Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

"Unele dosare de la ICCJ se tergiversează, judecătorii să se uite întâi la probe"

În opinia sa, sfera dezbaterilor politice reprezintă un teren minat pentru DNA şi declară că, din acest punct de vedere, personal, şi-ar păstra discursul într-o sferă strict tehnică.

Reporter: CSM şi Înalta Curte sunt indicate în raportul CE ca fiind necesar a se mişca. Totuşi s-a remarcat de-a lungul anilor faptul că, în pofida voinţei CSM, în sensul reformelor impuse, sistemul a criticat, s-a opus, apoi s-a consolat. Ce pedale ar trebui apăsate pentru a accelera acceptarea noilor instrumente cum ar fi codurile, modificările pe inspecţia judiciară?
Cătălin Predoiu: Eu aş aştepta, în primul rând, un plan strategic de la sistemul judiciar, ca să se ia mai în serios şi să ia mai în serios Mecanismul de Cooperare şi Verificare, pentru că nu este un simplu exerciţiu birocratic, este de fapt o modalitate prin care noi am putea să aducem asta în justiţia noastră la nivel european şi în acelaşi timp să eliminăm orice umbră de îndoială mai există în unele capitale europene cu privire la capacitatea instituţională a României de a juca pe plan european. Acestea nu sunt cuvinte mari, sunt cuvinte care încearcă să releveze importanţa strategică pentru România a acestui program. România nu are altă şansă istorică decât Uniunea Europeană şi ea depinde de felul în care, în fiecare zi, fiecare instituţie a statului îşi exercită atribuţiile. Deci asta ar fi cadrul general strategic, repet, în care sistemul judiciar are un rol foarte important.
În plan operaţional cred că ar trebui să creştem eficienţa managerială la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, să deplasăm activitatea consiliului de la declaraţii, intenţii, planuri, programe, articole, exprimări pe bloguri, la acţiuni concrete, decise, să cooptăm mai strâns şefii de instanţe şi parchete în efortul de pregătire profesională în primul rând în vederea implementării noilor coduri, şi nu numai, să încercăm să explicăm inclusiv mergând în teritoriu, atât la MJ, cât şi la CSM, obiectivele mecanismului, să discutăm cu şefii de instanţă de la fiecare nivel aceste obiective. Trebuie să creăm, să încercăm cel puţin să creăm o stare de emulaţie la nivelul sistemului judiciar. Apoi, cum ni se spune şi în raport de mai mulţi ani, ar trebui în fine autonomizată Inspecţia Judiciară şi întărită capacitatea instituţională, astfel încât ea să devină într-adevăr un fel de element de regularizare a sistemului judiciar sub aspectul integrităţii şi pregătirii profesionale.
Iată numai câteva dintre aceste direcţii de acţiune. Putem, evident, să intrăm şi în alte detalii, sunt foarte importante discuţiile şi deciziile, sper, legate de corectarea programului, volumului optim de activitate, aducerea lui la parametri în care trebuie să funcţioneze pe baza unei realităţi corect raportată de către instanţele de judecată în privinţa gradului de încărcare. Efortul de investigare a resurselor umane în sistem este important, pentru că ne oferă o imagine corectă a ceea ce trebuie să avem de făcut. În fine, măsuri imediate pentru a prelua resursele umane de la instanţele şi parchetele care se vor desfiinţa şi le-am putea aloca în sistem. Să nu uităm că legea a fost promulgată şi publicată în Monitorul oficial. Deci în toamnă, urgent, CSM-ul trebuie să se ocupe de aceste lucruri.
Reporter: Cheia spuneaţi că este la CSM în privinţa răspunderii magistraţilor. Sunt doar 20 de inspectori judiciari care fac investigaţii cu privire la tot ce înseamnă instanţă şi parchet din toată ţara. Nu e un număr mic? Pe de altă parte se doreşte un control de fond la ICCJ. Cum aţi vedea reacţia ICCJ atunci când va fi trimis un inspector de grad de curte de apel să verifice activitatea unui judecător suprem?
Cătălin Predoiu: Din câte ştiu, CSM se află în procedură de recrutare a inspectorilor în toate poziţiile vacante pentru că Guvernul, la rândul lui, a deblocat aceste poziţii şi a dat posibilitatea CSM-ului să-şi completeze aparatul la nivelul inspecţiei judiciare. Aceasta este o dimensiune, să spunem, extensivă a rezolvării. În acelaşi timp, cred că eficienţa trebuie să crească prin mai buna performanţă individuală a inspectorilor şi printr-un management mai bun al inspecţiei judiciare. Ceea ce noi observăm este că în continuare se pierde timp cu controale de fond, care înseamnă parcurgerea a sute, poate mii de pagini, fără un rezultat concret sub aspectul măsurilor, vedem de asemenea că orice investigare a unor întârzieri în procesele de judecată se termină cu concluzii de genul "statul nu a pus la dispoziţie suficiente resurse" fără să facă comparaţie între performanţele celui aflat în atenţia inspecţiei şi colegii săi, pentru evaluarea unui anumit istoric al performanţei celui investigat.
Sau dacă e vorba de rol de judecată, soluţia standard este că nu se poate amesteca instanţa, pentru că e o chestiune de judecată. Deci cred că eficienţa inspecţiei va veni dintr-o schimbare a acestui mod de a gândi, care este evident construit pentru a demonstra lumii că sistemul judiciar nu are probleme, ori lumea nu mai crede asta.




Categorie articol: 

Comentarii