400 de milioane de euro. O suprafaţă de 38.000 de metri pătraţi. 5 etaje dintre care trei în subteran. 110 metri înălţime. 12 lifturi. 500 de locuri de cazare. 250 de locuri de parcare. Poate adăposti 5.000 de oameni în "pavilionul central" şi alte 120.000 de persoane în curţi şi anexe, acestea putând urmări programul pe gigantice ecrane video de ultimă generaţie. Un colos. Un colos de 400 de milioane de euro, sumă în care nu este inclusă valoarea terenului. Un colos a cărui construcţie ar putea începe până la sfârşitul anului. Nu este un mall realizat pe banii unui investitor străin şi nici aeroport nu este. Nu sunt banii vreunui patron excentric care îşi doreşte o piramidă în mijlocul capitalei. Jumătate din ei sunt banii tuturor românilor, destinaţi, în perioadă de criză, unui proiect cel puţin megalomanic, din punctul meu de vedere.
O să mai amintesc şi faptul că, dincolo de Catedrala Mântuirii Neamului - căci despre ea era vorba -, trei sferturi din bugetul Ministerului Culturii se duc anul acesta pe finanţarea de construcţii şi lăcaşuri de cult, ba chiar o să îndrăznesc să afirm, exagerând doar pentru a sublinia ce nu-mi pare în regulă, că ne îndreptăm încet-încet către un stat în care puterea sacerdotală va înlocui structurile democratice. În condiţiile în care în şcolile din România orele de religie aduc a îndoctrinare religioasă, în condiţiile în care Biserica Ortodoxă dispune de post de radio cu acoperire naţională, de o economie paralelă scutită de impozite şi taxe şi mai ales de o influenţă din ce în ce mai vizibilă şi mai agresivă asupra instituţiilor statului, în aceste condiţii, spuneam, senzaţia că BOR se află în plină ofensivă de acaparare a pârghiilor puterii şi de tentativă de control a societăţii este din ce în mai pronunţată.
La fel de îngrijorător este faptul că politicienii români, conştienţi de faptul că se află în plin declin de popularitate şi autoritate, se îndreaptă către altare hotărâţi să împrumute cât pot de mult din încrederea pe care românii o au în Biserică. Ultimele zile au fost reprezentative pentru acest tip de comportament, iar discursul proaspătului Episcop al Sloboziei şi al Călăraşilor, început cu mulţumiri adresate unui ministru, este ilustrativ pentru modul în care puterea celor sfinte îşi picură mirul încrederii populare pe fruntea oamenilor puterii lumeşti.
În acest context, blocarea accesului la dosarele de la Securitate ale unor înalţi prelaţi, finanţarea cu banii statului a fabuloasei Catedrale în ciuda recesiunii economice, dirijarea celei mai mari părţi din fondul Ministerului Culturii către şantierele BOR, impunerea politicii Bisericii în sistemul de educaţie, tergiversarea retrocedărilor unor clădiri din patrimoniul BOR către vechii proprietari şi îngroparea proiectului de lege care prevedea impozitarea afacerilor bisericeşti nu ar trebui să mai mire pe nimeni. Sunt rezultatul parteneriatului dintre biserică şi oamenii politici şi tare mi-e teamă că toate aceste realizări nu au mai nimic de a face cu credinţa ori cu Dumnezeu, ci, mai degrabă, cu interesele lumeşti, cu puterea şi mai ales cu banii.
Comentarii
(7)
era de domeniul banalului ca seful popilor era un securist notoriu.
cine stie pe cati o avea la mana?
daca pe vremea lui ceasca sumele de bani negri vehiculate de bor speriau pana si pe cei ce le manuiau si erau vamuite de partid ca sa-i lase sa se ghiftuiasc-n pace, acum curvaraseala e pe fata.
si voi aia care va bucurati la 3 sarmale de hram, crezand ca sunt de pomana, cand o sa pricepeti ca le platiti in fiecare zi pe aste 3 sarmale........iar hramul, cand le mancati e odata-n an!?!?
....cand se va gasi acela care sa alunge negutzatorii si fariseii din templu?!
ca, se pare, doar aia au mai ramas..
popii si bisericile lor va mananca si putinul de demnitate si libertate ce v-a mai ramas!
biserica!? o piesa de teatru ieftin, cu actori smecheri!
credintza.....????! ceva mare si adevarat care nu mai are loc in mausoleele pe care cei care ar trebui sa ne pastoreasc le inalta!
si care, dupa ce ne vor fi mancat si putinii bani pe care-i mai avem, vor ramane dezolant de goale!
mai bine ma inchin la un pom.....e mai aproape de credintza ala decat cel mai popa dintre popi!
