Cultură
Brăila, oraşul pustiit
• oraş liber şi înfloritor, Brăila era, în urmă cu mai bine de un secol, cel mai important port al României şi ocupa locul III ca mărime, după Bucureşti şi Ploieşti • prin Portul Brăilei se făcea o treime din exportul României • cele mai mari mori de grâu din Europa de Est erau la Brăila, iar o treime din populaţia oraşului era reprezentată de străini • după ’89, a început exodul brăilenilor, astfel că bulevardele par pustii, clădirile de patrimoniu stau să cadă, iar nivelul de trai este mult sub media pe ţară • dacă în 1992 erau aici 234.706 locuitori, la 1 ianuarie a.c. statisticile înregistrau doar 202.740, dintre care mulţi sunt plecaţi în străinătate, fără ca acest aspect să fie luat oficial în evidenţă
Despre Brăila noastră s-a vorbit la superlativ. Pentru că am fost primii la comerţ, pentru că am avut primul ciment Portland din ţară, tramvai, iluminat stradal, telefon şi drum de fier. Şi am avut Lacu Sărat şi Docurile – chiar înaintea gălăţenilor – şi Portul Brăilei care, acum un veac, era plin de viaţă. “Mica Marsilie” era râvnită de români şi de străini deopotrivă. Acum, însă, oraşul pare pustiit. La recensământul din 1992, Brăila figura cu 234.706 locuitori. Zece ani mai târziu, în 2002, în municipiu erau 216.929 locuitori, iar la 1 ianuarie 2019 erau – potrivit Direcţiei Regionale de Statistică Brăila – doar 202.740 persoane cu domiciliu stabil, dintre care mulţi sunt plecaţi în străinătate, fără ca acest aspect să fie luat oficial în evidenţă. Depopularea oraşului se datorează, aşadar, atât scăderii natalităţii cât şi migrării forţei de muncă în zone mai prospere. Ca să nu mai vorbim de tinerii plecaţi în străinătate, siliţi să trăiască drama dezrădăcinării.
Brăila, “capitala Principatelor Unite”
Atestată documentar încă de la 1368, Brăila a fost un înfloritor port românesc încă din veacurile XIV-XVI. O spun izvoarele vremii.
Intrată în stăpânirea Imperiului Otoman – care a ridicat aici o cetate inexpugnabilă şi a instalat o puternică garnizoană (vezi hrubele care făceau parte din sistemul defensiv şi care mai există, parţial, şi astăzi) – Brăila a continuat să se dezvolte vertiginos. Aşa se face că, la 1829, când a fost redat Ţării Româneşti, oraşul nostru avea o populaţie de 6.000 de locuitori devenind, în scurt timp, cel mai important port şi antrepozit de cereale la Dunărea de Jos, cu o economie prosperă şi un nivel de trai ce rivaliza cu cele mai mari oraşe ale Europei. În anul 1866, călătorul francez Georges Le Cler afirma, în volumul “La Moldo-Valachie”: “Brăila este un oraş frumos, bine aşezat, destul de bine pavat, amintind de oraşele maritime din Apus. Dacă am avea un sfat de dat, acesta ar fi de a se face din Brăila capitala Principatelor”. Acest lucru se întâmpla în anul în care urca pe tron domnitorul Carol I de Hohenzollern.
Ca să ne facem doar o mică idee în legătură cu dezvoltarea oraşului-port, amintim că, la 1840, populaţia urbei depăşea 10.000 de locuitori, iar în 1853 12.000, Brăila devenind, astfel, al treilea mare oraş din Ţara Românească, după Bucureşti (64.000) şi Ploieşti (15.000). Totodată, numărul valoarelor ancorate în port a crescut de la 111, în 1829, la peste 1.500, în 1850.
Potrivit prof. Gheorghe Iavorschi, neobosit cercetător al arhivelor, cele mai practicate meserii ale brăilenilor de acum două veacuri erau acelea de comercianţi, misiţi, armatori, dragomani (translatori), corăbieri, lucrători portuari, pescari, marchitani, căruţaşi, bogasieri, lucrători manufacturieri, sacagii şi multe altele. Apar mai apoi bijutierii, croitorii şi industriaşii, la Brăila stabilindu-se tot mai mulţi cetăţeni străini. În prima parte a sec. XX, existau la Brăila nu mai puţin de 17 consulate străine. Şi încă ceva: nu oricine putea să devină locuitor al Brăilei şi să construiască aici, iar străinilor li se acorda cetăţenie cu foarte mare greutate.
“Încă din prima jum. a sec. XIX, Brăila dispunea de un regulament urbanistic restrictiv urmărit cu rigurozitate de autorităţi, astfel că numai cetăţenii cu o anumită stare materială îşi permiteau să construiască locuinţe şi alte edificii în perimetrul oraşului. Mii de oameni veniţi de la sate, pentru a lucra în Portul Brăilei, şi-au durat case de vălătuci şi bordeie în afara localităţii, formând comuna rurală Islaz (Brăiliţa)”, preciza, deunăzi, prof. Iavorschi.
15.000 de flotanţi la Brăila, în 1899
Principal centru comercial al ţării, Brăila avea, în anul Unirii Principatelor, 17.105 de locuitori, dintre care 3.686 erau cetăţeni străini cu paşaport, alte câteva mii fiind de alte etnii decât cea română. Aceştia fuseseră “împământeniţi” la cerere şi se stabiliseră definitiv la Brăila, unde-şi clădiseră propria afacere. Printre ei se aflau mulţi greci, italieni, germani, austrieci, francezi, englezi, bulgari şi ruşi. La acea vreme, Brăila era un prosper oraş cosmopolit, cu statut de porto-franco şi piaţă europeană a cerealelor.
La recensământul din 1899, Brăila avea 56.330 locuitori stabili, fiind al patrulea oraş al României, ca mărime, după Bucureşti, Iaşi şi Galaţi, care avea 62.000 locuitori. În afară de locuitorii stabili, pe străzile Brăilei mişunau nu mai puţin de 15.000 de flotanţi, iar în satele judeţului trăiau în jur de 116.000 de suflete.
Scutită de taxe vamale şi aşezată strategic, la poarta României, Brăila avea, în anul 1863, când s-a ridicat Biserica Greacă, 36 de stabilimente (societăţi comerciale) şi 117 mori de vânt situate pe islazul oraşului, iar în 1885 acostau în port câte 200-400 de vapoare zilnic, mai puţin iarna. La acea vreme, exporturile Brăilei ajunseseră la 33.609.793 lei aur, oraşul aflându-se pe primul loc în ceea ce priveşte comerţul exterior. Un an mai târziu, începea construirea Docurilor, sub conducerea ing. Anghel Saligny. Utilate modern, acestea ocupau o suprafaţă de 38,5 hectare, din care numai bazinul avea 11,5 hectare, cu 12 dane. Alături, se afla magazia cu 334 de silozuri, cu o capacitate de 2.560 de vagoane de cereale. Cheiul era împânzit cu debarcadere, inclusiv cel amenajat special pentru vaporul “România”, care făcea curse regulate între Galaţi şi Brăila.
Potrivit documentelor, numai în perioada 1900-1909 s-au înfiinţat la Brăila 85 de societăţi comerciale. În 1904, a luat fiinţă Rizeria Română, cea mai mare fabrică de decorticat orez din ţară, iar în 1909 fabrica de cuie, sârmă şi lanţuri a lui Nedelcu P. Chercea, cu o capacitate de 200 de vagoane anual. Tot atunci, fiinţau aici prima fabrică de ciment Portland din România şi patru din cele mai mari mori din sud-estul Europei, iar în 1911 s-a început construirea unei alte mori de mare capacitate, Valeriano-Likiardopoulos. Numai Moara Violattos a măcinat, în 1908, 22.629.000 kilograme de grâu, din care a exportat 2.685.325 kg în Turcia, Grecia, Algeria şi Egipt. În acel an, precizează arhivele vremii, s-au măcinat la Brăila 63.598.983 kg grâu; o altă mare cantitate a fost exportată în Europa şi Asia. În dane, se puteau încărca simultan marfă în 16 vapoare (câte 1.000 – 1.250 tone în fiecare vapor, zilnic). Practic, Brăila exporta, în medie, câte 16-20.000 tone marfă/zi, lungimea totală a portului întinzându-se pe 8 km, la început de secol XX. Numai în septembrie 1909 s-au vândut, prin Bursa Brăilei, peste 10.000 de vagoane de cereale. Nu e de mirare că cei 2.500 de căruţaşi ai Brăilei abia dacă mai puteau face faţă. Iată cum descria un martor ocular (antreprenor francez) munca în port, la acea vreme: “La ora 10.00, viaţa de furnicar care se strânsese se răspândi pe chei: lumea nu mai aleargă, ci zboară. Cârduri de căruţe al căror jug seamănă cu un cerc de butoi se strâng în jurul vapoarelor (…) Munca oprită la prânz, pentru o oră, se reia şi continuă până la sfârşit. Noaptea vine şi, în întuneric, mii şi mii de vagoane de grâu, traversând câmpiile nesfârşite, se îndreaptă spre Portul Brăilei”.
Mai trebuie precizat faptul că, în 1914, erau la Brăila 14 bănci şi cam tot atâtea hoteluri şi hanuri mari, iar numărul lucrătorilor portuari ajunsese la 5.000 – docheri, hamali şi căruţaşi. La 1912, lua fiinţă aici prima fabrică de plăci de gramofon din România şi aveam şi primul cablu subacvatic de telegraf, care traversa Dunărea. Cam tot atunci, fabrica de bere “Muller” producea 350-400.000 litri de bere de cea mai bună calitate, iar fabrica de pâine “Ancora” dispunea de o sută de maşini cu frământătoare şi malaxoare, spaţii pentru depozitarea pâinii, garderobă şi baie pentru lucrători. Atelierele de cizmărie “Strate V. Mustea” şi “Şt. Ionescu”, de pe Regala, obţinuseră argint şi bronz la Expoziţia Universală de la Paris, din 1900. La fel, Fabrica “I. G. Cantacuzino”.
În preajma Primului Război Mondial, populaţia Brăilei ajunsese la 60.000 de locuitori.
Decăderea Brăilei
După mărire, declin. Aflată sub ocupaţie germană, Brăila a avut mult de suferit în timpul Marelui Război (1916-1919), când a pierit 10% din populaţia României (350.000 militari căzuţi în lupte şi 400.000 de civili seceraţi de tifos exantematic, holeră şi foamete). Şi-a revenit în câţiva ani, continuând să fie “Mica Marsilie”, cel mai frumos port al ţării şi inima comerţului cu cereale al Europei. Dar a sosit al Doilea Război Mondial şi ocupaţia sovietică şi Brăila noastră a sângerat din nou. Iar toate bogăţiile oraşului au încăput pe mâini străine.
După 1953, populaţia Brăilei a depăşit 100.000 de locuitori, dar numai pentru că au fost incluse în oraş, cu de-a sila – în calitate de cartiere – comunele Brăiliţa, Radu Negru (unde se stabiliseră “demobilizaţii”) şi Nedelcu P. Chercea, redenumit “1 Mai”, ca să i se şteargă memoria marelui filantrop.
Politica de industrializare forţată a provocat depopularea satelor, cu urmări nefaste pentru agricultură. A sporit numărul muncitorilor din marile combinate nerentabile şi poluante, create de regimul comunist, astfel că, în 1977, la Brăila erau 194.647 de locuitori, oraşul fiind al zecelea ca mărime din ţară. Populaţia rurală, însă, a scăzut la 171.000 de suflete, în majoritatea lor vârstnici.
Relevant este faptul că, la recensământul din 1992, Brăila figura cu 234.706 locuitori, 98% dintre aceştia fiind de naţionalitate română. Asta în condiţiile în care, în urmă cu un secol, o treime din pupulaţie era reprezentată de străini. Motivul: în timpul dictaturii comuniste, etnicii minoritari s-au repatriat, din motive economice şi politice. La ora actuală, străinii pot fi număraţi pe degete.
La recensământul din 2002, populaţia oraşului scăzuse la 216.929 locuitori. Potrivit Direcţiei Regionale de Statistică Brăila, la 1 ianuarie 2019, oraşul avea o populaţie de 202.740 persoane, iar judeţul 344.862. Acest fapt se datorează scăderii natalităţii (de ani buni, numărul persoanelor decedate este aproape dublu faţă de al nou-născuţilor!) şi migrării forţei de muncă în zone mai prospere. Adică în străinătate.
Cât priveşte etniile, la recensământul din 2011, în judeţul Brăila erau 91.899 români, 8.555 de romi, 1.940 ruşi lipoveni, 182 greci, 184 turci, 60 maghiari, 43 italieni şi 30 ucraineni. Afară de aceştia, mai erau doar 26 de evrei, 12 bulgari, 10 armeni, 7 tătari şi 5 ceangăi.
Potrivit statisticilor întocmite chiar de nemţi, românii ocupă primul loc în ceea ce priveşte migraţia în Germania, unde se stabilesc, anual, zeci de mii de conaţionali, inclusiv brăileni de-ai noştri. I-am devansat cu mult pe sirieni, care ocupă abia locul IV. Dacă înainte de instalarea dictaturii comuniste se călcau străinii în picioare ca să se stabilească la Brăila, acum oraşul pare pustiu, mai ales în weekend. Pe bulevardele altă dată pline de viaţă, abia dacă mai zăreşti câţiva pensionari, care joacă table sau moţăie de plictiseală, în timp ce tinerii îşi caută un rost în ţări străine, trăind, fără voia lor, drama dezrădăcinării.
Şcoli şi licee pe cale de a fi desfiinţate din lipsă de elevi, clădiri de patrimoniu care stau să cadă, fabrici ajunse o ruină sau şterse de pe faţa pământului, tineri fără niciun viitor, pensionari cu pensii de nimic şi lucrători cu salarii de mizerie. Cam aşa s-ar putea caracteriza, în câteva cuvinte, Brăila postdecembristă. Brăila pustiită.
Cultură
Clădirile trecutului și poveștile neștiute din spatele lor, explorate în acest weekend la Brăila
• ce viitor ar putea avea Cinema Central și cum pot fi readuse în viața comunității clădirile care au definit Brăila modernă? • acestea sunt câteva dintre întrebările la care vor încerca să răspundă arhitecți, cercetători și oameni de cultură, în cadrul evenimentului ”Zilele MuzA la Brăila”, programat pe 14 și 15 noiembrie
Brăilenii sunt invitați, pe 14 și 15 noiembrie, să redescopere o parte mai puțin explorată a istoriei orașului: arhitectura publică ridicată în perioada anilor ’60–’80. Prin evenimentul ”Zilele MuzA la Brăila. Conversații despre celălalt oraș”, Muzeul de Arhitectură din România propune tururi ghidate, întâlniri și dezbateri despre clădiri care au marcat dezvoltarea orașului și care, chiar dacă fac parte din peisajul cotidian, nu sunt întotdeauna privite ca elemente de patrimoniu.
Ce se va întâmpla cu Cinema Central? Ce valoare au astăzi Sala Polivalentă și Casa Tineretului? Cum pot fi readuse aceste clădiri în viața comunității, fără ca elementele care le definesc să fie pierdute? Sunt câteva dintre întrebările la care organizatorii și invitații evenimentului vor încerca să găsească răspunsuri.
Tururi prin oraș și întâlniri în care se va vorbi despre arhitectura Brăilei
Evenimentele se desfășoară pe parcursul a două zile și continuă demersul expoziției ”Arhitectura celuilalt oraș”, deschisă în octombrie la Cinema Central. Prima întâlnire este programată sâmbătă, 14 noiembrie, când participanții vor putea descoperi, în cadrul unui tur ghidat, clădirile publice construite în perioada socialistă și poveștile din spatele lor. Traseul va porni chiar din expoziție și va continua pe străzile orașului.
Duminică, 15 noiembrie, discuțiile se mută la Teatrul ”Maria Filotti”, unde arhitecți, cercetători, specialiști în patrimoniu și reprezentanți ai administrației publice vor dezbate posibilitățile de valorificare a acestor construcții.
Un subiect important va fi viitorul fostului Cinema Central, clădire aflată în administrarea Primăriei Brăila. Municipalitatea are în vedere transformarea cinematografului într-un spațiu cultural destinat spectacolelor și evenimentelor.
Programul evenimentelor din 14 și 15 noiembrie
Sâmbătă, 14 noiembrie, între orele 14:00 și 17:00, este programat un tur ghidat al expoziției, urmat de o plimbare prin oraș, alături de Mihaela Camelia Roșu și Cristian Bădescu. Întâlnirea va avea loc la Cinema Central, de unde participanții vor porni într-un traseu dedicat arhitecturii publice din anii ’60–’80.
Vor fi prezentate clădiri, povești și transformări care au influențat viața comunității brăilene. Mihaela Camelia Roșu este profesoară de geografie, ghid local certificat și fondatoarea proiectului Walk This Way, Brăila, inițiativă lansată în 2018 din pasiunea pentru patrimoniul și istoria orașului.
Duminică, 15 noiembrie, între orele 11:00 și 13:30, la Sala Studio a Teatrului „Maria Filotti”, va avea loc dezbaterea ”După fantezia modernizării. Ce viitor are «celălalt oraș» al Brăilei?”. Organizatorii recomandă participanților să ajungă începând cu ora 10:30.
Șase invitați din domeniile arhitecturii, cercetării, patrimoniului, managementului cultural și administrației publice vor analiza ce se poate face cu aceste clădiri, cum pot fi adaptate nevoilor actuale și ce rol ar putea avea în viața orașului în următorii ani.
Dezbaterea va fi structurată în trei secțiuni, moderate de Ilinca Păun-Constantinescu, arhitectă, curatoare și coordonatoarea programului MuzA, și Cristian Bădescu, arhitect și co-curator al expoziției ”Arhitectura celuilalt oraș”.
Patrimoniul unei perioade controversate
Prima discuție, intitulată ”Cum recunoaștem valoarea unei moșteniri incomode?”, îi aduce împreună pe arhitecta și cercetătoarea Irina Tulbure-Moldovan, conferențiară la UAUIM București, și pe arhitectul Alex Răuță, cercetător și președinte DOCOMOMO România. Cei doi vor aborda dificultatea de a privi arhitectura perioadei socialiste dincolo de contextul politic în care a fost realizată. Discuția va pune accent pe valoarea arhitecturală și istorică a acestor construcții, dar și pe importanța documentării și protejării lor.
Cum pot redeveni clădirile culturale locuri vii?
A doua secțiune, ”Cum putem construi un program public în aceste clădiri?”, îi reunește pe Monica Sebestyen, arhitectă, manager cultural și directoarea Cinema ARTA din Cluj-Napoca, și pe Radu Nichifor, regizor și manager al Teatrului „Maria Filotti” din Brăila. Dialogul va porni de la experiența readucerii în circuitul cultural a unor spații existente și va încerca să răspundă unor întrebări concrete: cum poate fi construit un program cultural atractiv, cum poate fi apropiat publicul de aceste locuri și ce funcție ar putea avea Cinema Central în peisajul cultural actual al Brăilei?
Transformarea fără pierderea valorii arhitecturale
Ultima secțiune, ”Cum transformăm fără să pierdem?”, îi aduce în dialog pe Corina Anghelescu, arhitect-șef al Municipiului Brăila, și pe Șerban Țigănaș, arhitect, profesor și decan al Facultății de Arhitectură și Urbanism din Cluj-Napoca. Discuția va aborda provocările practice ale intervențiilor asupra clădirilor existente: regimul proprietății, legislația, nevoile actuale ale comunității și calitatea proiectelor de arhitectură. Pornind de la situația Cinema Central, invitații vor analiza cum pot fi adaptate aceste spații la cerințele prezentului, păstrându-le în același timp identitatea și valoarea. La final, publicul va putea interveni în discuție și va avea ocazia să își exprime opiniile despre viitorul cinematografului și al celorlalte clădiri publice importante ale Brăilei.
”Arhitectura celuilalt oraș”, expoziția care poate fi vizitată până pe 14 decembrie
Evenimentul din noiembrie continuă povestea expoziției ”Arhitectura celuilalt oraș”, deschisă pe 3 octombrie la Cinema Central și curatoriată de arhitecții Cristian Ștefănescu și Cristian Bădescu. Expoziția propune o incursiune în arhitectura civică a perioadei de modernizare socialistă și aduce în atenție 11 clădiri reprezentative pentru dezvoltarea Brăilei.
Printre acestea se numără Cinema Central, Primăria, Hotelul Traian și punctele termice CET din cartierul Hipodrom. Prin machete, fotografii de arhivă, imagini actuale și desene, vizitatorii pot descoperi modul în care aceste construcții au contribuit la schimbarea orașului. Ridicate într-o perioadă marcată de industrializare și extindere urbană, ele au oferit noi spații pentru cultură, administrație, sport, comerț și petrecerea timpului liber. Unele și-au păstrat funcțiunea inițială, altele au fost transformate sau au pierdut rolul pentru care au fost construite. Cu toate acestea, continuă să fie repere importante în peisajul urban.
Demersul expozițional își propune să depășească asocierea automată a acestor clădiri cu perioada politică în care au apărut și să aducă în atenție calitățile lor arhitecturale, precum și locul pe care îl ocupă în istoria orașului. Expoziția poate fi vizitată până pe 14 decembrie 2026, în foaierul Cinema Central, situat pe Calea Galați nr. 8. Programul de vizitare este următorul: Vineri: 15:00–19:00; Sâmbătă și duminică: 11:00–17:00.
Cinema Central este a treia clădire pe care MuzA o redeschide temporar publicului în acest an, după Palatul Creditului Funciar Rural din București și Hotelul Ștefănescu din Băile Govora.
Brăila, ultima oprire din primul an al muzeului călător MuzA
Brăila reprezintă a treia și ultima oprire din primul an al proiectului MuzA – Muzeul de Arhitectură din România, dedicat temei curatoriale ”Fantezia”. Aceasta este prima dintre cele patru teme concepute de Ilinca Pop-Gălățianu și Tudor Elian și explorează felul în care a fost imaginat orașul modern în perioada anilor ’60–’80, sub influența ideii de progres și modernizare. Lansat în 2026, MuzA este un muzeu itinerant care își propune să aducă arhitectura mai aproape de public și să deschidă conversații despre relația dintre oameni și spațiile în care trăiesc.
În următorii patru ani, proiectul va ajunge în alte 11 locuri din România, de la orașe mari la comunități mai mici. Fiecare oprire presupune cercetarea arhitecturii locale, organizarea unei expoziții și desfășurarea unui program public dedicat comunității.
MuzA – Muzeul de Arhitectură din România este un proiect strategic al Ordinului Arhitecților din România, desfășurat sub Înaltul Patronaj al Președintelui României. Proiectul este finanțat prin Timbrul Arhitecturii și implementat în perioada 2026–2029 de Asociația IDEILAGRAM. Participarea la evenimentele din 14 și 15 noiembrie este gratuită, în limita locurilor disponibile. Mai multe informații despre proiect și evenimente pot fi găsite pe pagina de Facebook și Instagram MuzA, precum și pe site-ul oficial www.muzeuldearhitectura.ro.
Cultură
„Atât de familiar”, povestea a două femei adoptate din același orfelinat din Brăila la începutul anilor ’90, proiecție specială la Palatul Lyra, cu intrare liberă
• sâmbătă, 14 noiembrie, de la ora 18:00, „Atât de familiar” va avea o proiecție specială la Palatul Lyra din Brăila, cu intrare liberă, în prezența regizoarei Rachel Tâpârjan și a producătoarei Elena Martin (Manifest Film) • proiecția va fi urmată de o discuție cu publicul despre realizarea filmului și despre căutările care le-au adus pe cele două protagoniste înapoi la Brăila • ceea ce începe ca o încercare de a găsi familia biologică se transformă într-o poveste despre secrete de familie, relații între mame și fiice și traume transmise între generații
Două femei adoptate din același orfelinat din Brăila, la începutul anilor ’90, se reîntâlnesc cu trecutul lor în România, într-o căutare care le va schimba felul în care își privesc propriile familii. Ceea ce începe ca o încercare de a găsi familia biologică se transformă într-o poveste despre secrete de familie, relații între mame și fiice și traume transmise între generații.
Filmat pe parcursul a șase ani, documentarul «Atât de familiar» (Something Familiar), regizat de cineasta britanico-română Rachel Tâpârjan și produs de Manifest Film, va avea o proiecție specială la Palatul Lyra din Brăila, pe 14 noiembrie, de la ora 18:00, cu intrare liberă, în prezența regizoarei și a producătoarei Elena Martin.
Facebook event: https://fb.me/e/50YckOdxn
Filmul a avut premiera internațională în cadrul CPH:DOX 2026, unul dintre festivalurile de referință ale cinemaului documentar contemporan, și este nominalizat la trei categorii ale British Independent Film Awards 2026. Recent, regizoarea Rachel Tâpârjan a primit BFI & CHANEL Filmmaker Award pentru viziunea sa cinematografică îndrăzneață, premiu care i-a fost înmânat de actrița Gwendoline Christie.
Dincolo de adopție, o poveste despre familie și identitate
Rachel a crescut în Marea Britanie, iar Mihaela în Canada, la mii de kilometri distanță una de cealaltă. La peste trei decenii de la adopție, Mihaela îi cere ajutorul pentru a-și găsi mama biologică. Rachel acceptă să o însoțească în România și să-i filmeze căutările, fără să bănuiască faptul că această experiență o va aduce față în față cu propria istorie de familie.
Brăila, orașul din care au fost adoptate cele două protagoniste, devine un loc esențial al acestei căutări. Pentru a reconstitui istorii de familie vechi de peste trei decenii, echipa a cercetat documente de adopție și a căutat rude, cu ajutorul localnicilor și al autorităților. Descoperirile făcute de-a lungul anilor au schimbat inclusiv direcția documentarului.
„Atât de familiar” este însă departe de a fi un documentar convențional despre adopțiile internaționale din România anilor ’90. Îmbinând investigația, arhivele personale, secvențele de ficțiune și improvizația, Rachel Tâpârjan construiește un film profund personal, în care adevărurile dureroase coexistă cu umorul, imaginația și speranța.
Una dintre cele mai surprinzătoare alegeri ale regizoarei este de a invita mai multe actrițe, printre care Ozana Oancea, Dana Voicu și Oana Jindiceanu, să interpreteze rolul mamei sale biologice. Rachel le întâlnește pentru prima dată în fața camerei și poartă cu ele, fără un scenariu prestabilit, conversațiile pe care nu le-a putut avea cu propria mamă.
„Creativitatea e o formă de joacă, iar joaca e triumful suprem asupra traumei”, spune regizoarea Rachel Tâpârjan, care este doctor în asistență socială și cadru universitar la Teesside University, în Marea Britanie.
Proiecție specială cu intrare liberă la Palatul Lyra din Brăila, în prezența regizoarei
Sâmbătă, 14 noiembrie, de la ora 18:00, „Atât de familiar” va avea o proiecție specială la Palatul Lyra din Brăila, cu intrare liberă, în prezența regizoarei Rachel Tâpârjan și a producătoarei Elena Martin (Manifest Film). Proiecția va fi urmată de o discuție cu publicul despre realizarea filmului și despre căutările care le-au adus pe cele două protagoniste înapoi la Brăila.
Filmul intră în cinematografele din România pe 13 noiembrie, distribuit de Filmways.
Programul proiecțiilor „Atât de familiar”: https://manifestfilm.ro/atat-de-familiar/
„Atât de familiar” (Something Familiar, România–Marea Britanie, 2026, 89 min.) este produs de Manifest Film (România), prin Monica Lăzurean-Gorgan și Elena Martin, în coproducție cu My Accomplice din Regatul Unit, realizată cu sprijinul Centrului Național al Cinematografiei (CNC), în colaborare cu Televiziunea Română.
Proiectul a fost susținut de BFI & Doc Society (prin BFI Doc Society Fund, sub îndrumarea lui Luke W. Moody si Sandra Whipham), Creative Europe MEDIA, CIRCLE Women Doc Accelerator și Chicken & Egg Films.
Manifest Film este o casa de producție de film cu multiple selecții și premii naționale și internaționale (Sundance, Berlin, Toronto, CPH, IDFA etc.).
Mai multe noutăți despre film:
https://www.facebook.com/ManifestFilm.RO
https://www.instagram.com/manifestfilm.ro
Parteneri media: Radio România Cultural, Cărturești, Adevărul de Weekend, Cinefan, Films in Frame, IQads, Like5, LiterNet, Pagina de Psihologie, Revista FILM, Urban, Zile și Nopți, F-SIDES, FILIA.
CELE MAI CITITE
