La numai două săptămâni, într-o altă vinere neagră, atentatul terorist din 13 noiembrie este cel mai sângeros atac asupra Parisului de la al doilea război mondial până în prezent. Metropolele lumii au intrat în stare de alertă, şefii marilor puteri îşi dau mâna pentru stoparea crimelor împotriva poporului francez, dar şi împotriva întregii omeniri, demonstranţi din toată lumea ies în stradă, cu sufletele îndoliate, pentru Parisul care a devenit un câmp de luptă. Dacă până de curând ţările occidentale îşi deschideau larg porţile pentru a primi valul de refugiaţi, acum, când teroriştii islamişti au declarat război Europei, statele civilizate îşi închid graniţele prin care au pătruns tentaculele morţii. În numele Coranului, teroriştii islamişti au semănat groază în rândurile creştinilor, pe unii i-au omorât, privindu-i în ochi, cu sânge rece, în alţii au semănat spaimă, strângând laţul în jurul lumii civilizate.
Simpatizanţii organizaţiilor teroriste au celebrat atentatele de la Paris şi au transmis că, în curând, toată lumea va simţi amărăciunea. Acea amărăciune îngropată în negura istoriei, cu miros de sânge pe caldarâmul oraşelor şi strigăte de groază şi disperare în faţa unor bestii cu chipuri umane. Europa devine scena atentatelor teroriste. Atacurile de vineri şi-au dorit să arate că Franţa va rămâne o ţintă a grupării jihadiste atât timp cât Parisul îşi continuă politicile actuale în Orientul Mijlociu. Dincolo de acest mesaj, toate statele Europei, dar şi din alte colţuri ale lumii, sunt acum pe un butoi cu pulbere. Se închid graniţe, se fac şi se desfac alianţe, liderii mondiali par şocaţi de atacurile teroriste care s-au abătut asupra Franţei. Carnagiul de la Paris a îndurerat lumea civilizată şi a sădit teama pentru vremurile ce vor urma. Teama că Europa creştină adăposteşte mii de refugiaţi care au jurat să respecte Coranul.
