Adaugă ca sursă preferată în Google

* artist plastic consacrat, colecționar de artă și cetățean de onoare al Brăilei, Emilia Dumitrescu a donat orașului o impresionată colecție de pictură, grafică și artă decorativă * până pe 15 august mai puteți admira lucrările pictoriței, reunite în expoziția aniversară „Centenar Emilia Dumitrescu”, deschisă la Galeria „Gheorghe Naum” * „Oamenii au destinul lor ca și cărțile, tablourile, mobilele prețioase încrustate cu fildeș și sidef, sau ca barca mea eșuată pe un mal în care apa bate în cadență ucigătoare”
 
S-au împlinit, weekendul trecut, 100 de ani de la nașterea inegalabilei Emilia Dumitrescu (n. 31 iulie 1921 – d. 22 septembrie 2005), artist plastic consacrat, colecționar de artă și cetățean de onoare al Brăilei, ale cărei lucrări (inclusiv un splendid autoportret, de la 1950, pot fi admirate în expoziția aniversară „Centenar Emilia Dumitrescu”, deschisă la Galeria „Gheorghe Naum” a Muzeului Brăilei „Carol I” până pe data de 15 august.
„Oamenii au destinul lor ca și cărțile, tablourile, mobilele prețioase încrustate cu fildeș și sidef, sau ca barca mea eșuată pe un mal în care apa bate în cadență ucigătoare: când mai rar, când repede, când puternic, când mai încet”, afirma, profetic, Emilia Dumitrescu. „Aparțin unui loc în care Dunărea și Bărăganul Brăilei vin de undeva, de departe, din sufletul celor care au trudit în aceste nemărginite spații. Iată de ce am căutat să-mi concentrez emoția într-o metaforă a cărei forță să exprime îngemănarea câmpiei cu fluviul într-un tot care să cuprindă orizontul deschis al câmpiei și curgerea senină, alteori dramatică, a undelor” (mărturie din anul 2000 a Emiliei Dumitrescu). 
„Sărbătorim astăzi un secol de la nașterea unuia dintre cele mai puternice talente artistice ivite pe aceste meleaguri. Emilia Dumitrescu a fost profund atașată locurilor natale, al căror farmec specific l-a înțeles și redat ca nimeni altcineva. Avea darul prețios de a sesiza universalul în particular și se străduia mereu să surprindă în priveliștile cele mai familiare „ceva din permanența omenescului în fața vieții, a naturii, a timpului”, se arată pe pagina de Facebook a Secției Artă a Muzeului Brăilei „Carol I”. 
„Eram încă studentă când Brăila, cu portul ei de odinioară, mi se părea cel mai exotic dintre orașele dunărene. Pe atunci rătăceam de la Șantierul Naval până la Agenție și mai departe, până la pescării, trecând pe la capătul Vadului Budurului, unde urcau căruțele cu lemne de salcie, venite cu bărcile de peste Dunăre. Sau îmi plăcea să visez pe o punte în fața Străzii Portului și să privesc fațadele vechilor clădiri din veac, care azi sub târnăcop «privesc destinul unei lumi cu ritmul ei barbar»” (Emilia Dumitrescu, 1994).
Din 2011, de la redeschiderea Secției Artă, Emiliei Dumitrescu i s-au organizat expoziții în fiecare an, în preajma zilei sale de naștere (31 iulie). Acestea, alături de expoziția permanentă „Atelier Emilia Dumitrescu”, ce poate fi vizitată la sediul Muzeului Brăilei „Carol I”. Artistei i-au fost dedicate mai multe prelegeri, inclusiv „Peisajul dunărean în opera artiștilor Gheorghe Naum și Emilia Dumitrescu”, susținută, zilele trecute, de Alina-Ruxandra Mircea.
Potrivit muzeografilor de la Secția Artă a MBR, Emilia Dumitrescu și-a asumat dispariția Bălților Brăilei ca pe o catastrofă personală și ca pe o metaforă a propriului destin. Nostalgia pentru acest „spațiu-rai” definitiv pierdut răzbate mai cu seamă din lucrările ei târzii, marcate de conștiința dureroasă a splendorii și a vulnerabilității naturii.
 
„Am reînviat această lume în forme și culori”
Născută la 31 iulie 1921, Emilia Dumitrescu urmează școala primară (1928-1932), Liceul de Fete Brăila (1932-1940), Academia de Arte Frumoase București (1940-1945) și, în paralel, Facultatea de Litere și Filosofie. Debutează cu pictură la salonul oficial din anul 1946, iar din 1950 a fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. După terminarea studiilor, Emilia Dumitrescu s-a întors la Brăila, lângă Împărăția Apelor, cum numea ea Bălțile Brăilei. A cunoscut bine locurile pentru că le-a străbătut de mii de ori, începând din copilărie, și a fost martor la dispariția lor, produsă prin îndiguirea Insulei Mari. Emilia Dumitrescu a reacționat, atunci, la ceea ce considera a fi un dezastru ecologic, desenând și pictând imagini de o sfâșietoare neliniște și tristețe, pe care le-a expus de multe ori, pentru ca oamenii să știe că au sacrificat Natura „în numele bunăstării”.
Emilia a avut o participare aproape anuală la expoziții personale și de grup în Brăila, București, Galați sau Constanța și o impresionantă participare pe simezele multor saloane din țări de pe toate continentele. Emilia Dumitrescu participă la expoziții organizate la Varșovia (1955), Belgrad, Riga și Budapesta (1959), la Bratislava, Berlin, Praga, Veneția și Atena (1960), Geneva, Damasc, Cairo, Alexandria, Sofia (1961) și la Havana (1962). Face, totodată, călătorii de studii în Bulgaria, Italia, Austria, URSS, Ungaria, Polonia și Germania. A fost secretar al Cenaclului UAP pentru Brăila și Galați, în perioada 1964-1978.
Emilia Dumitrescu a lucrat, cu precădere, în tempera, guașă, acuarelă și tuș peisaje, scene sociale și naturi statice, remarcându-se prin acuarele cu subiecte din zona Brăilei. Prin aprecierea valorii operei sale, precum și prin donația pe care a făcut-o orașului, artista a devenit cetățean de onoare al Brăilei, la 31 iulie 1995, la vârsta de 74 de ani, ca o binemeritată răsplată a operei sale artistice.
„Aceste locuri pierdute pentru totdeauna nu trebuiau să rămână numai un vis al meu. Am reînviat această lume în forme și culori, am construit-o cu iubire și m-am exprimat cu pasiune, ca un poet… Bătrânii Brăilei m-au ales pe mine.” (Emilia Dumitrescu)
 
Epilog
În anul 1999, colecția de artă a Emiliei Dumitrescu număra – potrivit propriilor declarații – peste 2.000 de tablouri, în afară de mobilă veche și obiecte de artă decorativă răspândite în Brăila (locuia cândva într-un apartament modest din cartierul Hipodrom), Vădeni și București. Pictorița a cumpărat tablouri și mobilier vechi din toată țara. 
Un an mai târziu, Consiliul Local Municipal Brăila a votat punerea monumentului de arhitectură „Casa Warlaam”, din Strada I.L. Caragiale nr. 3 în circuit public, organizând aici Galeria de Artă „Emilia Dumitrescu”. Clădirea din care tocmai se mutase Inspectoratul Școlar Județean a fost reparată și dotată cu tot ceea ce era necesar îndeplinirii acestei funcții. În plus, în anexa clădirii, s-a amenajat o locuință pentru Emilia Dumitrescu. Galeria, al cărei patrimoniu s-a constituit din „Donația Emilia Dumitrescu” (pictură, grafică și artă decorativă), a fost inaugurată la 3 decembrie 2000. În 2001, clădirea a fost trecută în administrarea Muzeului Brăilei, Primăria asigurând paza obiectivului prin Serviciul Gardienilor Publici (Poliția Locală).
La 11 martie 2005, însă, la inițiativa primarului Constantin Sever Cibu, CLM Brăila a hotărât revocarea dreptului de administrare acordat Muzeului Brăilei asupra imobilului din IL Caragiale nr. 3, predarea lui către Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor și evacuarea donației. Astfel, în aprilie 2005, Galeria de Artă „Emilia Dumitrescu” a fost desființată, patrimoniul ei a fost mutat în clădirea Muzeului Brăilei, iar expoziția permanentă Emilia Dumitrescu a fost reorganizată în corpul C al muzeului. Mai trebuie spus că, din 2005, frumoasa clădire monument istoric, de care se leagă amintirea marilor familii brăilene Mavromati, Warlaam, Prodanoff, Pană a fost părăsită și lăsată se se ruineze.