As fi vrut sa scriu un editorial despre votul uninominal, despre parlamentul unicameral, despre referendum si despre Romania ca o caruta in care o multime de vizitii trag in parti diferite, de 22 de milioane de haturi. As fi vrut sa scriu un editorial despre aceste lucruri, despre amaritii care isi dau sufletul in jug si despre sperantele lor neimplinite. Am inceput de trei ori textul, si tot de trei ori m-am razgindit.
Asta pentru ca s-a intimplat un lucru peste care nu pot sa trec, un lucru pe care nu-l pot ascunde intr-un colt al constiintei fara sa il impartasesc si altora, un lucru in fata caruia spectacolele politice devin penibile: un spectacol adevarat. O piesa de teatru jucata in premiera nationala, simbata seara, pe scena de la "Maria Filotti". Indraznesc sa cred ca "Adam Geist", caci despre acest spectacol e vorba, va fi, daca nu cea mai premiata, macar cea mai discutata si mai disputata piesa, in Romania acestui an. Si indraznesc sa sper ca, odata cu ea, teatrul este pe cale sa faca Brailei mai mult bine decit au facut vreodata toti primarii, consilierii si parlamentarii orasului la un loc, cu conditia ca cei din urma sa priceapa ca pot specula faptul ca un regizor in plina ascensiune a ales sa monteze la Braila retete internationale de succes. Reeditarea festivalului de teatru, cu o popularizare adecvata, ar putea transforma orasul, aducindu-l in circuitul turismului cultural, asa cum se intimpla, de pilda, cu Sighisoara. Dar asta este o discutie lunga si nu vreau sa ma ratacesc in ea, mai ales ca politicienii locali sint mai preocupati de lupta intre ei decit de lupta pentru interesele urbei. Si apoi, ma indoiesc ca ar fi in stare sa priceapa ca exista si o solutie culturala la probleme de natura economica ori sociala.
Revenind la "Adam Geist", al carei text a fost premiat nu de mult la un festival international de amploare, vreau sa mai spun doar ca este un apel disperat la toleranta, ca nu lipsesc violenta, sexul si drogurile, ca actorii joaca si danseaza exemplar, ca nu-ti trebuie facultate ca sa iti placa ori ca sa fii primit inauntru, ca spectatorii au aplaudat vreo 10 minute la final, si ca trei babute cu parul coafat in "sarmalute" au parasit sala cind au auzit cuvintul "floc". Na, ca am zis-o! A, este si mult singe, sint batai, dar si mult umor de calitate. Si mai este si chestia aia din titlu, cu care speram sa va atrag atentia: violul.
Daca tot nu v-am facut curiosi si nu o sa va duceti la teatru, va rog sa ma iertati. Si pentru titlu, si pentru text. Inseamna ca politicienii au dreptate si ca nu exista nici o solutie culturala, iar eu trebuia sa scriu celalalt editorial, ala cu referendumul.
Asta pentru ca s-a intimplat un lucru peste care nu pot sa trec, un lucru pe care nu-l pot ascunde intr-un colt al constiintei fara sa il impartasesc si altora, un lucru in fata caruia spectacolele politice devin penibile: un spectacol adevarat. O piesa de teatru jucata in premiera nationala, simbata seara, pe scena de la "Maria Filotti". Indraznesc sa cred ca "Adam Geist", caci despre acest spectacol e vorba, va fi, daca nu cea mai premiata, macar cea mai discutata si mai disputata piesa, in Romania acestui an. Si indraznesc sa sper ca, odata cu ea, teatrul este pe cale sa faca Brailei mai mult bine decit au facut vreodata toti primarii, consilierii si parlamentarii orasului la un loc, cu conditia ca cei din urma sa priceapa ca pot specula faptul ca un regizor in plina ascensiune a ales sa monteze la Braila retete internationale de succes. Reeditarea festivalului de teatru, cu o popularizare adecvata, ar putea transforma orasul, aducindu-l in circuitul turismului cultural, asa cum se intimpla, de pilda, cu Sighisoara. Dar asta este o discutie lunga si nu vreau sa ma ratacesc in ea, mai ales ca politicienii locali sint mai preocupati de lupta intre ei decit de lupta pentru interesele urbei. Si apoi, ma indoiesc ca ar fi in stare sa priceapa ca exista si o solutie culturala la probleme de natura economica ori sociala.
Revenind la "Adam Geist", al carei text a fost premiat nu de mult la un festival international de amploare, vreau sa mai spun doar ca este un apel disperat la toleranta, ca nu lipsesc violenta, sexul si drogurile, ca actorii joaca si danseaza exemplar, ca nu-ti trebuie facultate ca sa iti placa ori ca sa fii primit inauntru, ca spectatorii au aplaudat vreo 10 minute la final, si ca trei babute cu parul coafat in "sarmalute" au parasit sala cind au auzit cuvintul "floc". Na, ca am zis-o! A, este si mult singe, sint batai, dar si mult umor de calitate. Si mai este si chestia aia din titlu, cu care speram sa va atrag atentia: violul.
Daca tot nu v-am facut curiosi si nu o sa va duceti la teatru, va rog sa ma iertati. Si pentru titlu, si pentru text. Inseamna ca politicienii au dreptate si ca nu exista nici o solutie culturala, iar eu trebuia sa scriu celalalt editorial, ala cu referendumul.
