Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Zeci de vietnamezi la Şantierul Naval

• Vard Brăila este primul cel mai mare angajator privat local care a apelat la forţă de muncă din afara spaţiului european • compania a adus 52 de angajaţi din Vietnam, pe care i-a integrat în procesul de producţie al şantierului naval • conducerea unităţii a explicat şi de ce a ales această variantă: are un portofoliu de comenzi pe care nu îl poate acoperi exclusiv cu angajaţi români • “Un an şi ceva am tot încercat să rezolvăm această problemă, iar în final a trebuit să apelăm la această soluţie pentru că nu s-a mai putut”, a explicat Alina Puia, directorul şantierului VARD Brăila • alte 9 companii locale au notificat deja AJOFM Brăila cu privire la intenţia de a angaja cetăţeni străini • numărul solicitărilor de vize de muncă a crescut de 12 ori la Brăila, faţă de anul trecut 

 

Românii au plecat la muncă în Vest, în căutarea unui trai mai bun, iar în locul lor angajatorii locali au adus forţă de muncă din Est pentru a putea să-şi continue afacerile. Şantierul naval VARD Brăila este cel mai elocvent exemplu în acest sens: compania s-a văzut nevoită să importe forţă de muncă tocmai din Vietnam pentru a putea onora comenzile de construcţii de nave pe care le are în portofoliu. Astfel, pentru un grup de 52 de asiatici Brăila este al doilea cămin. Muncesc aici pe un salariu net de puţin peste 500 euro, adică pragul minim obligatoriu stabilit de legislaţia românească pentru muncitorii străini, au cazarea şi masa asigurate, dar îşi văd familiile odată pe an când au posibilitatea să meargă acasă în concediu. Revenind, fenomenul importului de forţă de muncă din afara ţării este în expansiune în judeţul nostru, dacă luăm în calcul numai faptul că de la începutul anului 10 angajatori locali au anunţat AJOFM Brăila că au intenţia să angajeze 120 de muncitori străini.

Unul dintre cei mai mari angajatori privaţi din municipiu, VARD Brăila, are în echipa proprie, de ceva vreme, 52 de muncitori străini din Vietnam, aduşi pentru a putea onora comenzile de construcţii nave pe care unitatea de la Brăila le are în portofoliu. În afară de aceştia, alţi 20 de muncitori din Ucraina, veniţi însă prin detaşare la Brăila, completează echipa. A ajuns în această situaţie forţată de contextul socio-economic local în care compania nu şi-a putut asigura necesarul de forţă de muncă cu personal autohton, drept pentru care a ales să parcurgă procedura anevoioasă şi birocratică pe care statul român o impune angajatorilor care vor să apeleze la muncitori străini. “Toată lumea se plânge că nu găseşte forţă de muncă. La noi în unitate s-a resimţit acest fenomen spre finele lui 2016. După cum se cunoaşte, noi am avut o situaţie mai grea în 2015, când a trebuit să apelăm la o reducere de personal. Din fericire, atunci am reuşit să găsim soluţii pentru oamenii noştri. În schimb, la momentul când piaţa şi-a revenit, nu am mai găsit forţă de muncă. Practic, de doi ani încercăm să creştem, şi avem anunţuri de angajare peste tot, dar nu găsim oameni. Este o combinaţie între faptul că forţa noastră de muncă nu mai este la fel de bine pregătită pentru că sistemul şcolar nu este cu totul în rezonanţă cu nevoile noastre de angajare, dar şi pentru că unii dintre oameni chiar nu-şi doresc să muncească. După cum se cunoaşte, noi am organizat cursuri de formare profesională pe meseriile de care avem nevoie şi continuăm să o facem. De exemplu, fiind formator autorizat pe mai multe meserii, avem acum în derulare 4 astfel de cursuri pentru lăcătuş construcţii navale, tubulator, sudor şi macaragiu. Am avut şi avem în continuare colaborări cu unităţi de învăţământ în formarea potenţialilor viitori angajaţi şi aş nominaliza aici Liceul Anghel Saligny, care este liceul nostru de suflet, ca să zic aşa. Dar şi ei au probleme să găsească tineri care să se înscrie la clasele respective. Deci, cumva, învăţământul vocaţional are de suferit şi undeva greşim cu toţii pe tot acest lanţ”, a comentat Alina Puia, directorul general al VARD Brăila, încercând astfel o radiografie a fenomenului negativ manifestat pe piaţa locală a muncii şi cu care, iată, şi şantierul naval se confruntă. Ca o paranteză, vestea bună ar fi că statul român a acceptat participarea la cursurile de formare profesională, cel puţin în cadrul unor proiecte cu finanţare europeană care se derulează inclusiv la Brăila, şi a persoanelor cu un nivel de şcolarizare de 8 clase, faţă de 10 clase pragul minim impus de legislaţia în domeniu. 

Revenind, Puia a insistat şi asupra mecanismului de ordin economic din spatele acestui fenomen: “Practic portofoliul de comenzi este cel care-ţi dictează numărul de personal de care ai nevoie. La momentul la care ne aflăm suntem în situaţia în care avem nevoie de personal mult mai numeros decât putem să obţinem aici, pe plan local. Cu ce umplem golul? Un an şi ceva am tot încercat să rezolvăm această problemă, iar în final a trebuit să apelăm la această soluţie pentru că nu s-a mai putut. La un moment dat, dacă situaţia cu forţa de muncă de pe plan intern nu se schimbă, va trebui să ne descurcăm. Pentru că şantierul trebuie să supravieţuiască! Şi atunci ne facem treaba cu cine putem. Aş vrea să sper că, la un moment dat, vom începe cu toţii, ca şi comunitate, să ne gândim la ce este de făcut şi să venim cu soluţii”.

 

Cum a ajuns să importe forţă de muncă tocmai din Vietnam?

Sursa citată a explicat că grupul din care şantierul naval face parte deţine o unitate în ţara respectivă, context în care VARD Brăila a primit tot sprijinul pe partea de selecţie a forţei de muncă. “În momentul acesta avem 52 de angajaţi din Vietnam, pe meserii de lăcătuş construcţii navale şi sudură, şi mai avem un grup de 20 de ucrainieni care sunt detaşaţi aici, la noi, în sensul că nu sunt salariaţii noştri. Ca medie de vârstă sunt între 30 şi 40 de ani, dar majoritatea sunt între 35 şi 37 de ani. Mai sunt printre ei şi mai tineri dar nu foarte mulţi. Ne gândim să continuăm. Grupul nostru are un şantier naval în Vietnam şi ne pot asigura de acolo selecţia de personal pentru că nu putem aduce orice fel de muncitori. Odată ce facem acest efort procedural, birocratic şi, de ce nu, financiar, ne dorim să avem oameni calificaţi. Este o procedură de selecţie, de obţinere de vize, de obţinere de documente ... Ne trebuie tot felul de atestări, şi este practic o procedură stufoasă care în cazul nostru a durat 3 luni, poate şi mai bine. A doua etapă, odată veniţi aici, apar bariere de limbă, de cultură, trebuie să-i integrăm. Ne-am străduit să-i ţinem grupaţi în echipele de lucru şi sunt însoţiţi de persoane vorbitoare de limba engleză. Dar sunt printre ei şi câteva persoane vorbitoare de limba română pentru că anterior au lucrat şi la şantierul de la Mangalia”, a spus Alina Puia. 

În ce priveşte condiţiile de salarizare sursa citată a explicat că legislaţia din România este strictă în această privinţă în sensul că obligă angajatorii care apelează la muncitori străini să-i plătească cel puţin la nivelul salariului mediu brut pe ţară, pentru anul în curs pragul respectiv fiind 4.162 lei, adică 2.434 lei net, echivalentul a circa 520 euro, la cotaţia de acum. “Este o lege care funcţionează în spaţiul european şi de care noi, ca români, beneficiem când mergem să lucrăm în spaţiul european. Pentru că există obligaţia angajatorului să plătească angajatul la nivelul mediu brut pe economie. Practic, fiecare ţară încearcă să-şi protejeze forţa de muncă şi atunci, da, statul român te obligă să acorzi un anumit salariu acestor muncitori străini tocmai pentru ca tu, ca angajator, să-ţi faci bine socotelile înainte să decizi că trebuie să aduci forţă de muncă din afară. Problema este că, la acest moment, suntem într-o situaţie generală ciudată: toţi ne dorim mai mulţi bani, dar, în schimb, trebuie să-i obţinem în baza unor rezultate şi a unei eficienţe sporite. Nu poţi să măreşti preţul până la momentul în care devii neatractiv pentru că atunci ce mai faci?! Practic, e o presiune constantă pe costuri şi va rămâne aşa. În momentul acesta bătălia se dă pe eficienţă pentru că este clar: presiunea pe creştere salarială există tot timpul şi cumva e îndreptăţită. Ideea este că în schimbul acestei creşteri salariale tu, ca angajat, trebuie să munceşti permanent mai bine. Nu poţi să măreşti preţul produsului pentru că piaţa nu te lasă şi atunci trebuie să faci eforturi ca să te încadrezi”.

 

“Am găsit la Brăila multă linişte”

Din grupul de 52 de vietnamezi angajaţi la Vard Brăila, reporterii “Obiectiv” au stat de vorbă cu Nguyen Chi Phuong. Are 36 de ani şi este angajat ca maistru cazangiu. În ţara lui, funcţia se numeşte supervisor. A mai lucrat în Emiratele Arabe Unite, la Dubay şi Abu Dhabi, dar este pentru prima oară în România. Este căsătorit şi are 2 copii. “Spre deosebire de alte locuri unde am muncit, am găsit la Brăila multă linişte. Am remarcat imediat că navaliştii brăileni sunt foarte pricepuţi şi harnici. În alte şantiere navale, oamenii lucrau numai când erau supravegheaţi de şefi. Muncitorilor din Vietnam, care vor să lucreze în străinătate, le-am recomandat Brăila pentru oamenii calzi şi primitori de aici. Mâncarea este bună şi e asigurată de un restaurant chinezesc din zonă. Deşi apreciez mâncarea chinezească, în unele cazuri, nu regăsesc gustul specific al mâncării de acasă”. De asemenea, Nguyen Chi Phuong ne-a povestit că în timpul liber face gimnastică la sală, merge la cumpărături şi preferă plimbările pe malul Dunării. La sfârşit de săptămână, când vremea le permite, merge cu colegii la pescuit, pe celălalt mal al fluviului, şi acolo prepară pui şi peşte la grătar. Intenţionează să-şi aducă familia, măcar o dată, în vizită la Brăila.

 

Sunt solicitări pentru mai mult de 120 de permise de muncă  

Din dorinţa de a afla dimensiunea fenomenului “import de forţă de muncă din afara spaţiului comunitar”, reporterii “Obiectiv Vocea Brăilei” au solicitat informaţii pe această temă Biroului pentru Imigrăria a Judeţului Brăila, precum şi Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Brăila.

De la AJOFM au aflat astfel că în primele 8 luni ale acestui an instituţia a înregistrat nu mai puţin de 10 solicitări din partea tot atâtor angajatori locali care au informat cu privire la intenţia de a angaja cetăţeni străini. “În acest context, au fost comunicate 120 locuri de muncă vacante majoritatea în domenii de activitate precum construcţii navale şi structuri plutitoare (88 locuri de muncă), transporturi rutiere de mărfuri (10 locuri de muncă), dar şi fabricarea de echipamente electrice de iluminat, plus domeniul HORECA, câte 6 locuri de muncă vacante. De asemenea, mai sunt comunicări pentru unul până la trei locuri de muncă vacante în domeniile metalurgia aluminiului, creşterea ovinelor şi caprinelor, fabricarea pâinii, fabricarea prăjiturilor şi a produselor proaspete de patiserie, activităţi ale agenţiilor de plasare a forţei de muncă, comerţ cu ridicata nespecializat, activităţi ale gospodăriilor private în calitate de angajator de personal casnic”, ne-a comunicat Monica Bratu, directorul executiv al AJOFM Brăila.

La rândul său, conducerea Biroului de Imigrări a comunicat că, în aceeaşi perioadă, a primit 126 de solicitări pentru obţinerea avizului de angajare sau detaşare, dintre care 112 au fost aprobate, 12 - respinse şi alte 2 - în curs de soluţionare. Ţările de provenienţă ale muncitorilor străini sunt Vietnam, Ucraina, Turcia, China, Filipine şi Tunisia. Ca termen de comparaţie, instituţia a precizat că în 2017 a avut de procesat doar 10 astfel de cereri. 

 




Categorie articol: 

Comentarii