Sănătate
Brăilenii şi-au testat glicemia gratuit în mall
• medicul specialist pe diabet şi nutriţie, dr. Cristina Voineag, a organizat în mall un eveniment în cadrul căruia trecătorii şi-au putut verifica glicemia • acţiunea a avut loc de Ziua Mondială a Diabetului • campania dr. Voineag a urmărit informarea şi conştientizarea populaţiei despre cât de grav poate fi diabetul zaharat netratat şi la ce complicaţii duce această boală a secolului
Persoanele care au fost ieri în mallul brăilean şi-au putut testa glicemia, fără a scoate vreun ban din buzunar, iar rezultatul l-au primit pe loc, în câteva secunde. Evenimentul a fost organizat cu ocazia Zilei Mondiale a Diabetului, de către medicul specialist pe diabet, nutriţie şi boli metabolice Cristina Voineag, din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Brăila. Standul a fost amplasat încă de la ora 10.00, iar în jurul orei 11.00, aproape 100 de oameni au acceptat să-şi măsoare glicemia. Activitatea s-a încheiat seara, la ora 20.00.
Dintre cei care au trecut pe la standul dr. Voineag, unii ştiau că au diabet, alţii au fost surprinşi să afle că au trecut peste limita maximă a valorii normale. De asemenea, oamenii au primit sfaturi despre cum să ducă un stil de viaţă sănătos, ce mâncăruri le fac bine şi care trebuie scoase din meniul fiecăruia. În plus, toţi au fost îndemnaţi să facă multă mişcare.
Pe la stand a trecut şi Suzana Bencea, o brăileancă în vârstă de 70 ani. Aceasta a avut valoarea 96 la glicemie, încadrându-se în limitele normale. Ne-a dezvăluit secretul ei: “Duc un stil de viaţă sănătos, ţin dietă şi fac mişcare. Dacă am nevoie, iau şi medicamente homeopatice, adică naturiste” , ne-a declarat Suzana Bencea.
Dr. Cristina Voineag a ţinut să atragă atenţia asupra complicaţiilor pe care le dă diabetul zaharat. “Cu ocazia Zilei Mondiale a Diabetului, încercăm să facem o campanie de prevenţie şi de screening prin testări de glicemie gratuită, mai ales că diabetul zaharat este o boală care, de cele mai multe ori, este asimptomatică. Diabetul reprezintă un inamic nevăzut al zilelor noastre şi este considerată boala secolului! Sunt foarte multe decese cauzate de diabetul zaharat, mai ales că este o boală care duce la un risc cardiovascular foarte înalt. Fiind asimptomatică, de cele mai multe ori apar complicaţii acute în cazul unei intervenţii chirurgicale sau complicaţii cronice cu risc de boală cronică de rinichi, ajungând la dialize sau chiar la amputaţii. Atunci, încercăm să testăm glicemia, să informăm populaţia despre ce înseamnă un stil de viaţă sănătos, prin dietă cât mai echilibrată, să încercăm să scădem în greutate, acolo unde este cazul în funcţie de indicele de masă corporală, în cazul pacienţilor supraponderali sau obezi şi să încercăm să prevenim instalarea bolii, a diabetului zaharat. Astăzi, numai în prima oră au fost 100 de persoane. Am depistat glicemii chiar şi la persoane cu vârsta de 25 ani. Valoarea a fost de 250. Următorul pas este să încercăm să diagnosticăm boala, să punem diagnosticul corect, să facem un test de toleranţă la glucoză şi o hemoglobină glicozilată, adică media glicemiei pe 3 luni. Dieta, combinată cu mişcare minim 30 minute pe zi şi o medicaţie corectă, poate duce la prevenirea complicaţiilor. Diabetul este însoţit, uneori, de complicaţii care nu se pot diagnostica uşor, adică demenţă şi depresie. Reuşim să scurtăm durata de spitalizare şi costurile. Diabetul este o boală cu impact social şi economic. Aş vrea să vă spun că în Centrul de Diabet al Judeţului Brăila sunt peste 18.000 de persoane cu diabet zaharat. Majoritatea au complicaţii. Pacienţii au nevoie de bilet de trimitere pentru diabet şi nutriţie pentru luare în evidenţă şi diagnosticarea bolii. Ulterior, fiind o boală cronică, nu mai necesită bilet de trimitere şi consultaţia se poate face atât în ambulator, cât şi în spital”, ne-a precizat dr. Voineag. Aceasta poate fi găsită în Compartimentul de Diabet şi Boli Metabolice în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Brăila.
Sănătate
BPOC: boala pulmonară care poate trece neobservată ani întregi
O tuse care nu mai dispare, oboseala la eforturi obișnuite sau senzația că respirația nu mai este la fel de ușoară ca înainte pot părea probleme banale, mai ales în cazul fumătorilor sau al persoanelor trecute de o anumită vârstă. În spatele acestor manifestări se poate ascunde însă o afecțiune serioasă: bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), o boală care afectează progresiv plămânii și care poate rămâne nediagnosticată ani întregi.
Ziua Mondială a BPOC, marcată în fiecare an în luna noiembrie, a fost celebrată pe 18 noiembrie în 2026. Evenimentul atrage atenția asupra importanței diagnosticării timpurii și a accesului la tratament. Tema din acest an, „Diagnostic precoce și management pentru o viață mai bună”, subliniază faptul că identificarea bolii înainte de apariția complicațiilor poate face o diferență importantă pentru pacienți.
Mulți pacienți ajung târziu la medic
BPOC este o afecțiune respiratorie cronică în care căile respiratorii se îngustează, iar circulația aerului către și dinspre plămâni devine tot mai dificilă. Boala include forme precum bronșita cronică și emfizemul pulmonar și se agravează, de regulă, în timp.
Potrivit Societății Române de Pneumologie, aproximativ 8,3% dintre adulții din România sunt diagnosticați cu BPOC, însă numărul real al persoanelor afectate este considerat mult mai mare. Specialiștii estimează că aproximativ jumătate dintre pacienții cu această boală nu știu că o au.
La nivel mondial, BPOC reprezintă a treia cauză de deces. Organizația Mondială a Sănătății arată că boala a provocat aproximativ 3,4 milioane de decese în 2023.
Unul dintre motivele pentru care afecțiunea este descoperită târziu este evoluția lentă. Mulți pacienți ajung să considere tusea persistentă sau dificultățile de respirație drept consecințe normale ale fumatului, ale înaintării în vârstă ori ale lipsei de condiție fizică.
Tusea persistentă și lipsa de aer, semnale care nu trebuie ignorate
Printre cele mai frecvente manifestări ale BPOC se numără tusea cronică, uneori însoțită de eliminarea mucusului, respirația șuierătoare, oboseala și senzația de lipsă de aer.
La început, dificultățile respiratorii pot apărea doar în timpul efortului fizic, de exemplu la urcatul scărilor sau la mersul într-un ritm mai alert. Pe măsură ce boala avansează, pacientul poate ajunge să gâfâie și în timpul unor activități obișnuite, iar în formele severe chiar și în repaus.
Fumatul este principalul factor de risc, însă BPOC nu afectează exclusiv fumătorii. Expunerea îndelungată la poluarea aerului, fumul provenit din încălzirea locuințelor cu combustibili solizi, praful și substanțele chimice de la locul de muncă pot contribui, de asemenea, la apariția bolii. Există și factori genetici sau legați de dezvoltarea plămânilor încă din copilărie.
Medicii atrag atenția că simptomele nu trebuie puse automat pe seama vârstei sau a fumatului. O evaluare medicală este importantă mai ales atunci când tusea și senzația de lipsă de aer persistă.
O simplă investigație poate ajuta la depistarea bolii
Diagnosticul BPOC nu se stabilește doar pe baza simptomelor sau a unei radiografii pulmonare. Investigația esențială este spirometria, un test simplu și nedureros care măsoară cantitatea de aer pe care o persoană o poate inspira și expira, precum și viteza cu care îl elimină din plămâni.
În funcție de rezultate și de evaluarea medicului pneumolog, poate fi confirmată existența unei obstrucții persistente a căilor respiratorii.
Deși BPOC nu poate fi vindecată în prezent, tratamentul poate reduce simptomele, poate limita agravarea bolii și poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. Acesta poate include medicamente inhalatorii, renunțarea la fumat, vaccinarea împotriva unor infecții respiratorii și programe de reabilitare pulmonară.
Renunțarea la fumat rămâne una dintre cele mai importante măsuri, inclusiv pentru persoanele care au fost diagnosticate după mulți ani de consum de tutun. Mesajul transmis de specialiști cu ocazia Zilei Mondiale a BPOC este unul simplu: respirația dificilă, tusea care persistă și oboseala neobișnuită nu trebuie considerate inevitabile. Depistată la timp și tratată corespunzător, boala poate fi ținută sub control, iar pacienții își pot păstra o viață activă pentru mai mult timp.
Sănătate
Pericolului rezistenței la antibiotice. De ce medicamentele care salvează vieți ar putea deveni tot mai puțin eficiente
România continuă să se confrunte cu o problemă serioasă în ceea ce privește utilizarea antibioticelor și răspândirea bacteriilor rezistente la tratamente. Deși aceste medicamente sunt esențiale în combaterea infecțiilor bacteriene, administrarea lor necorespunzătoare contribuie la apariția unor bacterii tot mai greu de tratat. Datele europene arată că țara noastră are încă mult de recuperat în lupta împotriva rezistenței antimicrobiene.
Problema nu este una care privește exclusiv spitalele sau sistemul medical. Utilizarea antibioticelor fără recomandarea medicului, întreruperea tratamentului înainte de termen sau administrarea acestor medicamente pentru răceli și viroze sunt practici care pot contribui la agravarea fenomenului.
România, printre țările care consumă prea multe antibiotice
Potrivit datelor publicate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), consumul de antibiotice în România a scăzut foarte puțin în 2024 față de nivelul de referință din 2019.
Mai exact, consumul a ajuns la 25,2 doze zilnice definite la 1.000 de locuitori pe zi, față de 25,8 în 2019. Scăderea este de numai 2%, în condițiile în care obiectivul european pentru 2030 presupune o reducere de 27%.
Un alt indicator îngrijorător este ponderea antibioticelor din categoria „Access”, recomandate ca primă sau a doua opțiune pentru tratarea infecțiilor frecvente. În România, acestea reprezentau 49% din consumul total în 2024, sub nivelul de 52,8% înregistrat în 2019 și departe de ținta europeană de cel puțin 65%.
Aceste cifre arată că nu este suficient să reducem cantitatea de antibiotice utilizate. Contează foarte mult și alegerea medicamentului potrivit, în funcție de infecție și de recomandarea specialistului.
Bacterii tot mai rezistente la tratamentele disponibile
Consecințele utilizării necorespunzătoare a antibioticelor se văd și în evoluția infecțiilor provocate de bacterii rezistente.
Datele ECDC pentru 2024 indică o creștere importantă a incidenței unor infecții grave din România. În cazul infecțiilor sanguine provocate de Escherichia coli rezistentă la cefalosporine de generația a treia, indicatorul a crescut cu 53,2% față de 2019.
Și mai îngrijorătoare este evoluția infecțiilor sanguine cu Klebsiella pneumoniae rezistentă la carbapeneme, o clasă importantă de antibiotice utilizată inclusiv în tratarea unor infecții severe. Incidența estimată a crescut de la 7,12 cazuri la 100.000 de locuitori în 2019 la 20,31 în 2024.
Rezistența antimicrobiană apare atunci când microorganismele dezvoltă capacitatea de a supraviețui tratamentelor care, în mod normal, ar trebui să le distrugă sau să le împiedice dezvoltarea. În aceste condiții, infecțiile pot deveni mai dificil de tratat, pot necesita medicamente mai puternice și spitalizări mai lungi.
Antibioticele nu tratează răcelile și gripa
Una dintre cele mai frecvente greșeli este administrarea antibioticelor pentru infecții virale. Răceala, gripa și majoritatea episoadelor de durere în gât sunt provocate de virusuri, iar antibioticele nu acționează asupra acestora.
Specialiștii recomandă ca antibioticele să fie administrate numai la indicația medicului, în doza și pe durata stabilite. Medicamentele rămase de la tratamente anterioare nu trebuie folosite din proprie inițiativă și nici oferite altor membri ai familiei.
De asemenea, un tratament nu trebuie modificat sau întrerupt fără recomandarea medicului, chiar dacă simptomele par să se amelioreze.
Rezistența la antibiotice nu înseamnă că organismul uman devine rezistent la medicamente, ci că bacteriile își dezvoltă mecanisme prin care pot supraviețui tratamentului.
O problemă care poate afecta generațiile viitoare
Rezistența antimicrobiană este considerată una dintre marile provocări de sănătate publică la nivel mondial. Dacă fenomenul continuă să se extindă, inclusiv intervențiile chirurgicale, transplanturile și tratamentele care slăbesc sistemul imunitar pot deveni mai riscante, deoarece infecțiile apărute în aceste situații vor fi mai greu de controlat.
România are în față un obiectiv dificil până în 2030: reducerea consumului de antibiotice, îmbunătățirea modului în care sunt prescrise și limitarea răspândirii bacteriilor rezistente.
Dincolo de măsurile luate de autorități și de personalul medical, responsabilitatea începe și cu fiecare pacient. Antibioticele trebuie folosite doar atunci când sunt necesare. Altfel, medicamentele care au salvat milioane de vieți riscă să își piardă treptat eficiența.





















