Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Ziua de dupa...

Astazi este o zi importanta pentru Romania. Teoretic, astazi ar trebui sa aflam verdictul: cind vom adera la Uniunea Europeana. E limpede ca ne dorim cu totii ca data sa fie 1 ianuarie 2007. Ce va urma, insa, dupa ziua aderarii este la fel de important. Nu va fi usor si tocmai de aceea e nevoie sa fim informati. Stiind fara ocolisuri la ce ne putem astepta, putem incerca sa fim mai pregatiti, macar sufleteste, daca nu altfel. Trebuie sa fim constienti ca dupa aderare nu vor veni imediat acele vremuri mai bune pe care le asteptam cu totii. Dar, cu siguranta, acele zile mai bune vor veni, daca ne vom INTEGRA in UE. Iata de ce, incepind de astazi, vom incerca sa deslusim semnificatia reala a cuvintelor "aderare" si "integrare", cu sprijinul lui Mihai Tudose, deputat PSD de Braila. De ce Mihai Tudose? Pentru ca parlamentarul brailean a fost in perioada 2000-2004 raportor al Adunarii Parlamentare a Comisiei Europene (APCE) privind ratificarea codului de protectie sociala precum si raportor din partea Comisiei de politica sociala al APCE. Din 2004 Mihai Tudose este presedintele Comisiei de Politici Economice, Reforma si Privatizare din cadrul Camerei Deputatilor, pastrindu-si si calitatea de raportor al APCE fiind in continuare membru al unor comisii.

Aderare sau integrare?

In plin proces de integrare europeana a Romaniei, in care “Europa" este cuvintul favorit al zilei, si pentru ca toate posturile de radio si TV, ziare si reviste, suplimentele de gospodarie, bucatarie sau de gradina contin elogii ale integrarii, ale “aderarii Romaniei la structurile euro-atlantice" etc., m-am gindit sa discutam impreuna, in zilele care urmeaza, despre ce inseamna in fapt, pentru noi, cetatenii de rind, care lucram 8 ore sau mai mult pe zi, la un serviciu care incepe sa nu mai fie foarte sigur, pentru un salariu care cu greu ne poate duce zilele noua si familiei pina luna urmatoare, si care ne ducem copiii la o scoala de care nu suntem foarte multumiti, si care simbata si duminica, week-end, cum il numesc unii oraseni, ne ducem sa mai lucram oleaca, la tara, o bucata de pamint … si nu sintem multumiti nici de serviciile medicale, de medicul care isi asteapta micul plocon sau asistenta care pina nu ii strecori o hirtie fosnitoare in buzunar nu are ochi sa te vada, si nici de vinzatoarea care ne trinteste piinea pe masa, luata dintr-o lada de plastic, si nici de … multe altele. Sa incepem de aici. De la realitatea ca numai 9% din gospodariile romanesti au gaze, ca numai 16% au canalizare, 50% dintre gospodarii au fintini cu galeata, in curte, ca 85% au WC-ul in curte… Sa incepem de aici, de la micile noastre nemultumiri zilnice, tracasari, care ne enerveaza, ne strica si ne ingreuneaza ziua, si asa nu foarte fericita. Citim ziare, urmarim programe TV, dezbateri despre viitorul Uniunii Europene. Dar despre viitorul nostru, al lui Tudose, al lui Ionescu sau Popescu de pe strada X din Municipiul Braila, cine poate spune ceva? Ne integram, aderam ca tara si popor la structuri internationale. Foarte bine, veti spune, dar noi vom trai mai bine? Ce se va intimpla cu Romania noastra, ce se va alege de noi in aceasta Europa unita, puternica etc., etc. M-am gindit sa va impartasesc citeva idei referitoare la acest curajos proiect istoric, fara precedent, in care s-a angajat tara noastra. Pentru ca, in ciuda sau in completarea a ceea ce spune, sau nu spune, mass media romaneasca, aderarea este sau poate fi un proces scurt, rapid si eficient. Noi semnam tratatul, ei semneaza tratatul si totul e frumos, roz, albastru, portocaliu sau rosu. Si gata aderarea! Ar fi prea simplu si prea frumos! Teoretic, aceasta este ordinea, dar practic, integrarea incepe de aici incolo! Si va continua ani buni, in care, sub aceasta denumire de "integrare", vom schimba legislatia, vom schimba regulile, vom schimba institutii si proceduri! Iar acest proces este inceput ireversibil! Deja, in momentul in care scriu, mai tirziu cind veti citi aceste rinduri, alte schimbari s-au si produs. Schimbam educatia, schimbam locurile de munca... intr-un final, peste vreo zece ani, poate, vom ajunge sa schimbam si leul nostru mindru, cu Euro cel voinic. Dar pina atunci, va mai curge multa apa pe riurile noastre si multi colacei de fum vor scoate hornurile satelor noastre neelectrificate si multi catei, dar fara colacei, vor alerga pe ulitele noastre, nici macar pietruite. Si pina cind vom ajunge din urma standardele europene... va propun, intr-un orizont de timp mai limitat, sa urmarim, impreuna, in zilele care vor urma, istoria zbuciumata a nasterii, cresterii, si mai ales, consolidarii structurii arhitecturale a ceea ce, astazi, ne-am obisnuit sa numim Uniunea Europeana. Si mai ales, sa incercam sa deslusim motivele pentru care aderarea Romaniei la Uniunea Europeana este atit de necesara, dar nu suficienta prin ea insasi, iar integrarea noastra in structurile europene comunitare este absolut necesara atit pentru dezvoltarea tarii cit si pentru pozitionarea noastra ca actor al lumii moderne, globalizate, in curs de formare. Integrarea fiecarui cetatean roman, fie el brailean sau chiar galatean, in Uniunea Europeana, al fiecarui sat, comuna, al fiecarui bulevard, strada sau ulita pavata sau nu din Romania depinde de mine! Depinde de tine, cel care citesti acum aceste rinduri! Depinde de vecinul tau de etaj, de vecinul de la cealalta scara de bloc, de parintii nostri, de unchii si matusile noastre (daca ai, esti fericit!), de copiii nostri, de vinzatoarea de la piine, de florareasa de la colt! De toti cei care traim in Romania! Cind vom fi constienti ca suntem europeni, atunci cu adevarat vom fi fost europeni, cu o secunda mai devreme!




Categorie articol: 

Comentarii