Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Visul unui Târg de Iarnă

Chiar şi cei mai aprigi contestatari ai primarului Marian Dragomir n-au prea avut ce să comenteze în privinţa felului cum este luminată de sărbători Calea Călăraşilor sau a felului cum arată anul acesta Târgul de Iarnă amenajat în parcarea de lângă Palatul Administrativ. Căsuţele de lemn pe care Primăria a reuşit să le construiască pe ultima sută de metri chiar dau un aspect îngrijit şi civilizat manifestării ajunse la cea de-a doua ediţie. Lucrurile stau mai bine, faţă de anul trecut, şi în ceea ce priveşte mărfurile expuse la Târgul de Iarnă, datorită faptului că Primăria s-a străduit să elimine chinezismele şi kisch-urile, acceptând doar participarea meşterilor populari sau a producătorilor autentici, din ţară şi din Republica Moldova.

Per total, avem un plus faţă de decembrie 2016, atât în privinţa Târgului de Iarnă cât şi a luminilor de sărbători. Totuşi, Brăilei încă îi lipseşte acel ceva care să o aducă la acelaşi nivel cu alte oraşe mari din România, în ceea ce priveşte feeria târgurilor organizate de autorităţi în “magica” lună a cadourilor. Să luăm ca exemplu Sibiul, oraş ce reuşeşte de câţiva ani încoace să iasă în evidenţă cu Târgul de Iarnă într-o asemenea manieră încât acesta a devenit deja o adevărată atracţie turistică, atât pentru români cât şi pentru străini.

Ce are în plus târgul de la Sibiu faţă de cel de la Brăila? Înainte de toate, locul unde este amplasat! Sibienii au pus căsuţele de lemn, caruselele pentru copii, scena pentru spectacole şi miile de beculeţe colorate în Piaţa Mare din centrul oraşului, un amfiteatru cu spaţiu generos, înconjurat de superbe clădiri de epocă. La noi, acţiunea este înghesuită la un capăt de bulevard, într-o parcare. Nu e rău nici aici, având în vedere proximitatea falezei şi a platoului din faţa Palatului Administrativ - zona de promenadă preferată a brăilenilor -, dar parcă acest spaţiu nu are acelaşi farmec ca al unei pieţe centrale dintr-o zonă istorică a oraşului, aşa cum se întâmplă la Sibiu şi probabil la Braşov, Timişoara sau Cluj. La fel ca toate aceste oraşe, şi Brăila are o piaţă centrală superbă, care însă nu este folosită nici pe departe la adevăratul ei potenţial. Piaţa Traian este una dintre cele mai frumoase “camere urbane”, cum se spune în limbaj arhitectural, aflate într-un oraş românesc. În materie de frumuseţe a clădirilor de pe cele patru laturi ale sale - iar cu ceva indulgenţă ar putea fi inclus aici şi hotelul “Traian”, expozant al epocii comuniste - Piaţa Traian din Brăila nu este mai prejos decât Piaţa Mare din Sibiu, Piaţa Operei din Timişoara sau Piaţa Sfatului din Braşov. Din păcate, ea are în prezent două mari dezavantaje faţă de acestea: este lăsată în paragină şi nu este exclusiv pietonală.

La Sibiu sau Braşov, pieţele centrale sunt spaţii deschise şi aerisite, unde arhitectura clădirilor de pe laturi poate fi admirată în toată plenitudinea ei. Pentru ca acest lucru să se întâmple şi în Piaţa Traian, ar trebui reconfigurată complet peisagistica zonei, iar asta ar însemna, inevitabil, îndepărtarea copacilor care au atins deja dimensiuni considerabile. Mai mult ca sigur, însă, că arhitectul peisagist care ar veni cu un astfel de proiect ar întâmpina o opoziţie acerbă din partea multor brăileni ecologişti, indignaţi de ideea tăierii arborilor respectivi. Însă, dacă proiectul ar fi întocmit de un specialist adevărat şi talentat, probabil că toată lumea s-ar convinge până la urmă că este oportun şi necesar.

Cu o peisagistică nouă şi cu devierea traficului auto, Piaţa Traian ar putea rivaliza de la egal la egal cu pieţele centrale din alte oraşe româneşti mult mai titrate la ora actuală. Ca să scoţi maşinile din schemă e nevoie, însă, de un proiect mult prea ambiţios pentru Brăila zilelor noastre. Numai dacă ne gândim la un pasaj auto subteran care să înceapă de undeva din dreptul Bisericii Greceşti şi să se termine pe Calea Galaţi, înainte de intersecţia cu Goleşti, ne dăm seama că ar fi ceva aproape imposibil de realizat. Nu din punct de vedere tehnic, pentru că, la metodele de lucru şi la utilajele folosite la ora actuală prin China, prin Olanda sau prin alte ţări mai avansate, un astfel de proiect ar putea fi gata în câteva luni! La noi, însă, numai licitaţiile ar dura câţiva ani, iar dacă s-ar ajunge până la urmă la deschiderea şantierului, ne-ar fi şi teamă să ne gândim la ritmul şi calitatea lucrărilor...

Totuşi, cum ar fi ca toate clădirile din Piaţa Traian să beneficieze de o reabilitare în genul celor prin care au trecut restaurantul Carol, teatrul “Maria Filotti” sau, mai nou, sediul BRD? Cum ar fi să fie reabilitate şi fântâna arteziană şi Ceasul Turn, iar pavimentul să fie nou şi bine lucrat, cu aranjamente florale bine proporţionate, iar locul copacilor de acum să fie luat de câţiva arbori de talie mică, suficienţi cât să facă umbră în zonele cu bănci, fără a mai obtura, însă, faţadele clădirilor de pe laturi? Într-o astfel de piaţă centrală, târgul de iarnă organizat în oraşul nostru nu ar fi cu nimic mai prejos decât cel de la Sibiu, iar, peste an, turiştii care coboară din vasele de croazieră şi pornesc la plimbare pe strada Împăratul Traian ar fi întâmpinaţi de o cameră urbană ca-n vremurile cele mai bune ale Brăilei. Iar dacă mergem cu imaginaţia mai departe şi ne gândim şi la reabilitarea clădirilor de pe fosta Regală şi de pe străduţele adiacente, cu eliminarea locuinţelor sociale din zonă şi cu găsirea unor soluţii inteligente pentru asigurarea locurilor de parcare, atunci chiar că am vedea centrul istoric readus la viaţă!




Categorie articol: 

Comentarii