Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Viata noastra, intre circ si piine, la negru

De mai bine de o luna piata agricola a Romaniei fierbe. Tensiunile dintre producatorii si comerciantii de cereale cresc de la o zi la alta, cu fiecare hectar de griu culcat de combina. Fermierii sint ingroziti, rar primesc o oferta de cumparare la 3.000 lei/kg, si aceasta numai daca griul este de calitate extra. In rest, 2.500. Ce daca pretul real al productiei de griu pe anul 2006 este undeva la 4.500 lei/kg? Nu conteaza, asa cum multe nu conteaza in tara asta. Si, oricum, fermierii vind si la pretul acesta. Pe filiera cerealelor, bomba este deja amorsata si asteapta scinteia. Culmea, in toata aceasta tensiune, declaratiile ministrului Flutur, in loc sa linisteasca spiritele nu fac altceva decit sa puna sare pe o rana deja infectata. Ce spune Flutur e corect, au fost emise ordine, norme, regulamente, toate pentru a reglementa circulatia marfii pe filiera cerealelor, pentru ca, tot el spune, circul griului din fiecare vara are o singura explicatie: tranzactiile neinregistrate fiscal si productia la negru. Din pacate insa, multe din masurile impuse anul acesta nu pot fi deocamdata respectate. Unele pentru ca aduc cheltuieli uriase pentru fermier (ca de exemplu, depozitarea in unitatile specializate sau dotarea fermelor cu propriile silozuri), iar altele pentru ca au fost aprobate prea tirziu (ca exemplu, comercializarea productiei in baza unor borderouri de achizitie al caror model a fost facut public abia in 30 iunie). Sincer insa, pentru prima data anul acesta, guvernul a facut ceva pentru reglementarea pietei cerealelor, iar daca drumul pe care s-a plecat nu se va "intrerupe brusc", avem sperante ca anul viitor va fi mai bine. Pentru ca, surprinzator, desi se vorbeste de ani de zile, pentru prima data acum, la modul concret, puterea si-a propus sa scoata la lumina tot ce inseamna subteran pe filiera cerealelor. Declarativ, Flutur vrea sa aseze lucrurile si sa scoata la suprafata toata activitatea din sectorul cereale, pornind de la producatorul agricol, trecind pe la morar si brutar si incheind cu vinzatorul de piine. In fiecare din aceste unitati trebuie sa se stie exact ce materie prima intra si ce produs finit iese, dar mai ales cit si la ce pret se comercializeaza. Va vine sa credeti ca lucrul acesta se va intimpla in realitate? Eu cred ca nu, sau mai bine zis nu foarte repede, pentru ca lucrurile sint prea vechi si prea adinc inradacinate, pentru ca mafia de pe filiera cerealelor are tentacule prea lungi si prea bine asezate pentru a fi stirpita cu usurinta, dar mai ales pentru ca sint interese. Asa ca mi-e teama ca Flutur se va margini la declaratii pompoase si practic nu va intreprinde mare lucru, pentru ca, stiti, el are o problema: sa nu se scumpeasca piinea. De aceea mi-e teama ca in ciuda tuturor promisiunilor, si anul viitor vom asculta acelasi perpetuu vaiet din fiecare campanie de recoltare, in care toata lumea - fermieri, morari, brutari, samsari - acuza pe toata lumea si intr-un geamat atotcuprinzator toata lumea se plinge ca da faliment. Si iar mi-e teama ca si anul viitor, asa cum se intimpla de vreo 4 ani incoace, pe aceeasi scena, aceeasi actori, adica exact cei care tocmai falimentasera cu un an in urma, renascuti cu greu din propria cenusa, urla ca au ajuns din nou in pragul disperarii. Propria cenusa nu inseamna altceva decit putina evaziune fiscala, putina marfa cumparata sau vinduta la negru, citeva chestii nedeclarate. De ani de zile, toata lumea stie, si toata lumea inchide ochii, doar sintem un popor avid dupa circ. Si uite asa, intre neputinta, interese si falsa protectie sociala, viata noastra se scurge intr-un etern "circ si piine". Iar noi, cetatenii, simpli spectatori, il acceptam pentru ca, trebuie sa ocupam si noi timpul cu ceva ca sa uitam de gindurile negre. Mai ales ca, oricum, de vreo 16 ani, viata in Romania, e jumatate circ, jumatate piine. Jumatate la suprafata, jumatate la negru.




Categorie articol: 

Comentarii