• colonelul în rezervă brăileanul Ion Ţârdea este singurul expert în explozibili din România capabil să proiecteze în cele mai mici detalii o operaţiune de demolare controlată şi să o şi execute • există în ţară mulţi pirotehnişti şi firme specializate în astfel de operaţiuni, însă aceştia au nevoie de colaborarea cu experţi care să le facă planul de lucru pentru a fi siguri că totul decurge bine şi fără pagube sau victime colaterale • în afară de Ţârdea, astfel de proiectări mai fac doi profesori universitari, unul de la Institutul Minier Petroşani şi unul de la Academia Tehnică Militară
Pirotehnist cu zeci de ani de experienţă, brăileanul Ion Ţârdea reuşeşte ceva ce puţini specialişti români sunt capabili să facă: modelează forţa distructivă a dinamitei în aşa fel încât să demoleze cu precizie chirurgicală coloşi din beton fără a afecta câtuşi de puţin clădirile învecinate. Ţârdea a activat în domeniul Apărării Civile, iar în prezent este colonel în rezervă. La începutul anilor 2000, acesta a înfiinţat o firmă specializată în lucrări pirotehnice şi jocuri de artificii, “Granit Artificii” SRL. Iniţial, activitatea firmei se axa în principal pe artificii, însă în ultima vreme acestea au fost lăsate pe plan secund, prim-planul fiind ocupat de demolările controlate, cu ajutorul încărcăturilor explozive, domeniu pe care Ion Ţârdea l-a aprofundat, prin studiu şi pregătire continuă, încât în momentul de faţă este singurul expert din România care poate să facă atât proiectarea pe hârtie, de la A la Z, a unei demolări, cât şi execuţia efectivă a operaţiunii. “În ţară mai sunt două persoane care fac proiectări ale distrugerilor cu explozivi, un profesor de la Academia Tehnică Militară şi unul de la Institutul Minier Petroşani. Aceştia se ocupă, însă, doar de proiecte, nu fac şi operaţiunea în teren. Eu fac atât proiectări cât şi acţiunea propriu-zisă de amplasare a materialului exploziv. Nu ştiu să mai existe cineva în ţară care să facă asta. Pirotehnişti mai sunt, firme autorizate să lucreze cu explozivi sunt, însă acestea au nevoie de un expert care să le proiecteze în amănunt operaţiunea de distrugere”, ne-a explicat Ion Ţârdea. Despre ce presupune un astfel de proiect şi cât de important este pentru ca misiunea să fie o reuşită, ne-am lămurit în urmă cu câteva luni, când pirotehnistul brăilean a pus la pământ două silozuri ale fostei fabrici de bere Glubedex, fără să fie nevoie de evacuarea angajaţilor unei societăţi care îşi desfăşoară activitatea la doar câteva zeci de metri distanţă de locul unde s-au produs exploziile.
Cele două silozuri aveau înălţimea de 25 metri, diametru de 6,5 m, grosimea pereţilor de 28 cm, fiind fixate pe placă de beton armat de 1,5 m grosime, sprijinită pe 16 stâlpi de beton armat cu grosimea peretelui de 0,8 X 0,8 m şi înălţimea de 2,5 m. Pentru doborârea lor s-au folosit 48 kg de dinamită şi 100 bucăţi de capse electrice minisecundă, grupate în 9 trepte de explozie. Dinamita a fost poziţionată în aşa fel încât silozurile să se răstoarne într-o parte, pe o direcţie care să nu provoace nici cea mai mică pagubă materială clădirilor învecinate. Ţârdea ne-a mărturisit că operaţiunea a avut un grad foarte mare de dificultate, deoarece în imediata apropiere, la doar circa 50 de metri, se află o fabrică de pâine, unde se lucrează în trei schimburi. Dacă s-ar fi solicitat evacuarea angajaţilor, fabrica trebuia despăgubită pentru perioada de întrerupere a activităţii. În acest context, cei care au comandat demolarea silozurilor au solicitat o soluţie pentru ca operaţiunea să se deruleze fără afectarea în niciun fel a activităţii vecinilor. “Am făcut şi refăcut proiectarea detonării de vreo cinci ori până când am ajuns la o variantă care elimina complet riscul efectelor distructive la suprafaţă. Am reuşit asta prin plasarea explozibilului sub nivelul solului, de la 0 până la 2,7 m adâncime. La astfel de construcţii, cu baza pe placă de beton de peste 1,5 m grosime, există o posibilitate foarte mare ca detonările să eşueze, iar obiectivul să rămână în picioare, cu riscul aferent de prăbuşire în orice moment. Detonarea noastră a fost un succes din prima încercare”, ne declara, cu satisfacţie în glas, artificierul Ion Ţârdea, a doua zi după reuşita acelei operaţiuni.
Între timp, acesta a mai proiectat şi executat, cu acelaşi grad de succes 100%, demolarea unui coş de fum aparţinând fostei fabrici de zahăr din Lieşti, judeţul Galaţi. Executat din beton armat, cu bază de susţinere tronconică, respectivul obiectiv avea o manta cu grosimea de 30 cm, iar în interior un alt coş de fum din cărămidă refractară cu grosimea tot de 30 cm. Era, practic, un coş de fum în interiorul altui coş de fum. Pentru a fi doborât din prima încercare, Ţârdea a calculat că este nevoie de executarea unui circuit de împuşcare care să iniţieze o cantitate de circa 5 kg de dinamită, pe o treaptă de explozie cu valoarea de 8 milisecunde. Totodată, pentru eliminarea posibilităţii apariţiei pagubelor colaterale, s-au executat lucrări antiseismice, prin realizarea unor şanţuri pe direcţia obiectivelor de protejat, cu lăţimea de 1 m şi adâncimea de 1,5 m. S-a executat şi o pernă elastică, pe direcţia de cădere, pentru diminuarea efectului seismic generat prin căderea pe sol a structurii demolate. În final, totul a decurs “şnur”, acţiunea fiind reuşită în totalitate, la fel ca multe alte operaţiuni similiare executate de Ion Ţârdea.
Trimis la specializare de Ceauşescu
De-a lungul timpului, în cei 21 de ani scurşi de la înfiinţarea firmei sale, brăileanul nostru a demolat prin explozii controlate o mulţime de obiective industriale din epoca regimului comunist. Oricât ar fi de frustrant faptul că acestea au fost făcute una cu pământul, soarta lor era deja pecetluită, iar dacă ar fi fost dărâmate prin alte metode costurile ar fi fost mai mari, iar posibilitatea de accidente fatale creştea exponenţial. Printre obiectivele demolate cu mare precizie de Ion Ţârdea, cu ajutorul ştiinţei de manipulare a forţei distructive a dinamitei se numără coşurile de fum de la fosta fabrică de ciment “Stânca” din Brăila, coşurile de fum de 180 m şi 150 m înălţime de la fostul CET Oneşti, silozuri de cereale de la Bacău, Suceava, Paşcani, un coş de fum şi câteva hale de producţie de la Braşov. Tot firma lui Ţârdea a pus la pământ, pe parcursul a circa doi ani şi jumătate, mai multe hale şi uzine ale fostului combinat “Celhart Donaris” de lângă Brăila.
Ca să ajungă la asemenea performanţe, cu explozii succedate la intervale de 1 - 2 milisecunde, care culcă la pământ aproape instantaneu clădiri făcute din beton armat, pirotehnistul Ion Ţârdea a avut nevoie de ani de zile de studiu şi perfecţionare. I-a plăcut să înveţe şi a profitat din plin de fiecare şansă apărută pentru consolidarea cunoştinţelor. Fiind pasionat de ştiinţa pirotehnicii, s-ar putea spune că s-a jucat cu focul de mic şi a făcut-o atât de bine încît regimul comunist l-a premiat cu un curs de specializare în distrugere prin implozie, desfăşurat în străinătate. Era un lucru rarisim pe vremea aceea, iar Ţârdea a avut şansa să obţină, pe cheltuiala statului, o specializare unică în România. Cum i s-a ivit această oportunitate este o poveste cu iz de anecdotă. “Începuse regularizarea rîului Dîmboviţa, în Bucureşti, şi se lucra cu dinamită, chiar lîngă sediul Comitetului Central. Într-o zi, Ceauşescu ţinea o şedinţă, iar una dintre explozii a provocat o undă de şoc atât de puternică încât a zguduit serios clădirea. Nervos, a întrebat dacă nu e, în toată ţara asta, un specialist capabil să controleze efectele exploziilor. I s-a răspuns că nu şi a dat ordin să fie trimişi de urgenţă la specializare, în străinătate, câţiva ofiţeri. Au fost aleşi doi colonei şi mai aveau nevoie şi de un «trupete», cineva cu grad mai mic. M-au luat pe mine, proaspăt locotenent absolvent al Institutului Militar de Geniu. Şansa mea a fost că, în anul respectiv, 1981, ocupasem locul I la un concurs între genişti. Am plecat în străinătate şi am mai avut o şansă: fiind cel mai mic în grad, am făcut, practic, tot ce trebuia făcut, că doar nu puneau coloneii mâna pe dinamită. Locotenentul făcea şi calculele la tablă şi mânuirea de explozibili, iar asta mi-a fost de mare folos, fiindcă am învăţat nişte chestiuni pe care nu prea le mai ştia nimeni în România pe vremea aia şi nici acum nu le ştiu mulţi...”, ne-a povestit Ion Ţârdea.
Pe lângă demolările controlate, brăileanul nostru spune că, după nenumărate ore de studiu, este în prezent capabil să proiecteze şi să execute operaţiuni de compactare a terenului la adâncime, pentru proiecte de mare anvergură cum ar fi barajele sau alte structuri care au nevoie de fundaţii foarte bine făcute. Compactarea terenului cu ajutorul explozibililor se practică de mai mult timp în ţările avansate, dar nu şi în România. Metoda este de câteva ori mai ieftină şi mai avantajoasă decât alte tehnologii folosite la ora actuală, însă deocamdată, pentru proiectele guvernamentale, nu prea are căutare pe meleagurile noastre.
