Sănătate
Angajaţii sistemului sanitar ameninţă cu greva. Salariile triplate, o mare ţeapă
• asta susţin reprezentanţii Federaţiei “Sanitas”, cel mai puternic sindicat din domeniul sănătăţii • o parte a creşterilor salariale au fost anulate de trecerea contribuţiilor sociale de la angajat la angajator, iar plafonarea sporurilor la 30% nu face altceva decât ca salariile să rămână aproximativ aceleaşi ca până acum • personalul medical se pregăteşte de pichetări şi grevă generală
Revoltă mare în rândul angajaţilor din sistemul medical şi asistenţă socială, pe motiv că mărirea salariilor chiar şi cu 175% nu e decât o nouă ţeapă a celor aflaţi la guvernare. Medicii brăileni, şi nu numai, sunt supăraţi că au fost duşi cu zăhărelul de actuala guvernare ba cu Legea-cadru a salarizării, ba cu noul Regulament de sporuri. Deşi li s-au promis salarii aproape triple faţă de cele din 2017, lucrătorii sistemului sanitar şi cei din asistenţă socială acuză că mărirea veniturilor lunare este doar pe hârtie. Federaţia “Sanitas”, cel mai mare sindicat din Sănătate, a stabilit deja un calendar al protestelor. Vor începe cu pichetările câtorva ministere, apoi va avea loc un miting amplu. Dacă banii promişi nu vor fi acordaţi, Federaţia “Sanitas” anunţă greva generală. Sindicaliştii susţin că declaraţiile politice de genul “Le-am crescut salariile în sănătate, dar ei sunt în continuare nemulţumiţi! Nu înţeleg ce mai vor…” sunt total neadevărate şi una dintre cele mai perfide încercări de manipulare a opiniei publice. Realitatea prezentată de “Sanitas” arată cam aşa: creşterile salariale au fost acordate discriminatoriu, actuala guvernare folosindu-se de problema creată de plecarea medicilor în străinătate pentru a profesa. Mai mult, Legea-cadru a salarizării bugetare are o “bubă” mare: tratează în mod inechitabil categorii de personal care lucrează împreună, în aceleaşi instituţii şi în aceleaşi condiţii, spre exemplu farmacişti, biologi, biochimişti, psihologi, infirmieri, brancardieri, personalul TESA din spitale şi alţii. Noul Regulament de sporuri, în care şi-au pus încrederea angajaţii din sănătate pentru corectarea inechităţilor, a blocat sporurile la maximum 30%.
Aşadar, luni, a avut loc şedinţa extraordinară a Consiliului Naţional al Federaţiei “Sanitas” din România, unde s-au pus în discuţie nemulţumirile lucrătorilor din sănătate şi asistenţă socială, legate de discriminările salariale practicate de actuala guvernare, potrivit unui comunicat de presă emis de sindicat. “Au fost analizate rezultatele negocierilor purtate în ultima lună cu reprezentanţii puterii, subliniindu-se faptul că guvernanţii nu-şi ţin promisiunile făcute – nici cele legate de modificările Legii-cadru a salarizării, nici cele privind noul Regulament de sporuri. De asemenea, s-a luat act de reacţiile spontane de protest, din ce în ce mai numeroase, înregistrate în instituţiile de sănătate şi asistenţă socială din ţară”, se menţionează în documentul remis presei.
Astfel, în zilele de 20, 22, 27 şi 29 martie, vor avea loc pichetări la Ministerul Muncii, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Sănătăţii. Sindicatul Judeţean “Sanitas” Brăila este programat la pichetare pe 29 martie. Mitingul amplu va avea loc în a doua jumătate a lunii aprilie, pentru că în prima parte a lunii sunt Sărbătorile Pascale. “În paralel, Federaţia «Sanitas» începe procedurile de declanşare a conflictului colectiv de muncă”, se mai specifică în comunicatul de presă. Organizaţiile membre Sanitas au început deja să strângă semnături pentru pregătirea grevei în sănătate şi asistenţă socială.
Revendicările sunt: acordarea creşterilor salariale de la 1 martie 2018 pentru tot personalul din sănătate şi asistenţă socială, renunţarea la plafonarea sporurilor, la nivelul de 30% pe ordonator principal de credite, adoptarea Regulamentului de sporuri fără Anexa 10, negocierea şi încheierea Contractului colectiv de muncă la nivelul sectoarelor de activitate “Sănătate” şi “Asistenţă Socială” şi recuperarea pierderilor de venituri cauzate de aplicarea noilor reglementări salariale de la 1 ianuarie 2018, respectiv de transferul contribuţiilor sociale în totalitate în sarcina angajatului.
Cum se declanşează greva generală
Potrivit Legii Dialogului Social, greva poate fi declanşată numai dacă, în prealabil, au fost epuizate posibilităţile de soluţionare a conflictului colectiv de muncă, numai după ce a avut loc greva de avertisment şi dacă momentul declanşării acesteia a fost adus la cunoştinţa angajatorilor de către organizatori cu cel puţin două zile lucrătoare înainte.
Astfel, angajaţii din sistemul sanitar pot intra în grevă de avertisment, care nu poate avea o durată mai mare de 2 ore, dacă aceştia şi-au întrerupt total activitatea. Apoi, trebuie să treacă cel puţin 2 zile lucrătoare până la greva propriu-zisă.
Sănătate
BPOC: boala pulmonară care poate trece neobservată ani întregi
O tuse care nu mai dispare, oboseala la eforturi obișnuite sau senzația că respirația nu mai este la fel de ușoară ca înainte pot părea probleme banale, mai ales în cazul fumătorilor sau al persoanelor trecute de o anumită vârstă. În spatele acestor manifestări se poate ascunde însă o afecțiune serioasă: bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC), o boală care afectează progresiv plămânii și care poate rămâne nediagnosticată ani întregi.
Ziua Mondială a BPOC, marcată în fiecare an în luna noiembrie, a fost celebrată pe 18 noiembrie în 2026. Evenimentul atrage atenția asupra importanței diagnosticării timpurii și a accesului la tratament. Tema din acest an, „Diagnostic precoce și management pentru o viață mai bună”, subliniază faptul că identificarea bolii înainte de apariția complicațiilor poate face o diferență importantă pentru pacienți.
Mulți pacienți ajung târziu la medic
BPOC este o afecțiune respiratorie cronică în care căile respiratorii se îngustează, iar circulația aerului către și dinspre plămâni devine tot mai dificilă. Boala include forme precum bronșita cronică și emfizemul pulmonar și se agravează, de regulă, în timp.
Potrivit Societății Române de Pneumologie, aproximativ 8,3% dintre adulții din România sunt diagnosticați cu BPOC, însă numărul real al persoanelor afectate este considerat mult mai mare. Specialiștii estimează că aproximativ jumătate dintre pacienții cu această boală nu știu că o au.
La nivel mondial, BPOC reprezintă a treia cauză de deces. Organizația Mondială a Sănătății arată că boala a provocat aproximativ 3,4 milioane de decese în 2023.
Unul dintre motivele pentru care afecțiunea este descoperită târziu este evoluția lentă. Mulți pacienți ajung să considere tusea persistentă sau dificultățile de respirație drept consecințe normale ale fumatului, ale înaintării în vârstă ori ale lipsei de condiție fizică.
Tusea persistentă și lipsa de aer, semnale care nu trebuie ignorate
Printre cele mai frecvente manifestări ale BPOC se numără tusea cronică, uneori însoțită de eliminarea mucusului, respirația șuierătoare, oboseala și senzația de lipsă de aer.
La început, dificultățile respiratorii pot apărea doar în timpul efortului fizic, de exemplu la urcatul scărilor sau la mersul într-un ritm mai alert. Pe măsură ce boala avansează, pacientul poate ajunge să gâfâie și în timpul unor activități obișnuite, iar în formele severe chiar și în repaus.
Fumatul este principalul factor de risc, însă BPOC nu afectează exclusiv fumătorii. Expunerea îndelungată la poluarea aerului, fumul provenit din încălzirea locuințelor cu combustibili solizi, praful și substanțele chimice de la locul de muncă pot contribui, de asemenea, la apariția bolii. Există și factori genetici sau legați de dezvoltarea plămânilor încă din copilărie.
Medicii atrag atenția că simptomele nu trebuie puse automat pe seama vârstei sau a fumatului. O evaluare medicală este importantă mai ales atunci când tusea și senzația de lipsă de aer persistă.
O simplă investigație poate ajuta la depistarea bolii
Diagnosticul BPOC nu se stabilește doar pe baza simptomelor sau a unei radiografii pulmonare. Investigația esențială este spirometria, un test simplu și nedureros care măsoară cantitatea de aer pe care o persoană o poate inspira și expira, precum și viteza cu care îl elimină din plămâni.
În funcție de rezultate și de evaluarea medicului pneumolog, poate fi confirmată existența unei obstrucții persistente a căilor respiratorii.
Deși BPOC nu poate fi vindecată în prezent, tratamentul poate reduce simptomele, poate limita agravarea bolii și poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. Acesta poate include medicamente inhalatorii, renunțarea la fumat, vaccinarea împotriva unor infecții respiratorii și programe de reabilitare pulmonară.
Renunțarea la fumat rămâne una dintre cele mai importante măsuri, inclusiv pentru persoanele care au fost diagnosticate după mulți ani de consum de tutun. Mesajul transmis de specialiști cu ocazia Zilei Mondiale a BPOC este unul simplu: respirația dificilă, tusea care persistă și oboseala neobișnuită nu trebuie considerate inevitabile. Depistată la timp și tratată corespunzător, boala poate fi ținută sub control, iar pacienții își pot păstra o viață activă pentru mai mult timp.
Sănătate
Pericolului rezistenței la antibiotice. De ce medicamentele care salvează vieți ar putea deveni tot mai puțin eficiente
România continuă să se confrunte cu o problemă serioasă în ceea ce privește utilizarea antibioticelor și răspândirea bacteriilor rezistente la tratamente. Deși aceste medicamente sunt esențiale în combaterea infecțiilor bacteriene, administrarea lor necorespunzătoare contribuie la apariția unor bacterii tot mai greu de tratat. Datele europene arată că țara noastră are încă mult de recuperat în lupta împotriva rezistenței antimicrobiene.
Problema nu este una care privește exclusiv spitalele sau sistemul medical. Utilizarea antibioticelor fără recomandarea medicului, întreruperea tratamentului înainte de termen sau administrarea acestor medicamente pentru răceli și viroze sunt practici care pot contribui la agravarea fenomenului.
România, printre țările care consumă prea multe antibiotice
Potrivit datelor publicate de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), consumul de antibiotice în România a scăzut foarte puțin în 2024 față de nivelul de referință din 2019.
Mai exact, consumul a ajuns la 25,2 doze zilnice definite la 1.000 de locuitori pe zi, față de 25,8 în 2019. Scăderea este de numai 2%, în condițiile în care obiectivul european pentru 2030 presupune o reducere de 27%.
Un alt indicator îngrijorător este ponderea antibioticelor din categoria „Access”, recomandate ca primă sau a doua opțiune pentru tratarea infecțiilor frecvente. În România, acestea reprezentau 49% din consumul total în 2024, sub nivelul de 52,8% înregistrat în 2019 și departe de ținta europeană de cel puțin 65%.
Aceste cifre arată că nu este suficient să reducem cantitatea de antibiotice utilizate. Contează foarte mult și alegerea medicamentului potrivit, în funcție de infecție și de recomandarea specialistului.
Bacterii tot mai rezistente la tratamentele disponibile
Consecințele utilizării necorespunzătoare a antibioticelor se văd și în evoluția infecțiilor provocate de bacterii rezistente.
Datele ECDC pentru 2024 indică o creștere importantă a incidenței unor infecții grave din România. În cazul infecțiilor sanguine provocate de Escherichia coli rezistentă la cefalosporine de generația a treia, indicatorul a crescut cu 53,2% față de 2019.
Și mai îngrijorătoare este evoluția infecțiilor sanguine cu Klebsiella pneumoniae rezistentă la carbapeneme, o clasă importantă de antibiotice utilizată inclusiv în tratarea unor infecții severe. Incidența estimată a crescut de la 7,12 cazuri la 100.000 de locuitori în 2019 la 20,31 în 2024.
Rezistența antimicrobiană apare atunci când microorganismele dezvoltă capacitatea de a supraviețui tratamentelor care, în mod normal, ar trebui să le distrugă sau să le împiedice dezvoltarea. În aceste condiții, infecțiile pot deveni mai dificil de tratat, pot necesita medicamente mai puternice și spitalizări mai lungi.
Antibioticele nu tratează răcelile și gripa
Una dintre cele mai frecvente greșeli este administrarea antibioticelor pentru infecții virale. Răceala, gripa și majoritatea episoadelor de durere în gât sunt provocate de virusuri, iar antibioticele nu acționează asupra acestora.
Specialiștii recomandă ca antibioticele să fie administrate numai la indicația medicului, în doza și pe durata stabilite. Medicamentele rămase de la tratamente anterioare nu trebuie folosite din proprie inițiativă și nici oferite altor membri ai familiei.
De asemenea, un tratament nu trebuie modificat sau întrerupt fără recomandarea medicului, chiar dacă simptomele par să se amelioreze.
Rezistența la antibiotice nu înseamnă că organismul uman devine rezistent la medicamente, ci că bacteriile își dezvoltă mecanisme prin care pot supraviețui tratamentului.
O problemă care poate afecta generațiile viitoare
Rezistența antimicrobiană este considerată una dintre marile provocări de sănătate publică la nivel mondial. Dacă fenomenul continuă să se extindă, inclusiv intervențiile chirurgicale, transplanturile și tratamentele care slăbesc sistemul imunitar pot deveni mai riscante, deoarece infecțiile apărute în aceste situații vor fi mai greu de controlat.
România are în față un obiectiv dificil până în 2030: reducerea consumului de antibiotice, îmbunătățirea modului în care sunt prescrise și limitarea răspândirii bacteriilor rezistente.
Dincolo de măsurile luate de autorități și de personalul medical, responsabilitatea începe și cu fiecare pacient. Antibioticele trebuie folosite doar atunci când sunt necesare. Altfel, medicamentele care au salvat milioane de vieți riscă să își piardă treptat eficiența.





















