Social Media

Sănătate

Brăila: 4 noi cazuri de rujeolă

Timp de citire: 4 minute

• cele 4 persoane sunt copii de până în 11 ani, care au fost internaţi la secţia Boli Infecţioase a Spitalului Judeţean de Urgenţă Brăila • de la începutul anului, rujeola a fost confirmată la 33 brăileni, iar alte 2 cazuri sunt în curs de analiză • din acest număr total, doar 4 persoane au fost vaccinate cu prima doză de ROR, restul fiind nevaccinate
 
Epidemia de rujeolă nu a ocolit Brăila. De la începutul anului şi până în prezent, 36 de persoane au ajuns la Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU), suspecte de această maladie. Rujeola a fost confirmată doar la 33 brăileni, iar alte 2 cazuri sunt în curs de analiză. Un caz a fost infirmat. Cele mai recente cazuri, 4 la număr, au fost înregistrate în ultimele zile. Toţi 4 sunt copii şi au fost internaţi la secţia Boli Infecţioase a SJU.
Ceea ce este mai grav este faptul că majoritatea brăilenilor care s-au îmbolnăvit de rujeolă nu au fost vaccinaţi cu ROR (rujeolă-oreion-rubeolă), conform statisticilor Direcţiei de Sănătate Publică Brăila. Spre exemplu, de la începutul anului şi până în prezent, doar 4 pacienţi din totalul de 33 au fost imunizaţi cu prima doză de ROR, care se face în primul an de viaţă. Există şi cazuri unde este menţionat faptul că vaccinul a fost refuzat. Din păcate, printre bolnavii de rujeolă ajunşi la spital, se numără şi un sugar de doar 2 luni, neeligibil pentru imunizarea cu ROR.
La nivel naţional, de la debutul epidemiei de rujeolă, au fost confirmate 10.623 cazuri, numai în săptămâna 29 ianuarie – 2 februarie 2018 fiind raportate 64 cazuri confirmate în 9 judeţe şi în Bucureşti, potrivit Institutului Naţional de Sănătate Publică. Astfel, în judeţul Bacău s-au raportat cele mai multe cazuri de rujeolă, 21 la număr, în săptămâna amintită anterior. Urmează Prahova, cu 19 cazuri şi Bucureşti cu 8 cazuri. În Botoşani s-au raportat 5 cazuri, iar la Brăila 3. Tot 3 cazuri confirmate s-au înregistrat şi în judeţul Ialomiţa, iar în Dâmboviţa 2 cazuri. Judeţele Constanţa, Galaţi şi Vaslui sunt ultimele pe listă, cu câte un caz confirmat de rujeolă. Alte 38 persoane au murit din cauza acestei maladii, majoritatea fiind copii.
Cei mai mulţi pacienţi care au contactat boala copilăriei sunt copiii de 1-4 ani: 3.890 cazuri, din care doar 177 erau vaccinaţi cu prima doză şi doar unul şi cu a doua doză de ROR. Bebeluşii sub 1 an sunt pe locul 2 în acest top negativ, 2.043 dintre aceştia făcând rujeolă. Niciunul nu fusese vaccinat, în condiţiile în care prima doză se administrează la vârsta de 12 luni, iar cea de-a doua la 5 ani, conform Schemei Naţionale de Vaccinare. După izbucnirea epidemiei, s-a introdus o doză suplimentară de ROR, dar care poate fi administrată bebeluşilor de la 9 luni de viaţă. Alţi 1.764 de copii de 5-9 ani au fost diagnosticaţi cu rujeolă, dintre care 88 fuseseră imunizaţi cu prima doză şi doar 37 şi cu cea de-a doua. În rândul minorilor de 10-14 ani, au fost înregistrate 772 cazuri cu această maladie, din care 52 copii au fost vaccinaţi cu prima doză de ROR şi doar 32 şi cu cea de-a doua.Lista continuă cu tinerii de 15-19 ani, 507 dintre aceştia îmbolnăvindu-se de rujeolă. Doar 21 dintre aceştia au fost vaccinaţi cu ambele doze de ROR. Numărul cazurilor scad sub 300 la fiecare dintre categoriile de vârstă 20-24 ani, 25-29 ani, 30-34 ani, 35-39 ani şi peste 40 ani, iar numărul românilor vaccinaţi nu sare de 11. Ba chiar la românii trecuţi de 40 ani, niciunul dintre cei care s-au îmbolnăvit nu au fost imunizaţi împotriva bolilor copilăriei.

Sănătate

BPOC: boala pulmonară care poate trece neobservată ani întregi

Publicat

în

BPOC: boala pulmonară care poate trece neobservată ani întregi

O tuse care nu mai dispare, oboseala la eforturi obișnuite sau senzația că respirația nu mai este la fel de ușoară ca înainte pot părea probleme banale, mai ales în cazul fumătorilor sau al persoanelor trecute de o anumită vârstă. În spatele acestor manifestări se poate ascunde însă o afecțiune serioasă: bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), o boală care afectează progresiv plămânii și care poate rămâne nediagnosticată ani întregi.

Ziua Mondială a BPOC, marcată în fiecare an în luna noiembrie, a fost celebrată pe 18 noiembrie în 2026. Evenimentul atrage atenția asupra importanței diagnosticării timpurii și a accesului la tratament. Tema din acest an, „Diagnostic precoce și management pentru o viață mai bună”, subliniază faptul că identificarea bolii înainte de apariția complicațiilor poate face o diferență importantă pentru pacienți.

Mulți pacienți ajung târziu la medic

BPOC este o afecțiune respiratorie cronică în care căile respiratorii se îngustează, iar circulația aerului către și dinspre plămâni devine tot mai dificilă. Boala include forme precum bronșita cronică și emfizemul pulmonar și se agravează, de regulă, în timp.

Potrivit Societății Române de Pneumologie, aproximativ 8,3% dintre adulții din România sunt diagnosticați cu BPOC, însă numărul real al persoanelor afectate este considerat mult mai mare. Specialiștii estimează că aproximativ jumătate dintre pacienții cu această boală nu știu că o au.

La nivel mondial, BPOC reprezintă a treia cauză de deces. Organizația Mondială a Sănătății arată că boala a provocat aproximativ 3,4 milioane de decese în 2023.

Unul dintre motivele pentru care afecțiunea este descoperită târziu este evoluția lentă. Mulți pacienți ajung să considere tusea persistentă sau dificultățile de respirație drept consecințe normale ale fumatului, ale înaintării în vârstă ori ale lipsei de condiție fizică.

Tusea persistentă și lipsa de aer, semnale care nu trebuie ignorate

Printre cele mai frecvente manifestări ale BPOC se numără tusea cronică, uneori însoțită de eliminarea mucusului, respirația șuierătoare, oboseala și senzația de lipsă de aer.

La început, dificultățile respiratorii pot apărea doar în timpul efortului fizic, de exemplu la urcatul scărilor sau la mersul într-un ritm mai alert. Pe măsură ce boala avansează, pacientul poate ajunge să gâfâie și în timpul unor activități obișnuite, iar în formele severe chiar și în repaus.

Fumatul este principalul factor de risc, însă BPOC nu afectează exclusiv fumătorii. Expunerea îndelungată la poluarea aerului, fumul provenit din încălzirea locuințelor cu combustibili solizi, praful și substanțele chimice de la locul de muncă pot contribui, de asemenea, la apariția bolii. Există și factori genetici sau legați de dezvoltarea plămânilor încă din copilărie.

Medicii atrag atenția că simptomele nu trebuie puse automat pe seama vârstei sau a fumatului. O evaluare medicală este importantă mai ales atunci când tusea și senzația de lipsă de aer persistă.

O simplă investigație poate ajuta la depistarea bolii

Diagnosticul BPOC nu se stabilește doar pe baza simptomelor sau a unei radiografii pulmonare. Investigația esențială este spirometria, un test simplu și nedureros care măsoară cantitatea de aer pe care o persoană o poate inspira și expira, precum și viteza cu care îl elimină din plămâni.

În funcție de rezultate și de evaluarea medicului pneumolog, poate fi confirmată existența unei obstrucții persistente a căilor respiratorii.

Deși BPOC nu poate fi vindecată în prezent, tratamentul poate reduce simptomele, poate limita agravarea bolii și poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. Acesta poate include medicamente inhalatorii, renunțarea la fumat, vaccinarea împotriva unor infecții respiratorii și programe de reabilitare pulmonară.

Renunțarea la fumat rămâne una dintre cele mai importante măsuri, inclusiv pentru persoanele care au fost diagnosticate după mulți ani de consum de tutun. Mesajul transmis de specialiști cu ocazia Zilei Mondiale a BPOC este unul simplu: respirația dificilă, tusea care persistă și oboseala neobișnuită nu trebuie considerate inevitabile. Depistată la timp și tratată corespunzător, boala poate fi ținută sub control, iar pacienții își pot păstra o viață activă pentru mai mult timp.

Citește articolul complet

Sănătate

Pericolului rezistenței la antibiotice. De ce medicamentele care salvează vieți ar putea deveni tot mai puțin eficiente

Publicat

în

Pericolului rezistenței la antibiotice. De ce medicamentele care salvează vieți ar putea deveni tot mai puțin eficiente

România continuă să se confrunte cu o problemă serioasă în ceea ce privește utilizarea antibioticelor și răspândirea bacteriilor rezistente la tratamente. Deși aceste medicamente sunt esențiale în combaterea infecțiilor bacteriene, administrarea lor necorespunzătoare contribuie la apariția unor bacterii tot mai greu de tratat. Datele europene arată că țara noastră are încă mult de recuperat în lupta împotriva rezistenței antimicrobiene.

Problema nu este una care privește exclusiv spitalele sau sistemul medical. Utilizarea antibioticelor fără recomandarea medicului, întreruperea tratamentului înainte de termen sau administrarea acestor medicamente pentru răceli și viroze sunt practici care pot contribui la agravarea fenomenului.

România, printre țările care consumă prea multe antibiotice

Potrivit datelor publicate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), consumul de antibiotice în România a scăzut foarte puțin în 2024 față de nivelul de referință din 2019.

Mai exact, consumul a ajuns la 25,2 doze zilnice definite la 1.000 de locuitori pe zi, față de 25,8 în 2019. Scăderea este de numai 2%, în condițiile în care obiectivul european pentru 2030 presupune o reducere de 27%.

Un alt indicator îngrijorător este ponderea antibioticelor din categoria „Access”, recomandate ca primă sau a doua opțiune pentru tratarea infecțiilor frecvente. În România, acestea reprezentau 49% din consumul total în 2024, sub nivelul de 52,8% înregistrat în 2019 și departe de ținta europeană de cel puțin 65%.

Aceste cifre arată că nu este suficient să reducem cantitatea de antibiotice utilizate. Contează foarte mult și alegerea medicamentului potrivit, în funcție de infecție și de recomandarea specialistului.

Bacterii tot mai rezistente la tratamentele disponibile

Consecințele utilizării necorespunzătoare a antibioticelor se văd și în evoluția infecțiilor provocate de bacterii rezistente.

Datele ECDC pentru 2024 indică o creștere importantă a incidenței unor infecții grave din România. În cazul infecțiilor sanguine provocate de Escherichia coli rezistentă la cefalosporine de generația a treia, indicatorul a crescut cu 53,2% față de 2019.

Și mai îngrijorătoare este evoluția infecțiilor sanguine cu Klebsiella pneumoniae rezistentă la carbapeneme, o clasă importantă de antibiotice utilizată inclusiv în tratarea unor infecții severe. Incidența estimată a crescut de la 7,12 cazuri la 100.000 de locuitori în 2019 la 20,31 în 2024.

Rezistența antimicrobiană apare atunci când microorganismele dezvoltă capacitatea de a supraviețui tratamentelor care, în mod normal, ar trebui să le distrugă sau să le împiedice dezvoltarea. În aceste condiții, infecțiile pot deveni mai dificil de tratat, pot necesita medicamente mai puternice și spitalizări mai lungi.

Antibioticele nu tratează răcelile și gripa

Una dintre cele mai frecvente greșeli este administrarea antibioticelor pentru infecții virale. Răceala, gripa și majoritatea episoadelor de durere în gât sunt provocate de virusuri, iar antibioticele nu acționează asupra acestora.

Specialiștii recomandă ca antibioticele să fie administrate numai la indicația medicului, în doza și pe durata stabilite. Medicamentele rămase de la tratamente anterioare nu trebuie folosite din proprie inițiativă și nici oferite altor membri ai familiei.

De asemenea, un tratament nu trebuie modificat sau întrerupt fără recomandarea medicului, chiar dacă simptomele par să se amelioreze.

Rezistența la antibiotice nu înseamnă că organismul uman devine rezistent la medicamente, ci că bacteriile își dezvoltă mecanisme prin care pot supraviețui tratamentului.

O problemă care poate afecta generațiile viitoare

Rezistența antimicrobiană este considerată una dintre marile provocări de sănătate publică la nivel mondial. Dacă fenomenul continuă să se extindă, inclusiv intervențiile chirurgicale, transplanturile și tratamentele care slăbesc sistemul imunitar pot deveni mai riscante, deoarece infecțiile apărute în aceste situații vor fi mai greu de controlat.

România are în față un obiectiv dificil până în 2030: reducerea consumului de antibiotice, îmbunătățirea modului în care sunt prescrise și limitarea răspândirii bacteriilor rezistente.

Dincolo de măsurile luate de autorități și de personalul medical, responsabilitatea începe și cu fiecare pacient. Antibioticele trebuie folosite doar atunci când sunt necesare. Altfel, medicamentele care au salvat milioane de vieți riscă să își piardă treptat eficiența.

Citește articolul complet

CELE MAI CITITE

Astăzi
7 zile
30 de zile
⇧