Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

A venit, din nou, ziua comemorarii nationale

Azi este 1 Decembrie, data care semnifica, asa cum stie aproape toata lumea, Ziua Nationala a Romaniei. Cum la fel de multa lume stie ca ziua asta nationala vine de la faptul ca, pe 1 decembrie 1918, s-a realizat Marea Unire. Daca stam si ne amintim de lectiile de istorie din scoala, acesta fusese dezideratul de sute de ani al intregii suflari romanesti de pe meleagurile astea, vis care, dupa atita amar de vreme de lupte si sacrificii, a devenit realitate in urma cu exact 87 de ani. La scara mai mica, luind un exemplu pentru comparatie, asta ar insemna, pentru un roman obisnuit din zilele noastre, cam ca atunci cind, dupa 10 ani de rupt de la gura, facut foamea si imbracat hainele din deceniul trecut, ar reusi sa-si ia o masina noua, la care viseaza de cind se stie. Logic, asta ar fi pentru romanul din exemplul nostru un motiv de bucurie. Un bun prilej sa fie vesel nevoie mare, sa rida, sa cinte si sa danseze ca nebunul prin casa, ba chiar sa faca cinste la prieteni. Si totusi, in tara si mai ales la Braila, Ziua Nationala a Romaniei nu se sarbatoreste niciodata, ci se comemoreaza. Daca aruncam o privire pe "programul manifestarilor dedicate sarbatoririi Zilei Nationale a Romaniei", intocmit de Prefectura, la Braila totul se rezuma la o ora, de la 9.00 la 10.00, timp in care se desfasoara spectaculoasele ceremoniale militar-religioase de la Cimitirul Eroilor, depuneri de coroane si o slujba religioasa, cu participarea extraordinara a unui sobor de oficialitati, de militari si preoti. Iar astea se numesc "manifestari dedicate sarbatoririi". Sincer, nu stiu cine si ce sarbatoreste azi la Cimitirul Eroilor, dar asta numai zi de sarbatoare nu este. De fapt, Ziua Nationala se reduce la o obligatie pentru autoritati si nimic mai mult. Pur si simplu, trebuia bifata si asta in agenda oficiala, asa, ca sa nu se spuna ca nu s-a facut. Iar treaba asta se repeta, an de an, din 1990 incoace. Noi, romanii, n-am invatat inca sa sarbatorim sau sa ne bucuram de Ziua nationala. Nu vreau sa amintesc aici ce se intimpla in SUA de 4 iulie sau in Franta de 14 iulie. 1 Decembrie pare, la noi, comemorarea zilei in care tara s-a rupt in 3 provincii, nu ziua in care s-a infaptuit Unirea. Sau, mai degraba, un 11 septembrie pentru americani. Dar, probabil ca intr-o tara in care Unirea ii duce pe multi cu gindul mai degraba la o marca de coniac decit la Ziua Nationala, comemorarea de astazi e normala.




Categorie articol: 

Comentarii