Social Media

Sănătate

Bani opriţi ilegal din salariul angajaţilor de la Spitalul Judeţean

Timp de citire: 9 minute

• după ce judecătorii au decis, zilele trecute, că este ilegal ca Spitalul Judeţean să oprească 1% din salariile tuturor angajaţilor pentru protocoale şi echipamente, consilierul judeţean Cătălin Iordache susţine că sumele oprite până acum s-au cheltuit aiurea • banii ajungeau într-un cont cu dublă administrare spital-sindicatul “Sanitas”, iar angajaţii SJU nu au beneficiat nici măcar de echipamente, acuză PND-istul • acesta a continuat susţinând că spitalul ar fi trebuit să asigure echipamentele, cu sau fără contribuţie • pe de altă parte, liderul Sindicatului Judeţean “Sanitas” Brăila se apără susţinând că banii au fost cheltuiţi doar cu acordul Comisiei Paritare, iar ultimele achiziţii au fost chiar halate pentru toţi angajaţii SJU
 
Consilierul judeţean PND Cătălin Iordache a făcut o serie de acuzaţii grave la adresa Spitalului Judeţean de Urgenţă (SJU) Brăila, pornind de la un proces pe care unitatea sanitară l-a pierdut, zilele trecute, în instanţă. Este vorba despre contribuţia de nesindicalist, în cuantum de 1% din salariul de bază, bani ce se opreau lunar tuturor angajaţilor din spital. Destinaţia lor era un cont cu dublă administrare, spital-sindicatul “Sanitas”. Mai mulţi salariaţi s-au revoltat şi au chemat unitatea sanitară în instanţă, iar judecătorii le-au dat dreptate şi au dispus ca angajatorul să le înapoieze sumele oprite lunar din salariu, decizie care este definitivă şi executorie. Pornind de la această întâmplare, consilierul Iordache a lansat mai multe acuzaţii la adresa conducerii spitalului şi a sindicatului “Sanitas”, cum ar fi că banii sunt cheltuiţi fără cap, în timp ce salariaţii nu beneficiază de absolut nimic. Pe de altă parte, liderul de sindicat de la Brăila, Măriuca Iancu, susţine că din banii respectivi s-au cumpărat echipamente pentru angajaţi, iar acuzaţiile lui Iordache sunt departe de adevăr. Neutru s-a poziţionat managerul unităţii sanitare, Delia Râşnoveanu, care a declarat că banii vor fi înapoiaţi salariaţilor, la mijloc fiind vorba despre contractul colectiv de muncă vechi. În cel nou, care a fost actualizat, se cere acordul scris al salariaţilor pentru această contribuţie de 1%.
Ieri, într-o conferinţă de presă, Cătălin Iordache a susţinut că “E vorba despre 1% din salariul brut pe care spitalul l-a oprit inclusiv celor care nu sunt membri de sindicat, considerând că acest contract colectiv de muncă încheiat cu sindicatul se răsfrânge şi asupra lor. Oamenii respectivi au spus: «Domnule, spuneţi-ne ce se întâmplă cu banii? Despre ce este vorba?» Spitalul a trimis o hârtie solicitanţilor în care le-a răspuns că banii sunt cheltuiţi sub forma următoare: «a) Cheltuieli de protocol în cadrul şedinţelor prilejuite de negocierea şi derularea contractului colectiv de muncă în limita a 5% din încasările lunare». Deci prima grijă a sindicatului a fost să aranjeze nişte cheltuieli de protocol. «b) Pentru logistică şi birotică, c) Pentru asistenţă juridică şi economică legată de negocierea şi derularea contractului colectiv de muncă», unde se bea de la punctul a. «d) Participarea tuturor categoriilor de persoane la cursuri de perfecţionare profesională sau în vederea achiziţionării echipamentului medical pentru membri şi nemembri de sindicat». Ca şi cum, ei îşi cumpără singuri din banii sindicatului ce le trebuie lor. Interesant este altceva. Aceşti bani sunt într-un cont comun administrat de spital şi sindicat. Adică dintr-o dată spitalul şi sindicatul sunt într-o simbioză deosebită şi banii de sindicat sunt la comun. Conform calculelor mele, sindicatul încasează cam 20 miliarde lei vechi anual din cotizaţii, ceea ce înseamnă o cheltuială anuală pentru protocol de 1 miliard de lei vechi pe an. Adică aproximativ 100 milioane lei vechi pe lună pentru discuţiile cu spitalul. Cum se concretizează discuţiile cu spitalul? Este evident, pentru că lucrurile nu merg cum trebuie acolo. Oamenii sunt nemulţumiţi, nu au echipamente medicale. Deşi, iată, spitalul, pe lângă banii pe care ar trebui să îi aloce el pentru echipamente mai primeşte bani şi de la sindicat. Şi nu puţini. În contextul ăsta. Angajaţii au spus, noi am plătit banii aceştia, nu am primit nimic de banii aceştia, prin urmare daţi-ne banii înapoi”.
 
«Sindicatul are o relaţie extraordinară cu conducerea spitalului. Sunt ca şi soţ şi soţie»
Iordache a continuat afirmând că cei care au acţionat în instanţă spitalul sunt asistenţi şi infirmieri, în timp ce medicii nu s-au arătat deranjaţi de faptul că li se opreşte, anual, 500-600 lei din salariu. Apoi, a revenit la reclamanţi, spunând că aceştia au fost deranjaţi de faptul că nu au primit nimic în schimbul contribuţiei de 1%, în condiţiile în care echipamentele precum halate, mănuşi, săpun, dezinfectant ar trebui să fie asigurate de spital oricum, şi nu în urma opririi banilor din leafă. “Ei au făcut o plângere şi la ITM în care au întrebat dacă e normal ca spitalul să le oprească bani ca să le dea echipamente de protecţie? ITM-ul le-a răspuns, adică domnul Voiculeţ le-a spus că nu! Angajatorul trebuie să le dea lucrurile astea fără ca ei să le plătească. Adică nu trebuie să vină ei de acasă cumva cu echipamentul de protecţie. Dar ţinând cont că la spital te trimite după leucoplast, medicamente, nu e de mirare că şi pe angajaţi îi pune să îşi cumpere ce le trebuie”, a mai precizat consilierul judeţean.
Ulterior, Iordache şi-a îndreptat acuzaţiile către liderul de sindicat judeţean al Federaţiei “Sanitas”, Măriuca Iancu, afirmând că banii nu ar fi cheltuiţi deloc în favoarea contribuabililor. “Sindicatul are o relaţie extraordinară cu conducerea spitalului. Sunt ca şi soţ şi soţie. Lider este o doamnă, nu îi cunosc numele, îmi pare rău, dar nu cred că am pierdut ceva important, pentru că doamna respectivă este apropiată întotdeauna de directorii de îngrijiri pentru că acolo discută, ei cumpără chestiile astea. Cine are cele mai multe surse de a cumpăra ceva?! Cei de la îngrijiri! Şi sucuri, şi fursecuri, şi halate care uneori au culori diferite şi ies scandaluri că de ce la chirurgie aveau halatele mov, sau ceva cu mov pe ele. Adică au avut probleme de fashion ultima dată la achiziţia de echipament medical”, a devenit, ironic, Iordache. Acesta a mai spus că banii se toacă aiurea, în timp ce sindicatele au sedii foarte bune, ca nişte apartamente, căci la 20 de miliarde lei vechi pe an îşi permit. “Deci, practic nu se ştie exact cum se cheltuie banii sindicatului. Asta e una dintre nemulţumirile salariaţilor de acolo. De asemenea, cei care nu sunt membri de sindicat plătesc oricum aceeaşi taxă ca şi cum ar fi. Unii dintre ei au decis să se adreseze instanţei ca să îşi recupereze banii respectivi. Dar cel mai mult sunt deranjaţi de faptul că plătesc bani degeaba şi că nu se întâmplă nimic cu banii lor. Adică nu văd nimic în sensul ăsta”, a conchis PND-istul.
 
Râşnoveanu susţine că banii vor fi înapoiaţi salariaţilor
Contactată telefonic, managerul SJU Delia Râşnoveanu ne-a precizat că acea contribuţie de 1% din salariul de bază era prevăzută de vechiul contract colectiv de muncă, iar în urma procesului acesta a fost schimbat. Salariaţii care vor totuşi ca un procent din leafa lor să meargă în contul cu dublă administrare îşi vor exprima în scris acordul, de acum încolo. “Contractul colectiv de muncă vechi, care s-a încheiat anul acesta, prevedea ca salariaţii care nu sunt membri de sindicat să contribuie cu 1% la fondul comun pe care-l administrau spitalul şi sindicatul. Acest punct a fost schimbat în noul contract de muncă pe care l-am semnat de curând şi în care există un procent din salariu pentru ne-membrii de sindicat, dar numai cu acordul scris al acestora. Este vorba despre «Sanitas», da. Celelalte sindicate nu au spus nimic”, ne-a declarat Râşnoveanu. Şefa spitalul a adăugat că banii vor fi înapoiaţi salariaţilor. “Urmează să le înapoiem banii, dar mai întâi să verificăm juridic, să vedem din ce cont vor fi înapoiaţi”, a adăugat Delia Râşnoveanu.
Liderul sindicatului judeţean al Federaţiei “Sanitas”, Măriuca Iancu, s-a apărat în faţa acuzaţiilor consilierului judeţean, Cătălin Iordache. Iancu a afirmat că banii s-au cheltuit numai cu acordul Comisiei Paritare, iar ultimele achiziţii au fost halatele pentru toţi angajaţii spitalului, indiferent dacă sunt membri sau nu de sindicat. “Nici nu ştiu cine a greşit aici. Serviciul RUNOS a luat semnături de la oameni că sunt de acord să beneficieze de prevederile contractului colectiv de muncă şi, fiind de acord, înseamnă că eşti de acord şi să ţi se oprească 1% din salariul de bază. Şi în alte judeţe s-a întâmplat acelaşi lucru. Spune că trebuie să ai semnătura lui special pentru banii aceştia. Omul beneficiază de tot, dar când este vorba să-ţi dea 1% nu se îndură. Păi era vorba de 20-40 lei, asta înainte să se mărească salariile. Banii aceştia nu ajung direct la noi, ei se strâng într-un cont deschis de Spitalul Judeţean şi Sanitas. Banii se pot folosi doar cu acordul Comisiei Paritare. De banii ăştia, am cumpărat halate pentru tot personalul, adică au beneficiat şi cei care cer acum banii înapoi. Niciodată nu s-au folosit banii pentru cheltuieli de protocol, nici măcar o sticlă cu apă n-am cumpărat din ei. Noi am folosit banii pentru a cumpăra echipamente pentru tot personalul, pentru 2 mii şi ceva de oameni. Nu s-au cheltuit aiurea!”, ne-a spus Măriuca Iancu.

Sănătate

BPOC: boala pulmonară care poate trece neobservată ani întregi

Publicat

în

BPOC: boala pulmonară care poate trece neobservată ani întregi

O tuse care nu mai dispare, oboseala la eforturi obișnuite sau senzația că respirația nu mai este la fel de ușoară ca înainte pot părea probleme banale, mai ales în cazul fumătorilor sau al persoanelor trecute de o anumită vârstă. În spatele acestor manifestări se poate ascunde însă o afecțiune serioasă: bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), o boală care afectează progresiv plămânii și care poate rămâne nediagnosticată ani întregi.

Ziua Mondială a BPOC, marcată în fiecare an în luna noiembrie, a fost celebrată pe 18 noiembrie în 2026. Evenimentul atrage atenția asupra importanței diagnosticării timpurii și a accesului la tratament. Tema din acest an, „Diagnostic precoce și management pentru o viață mai bună”, subliniază faptul că identificarea bolii înainte de apariția complicațiilor poate face o diferență importantă pentru pacienți.

Mulți pacienți ajung târziu la medic

BPOC este o afecțiune respiratorie cronică în care căile respiratorii se îngustează, iar circulația aerului către și dinspre plămâni devine tot mai dificilă. Boala include forme precum bronșita cronică și emfizemul pulmonar și se agravează, de regulă, în timp.

Potrivit Societății Române de Pneumologie, aproximativ 8,3% dintre adulții din România sunt diagnosticați cu BPOC, însă numărul real al persoanelor afectate este considerat mult mai mare. Specialiștii estimează că aproximativ jumătate dintre pacienții cu această boală nu știu că o au.

La nivel mondial, BPOC reprezintă a treia cauză de deces. Organizația Mondială a Sănătății arată că boala a provocat aproximativ 3,4 milioane de decese în 2023.

Unul dintre motivele pentru care afecțiunea este descoperită târziu este evoluția lentă. Mulți pacienți ajung să considere tusea persistentă sau dificultățile de respirație drept consecințe normale ale fumatului, ale înaintării în vârstă ori ale lipsei de condiție fizică.

Tusea persistentă și lipsa de aer, semnale care nu trebuie ignorate

Printre cele mai frecvente manifestări ale BPOC se numără tusea cronică, uneori însoțită de eliminarea mucusului, respirația șuierătoare, oboseala și senzația de lipsă de aer.

La început, dificultățile respiratorii pot apărea doar în timpul efortului fizic, de exemplu la urcatul scărilor sau la mersul într-un ritm mai alert. Pe măsură ce boala avansează, pacientul poate ajunge să gâfâie și în timpul unor activități obișnuite, iar în formele severe chiar și în repaus.

Fumatul este principalul factor de risc, însă BPOC nu afectează exclusiv fumătorii. Expunerea îndelungată la poluarea aerului, fumul provenit din încălzirea locuințelor cu combustibili solizi, praful și substanțele chimice de la locul de muncă pot contribui, de asemenea, la apariția bolii. Există și factori genetici sau legați de dezvoltarea plămânilor încă din copilărie.

Medicii atrag atenția că simptomele nu trebuie puse automat pe seama vârstei sau a fumatului. O evaluare medicală este importantă mai ales atunci când tusea și senzația de lipsă de aer persistă.

O simplă investigație poate ajuta la depistarea bolii

Diagnosticul BPOC nu se stabilește doar pe baza simptomelor sau a unei radiografii pulmonare. Investigația esențială este spirometria, un test simplu și nedureros care măsoară cantitatea de aer pe care o persoană o poate inspira și expira, precum și viteza cu care îl elimină din plămâni.

În funcție de rezultate și de evaluarea medicului pneumolog, poate fi confirmată existența unei obstrucții persistente a căilor respiratorii.

Deși BPOC nu poate fi vindecată în prezent, tratamentul poate reduce simptomele, poate limita agravarea bolii și poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. Acesta poate include medicamente inhalatorii, renunțarea la fumat, vaccinarea împotriva unor infecții respiratorii și programe de reabilitare pulmonară.

Renunțarea la fumat rămâne una dintre cele mai importante măsuri, inclusiv pentru persoanele care au fost diagnosticate după mulți ani de consum de tutun. Mesajul transmis de specialiști cu ocazia Zilei Mondiale a BPOC este unul simplu: respirația dificilă, tusea care persistă și oboseala neobișnuită nu trebuie considerate inevitabile. Depistată la timp și tratată corespunzător, boala poate fi ținută sub control, iar pacienții își pot păstra o viață activă pentru mai mult timp.

Citește articolul complet

Sănătate

Pericolului rezistenței la antibiotice. De ce medicamentele care salvează vieți ar putea deveni tot mai puțin eficiente

Publicat

în

Pericolului rezistenței la antibiotice. De ce medicamentele care salvează vieți ar putea deveni tot mai puțin eficiente

România continuă să se confrunte cu o problemă serioasă în ceea ce privește utilizarea antibioticelor și răspândirea bacteriilor rezistente la tratamente. Deși aceste medicamente sunt esențiale în combaterea infecțiilor bacteriene, administrarea lor necorespunzătoare contribuie la apariția unor bacterii tot mai greu de tratat. Datele europene arată că țara noastră are încă mult de recuperat în lupta împotriva rezistenței antimicrobiene.

Problema nu este una care privește exclusiv spitalele sau sistemul medical. Utilizarea antibioticelor fără recomandarea medicului, întreruperea tratamentului înainte de termen sau administrarea acestor medicamente pentru răceli și viroze sunt practici care pot contribui la agravarea fenomenului.

România, printre țările care consumă prea multe antibiotice

Potrivit datelor publicate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), consumul de antibiotice în România a scăzut foarte puțin în 2024 față de nivelul de referință din 2019.

Mai exact, consumul a ajuns la 25,2 doze zilnice definite la 1.000 de locuitori pe zi, față de 25,8 în 2019. Scăderea este de numai 2%, în condițiile în care obiectivul european pentru 2030 presupune o reducere de 27%.

Un alt indicator îngrijorător este ponderea antibioticelor din categoria „Access”, recomandate ca primă sau a doua opțiune pentru tratarea infecțiilor frecvente. În România, acestea reprezentau 49% din consumul total în 2024, sub nivelul de 52,8% înregistrat în 2019 și departe de ținta europeană de cel puțin 65%.

Aceste cifre arată că nu este suficient să reducem cantitatea de antibiotice utilizate. Contează foarte mult și alegerea medicamentului potrivit, în funcție de infecție și de recomandarea specialistului.

Bacterii tot mai rezistente la tratamentele disponibile

Consecințele utilizării necorespunzătoare a antibioticelor se văd și în evoluția infecțiilor provocate de bacterii rezistente.

Datele ECDC pentru 2024 indică o creștere importantă a incidenței unor infecții grave din România. În cazul infecțiilor sanguine provocate de Escherichia coli rezistentă la cefalosporine de generația a treia, indicatorul a crescut cu 53,2% față de 2019.

Și mai îngrijorătoare este evoluția infecțiilor sanguine cu Klebsiella pneumoniae rezistentă la carbapeneme, o clasă importantă de antibiotice utilizată inclusiv în tratarea unor infecții severe. Incidența estimată a crescut de la 7,12 cazuri la 100.000 de locuitori în 2019 la 20,31 în 2024.

Rezistența antimicrobiană apare atunci când microorganismele dezvoltă capacitatea de a supraviețui tratamentelor care, în mod normal, ar trebui să le distrugă sau să le împiedice dezvoltarea. În aceste condiții, infecțiile pot deveni mai dificil de tratat, pot necesita medicamente mai puternice și spitalizări mai lungi.

Antibioticele nu tratează răcelile și gripa

Una dintre cele mai frecvente greșeli este administrarea antibioticelor pentru infecții virale. Răceala, gripa și majoritatea episoadelor de durere în gât sunt provocate de virusuri, iar antibioticele nu acționează asupra acestora.

Specialiștii recomandă ca antibioticele să fie administrate numai la indicația medicului, în doza și pe durata stabilite. Medicamentele rămase de la tratamente anterioare nu trebuie folosite din proprie inițiativă și nici oferite altor membri ai familiei.

De asemenea, un tratament nu trebuie modificat sau întrerupt fără recomandarea medicului, chiar dacă simptomele par să se amelioreze.

Rezistența la antibiotice nu înseamnă că organismul uman devine rezistent la medicamente, ci că bacteriile își dezvoltă mecanisme prin care pot supraviețui tratamentului.

O problemă care poate afecta generațiile viitoare

Rezistența antimicrobiană este considerată una dintre marile provocări de sănătate publică la nivel mondial. Dacă fenomenul continuă să se extindă, inclusiv intervențiile chirurgicale, transplanturile și tratamentele care slăbesc sistemul imunitar pot deveni mai riscante, deoarece infecțiile apărute în aceste situații vor fi mai greu de controlat.

România are în față un obiectiv dificil până în 2030: reducerea consumului de antibiotice, îmbunătățirea modului în care sunt prescrise și limitarea răspândirii bacteriilor rezistente.

Dincolo de măsurile luate de autorități și de personalul medical, responsabilitatea începe și cu fiecare pacient. Antibioticele trebuie folosite doar atunci când sunt necesare. Altfel, medicamentele care au salvat milioane de vieți riscă să își piardă treptat eficiența.

Citește articolul complet

CELE MAI CITITE

Astăzi
7 zile
30 de zile
⇧