineînţeles, şi al meu. Studiez toată ziua şi cu ei, dar şi eu personal, mă implic.
Pe Florentina Soare o chemam acasă şi venea şi când era studentă. Nu a fost uşor, nu au avut întindere vocală necesară  de la început, am muncit foarte mult la început şi cu foarte multă migală. De multe ori, copiii mă întrebau de ce nu le dau ceva mai greu şi le spuneam că, dacă forţează glasul, nu vor mai putea evolua în timp. Se formează nişte defecte, nişte forţări, nişte crampe, pe care nu mai poţi să le scoţi. Acum, mulţi dintre ei, printre care şi soprana de la Braşov, Alexe Nicoleta Chirilă, au recunoscut că aşa este şi îmi mulţumesc că nu i-am forţat de la început şi că acum fac carieră îndelungată.
 
 
-De-a lungul timpului, aţi fost implicată în tot felul de concursuri, aţi câştigat, personal şi prin elevii pe care i-aţi coordonat, zeci, sute de diplome. Care au fost primele concursuri la care aţi participat în juriu, sau cu elevii?
 
 
-Primele concursuri, din 1974, au fost în CÂNTAREA ROMÂNIEI. Atunci, la nivel naţional, noi, Şcoala Populară de Arte din Brăila, am reuşit să luăm locul trei la muzica cultă, cu tenorul de astăzi, Cristian Bălăşescu, iar cu Nicoleta Alexe am reuşit să luăm premiul al doilea pe ţară. De la începuturi, fără prea multă  experienţă pedagogică, am obţinut premii. Experienţa pedagogică are o valoare extraordinară şi îşi spune cuvântul.
În 1998, am obţinut Marele Premiu la muzica cultă cu Cătălin Petrescu, iar în 2000, tot Marele Premiu cu eleva Carmen Topciu. După aceea, ei au obţinut premii importante la toate concursurile care se ţineau în ţară, inclusiv la olimpiadele şcolare.
Toate aceste concursuri la care au participat elevii noştri, le-au fost de mare ajutor, pentru că vedeau care este nivelul pe plan naţional şi de multe ori solicitau să facă arii  foarte grele şi chiar încercam acest lucru. Chiar am avut surpriza, cu Carmen Topciu, să cânte o arie foarte grea, la un concurs internaţional care s-a desfăşurat la Constanţa şi unde erau în comisia de concurs personalităţi zdobitoare, iar ea a luat premiul întâi. 
 
-Care sunt vocile pe care le-aţi format şi care acum cântă pe marile scene ale lumii?
 
-Nu aş vrea să uit pe nimeni, dar pot să spun de mezzosoprana Florentina Soare, mezzosoprana Ramona Zaharia, soprana Nicoleta Alexe Chirilă, tenorul Cristian Bălăşescu.
M-a surprins însă că am avut o elevă care lua premii peste premii la toate concursurile, dar nu a făcut o carieră fulminantă ca aceştia pe care i-am enumerat. S-a căsătorit, are doi copii, a avut un accident şi a stat mult timp imobilizată…este în corul Operei de la Bucureşti, dar avea mari şanse să cânte pe marile scene ale lumii.
 
-Ce proiecte de viitor aveţi?
 
-Eu proiecte am, dar, pentru că nu avem săli mari, în care să se prezinte spectacole cu muzica cultă, nu prea mai sunt copiii interesaţi şi să le placă. Aşa am mers eu pe acest drum. Eu nu am avut în familie oameni care să mă îndrume. Am fost la un film care mi-a plăcut, cu TOSCA, de Puccini, la o grădină de vară şi atunci m-am hotărât ce vreau să fac.
 
-Să înţeleg că toată cariera dumneavoastră a pornit de la un film, vizionat la o grădină de vară?
 
-Da! A fost un film foarte bine realizat şi pe mine, care eram un copil, m-a vrăjit cântăreaţa, care era de excepţie. Atunci, am spus că asta vreau să fac şi asta am făcut.