Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Unde educaţie nu e, nimic nu e

Vrem o ţară ca afară! De 30 de ani ne dorim asta. De 30 de ani o parte dintre noi se zbate să construiască ceva, orice, oricât de mic, dar benefic pentru o comunitate, pentru ca cealaltă parte, tot de 30 de ani, să aibă de ce-şi bate joc. 

Ne-au împărţit vremea şi vremurile în tot felul de categorii şi subcategorii: săraci şi bogaţi, favorizaţi şi defavorizaţi, privaţi şi bugetari, pensionari şi salariaţi, deştepţi şi proşti etc. Dar niciuna dintre aceste divizări nu este atât de evidentă şi nu produce efecte atât de deranjante ca cea care ne separă în cetăţeni cu bun-simţ şi nesimţiţi.

Pentru că nesimţiţii sunt peste tot, în toate categoriile şi subcategoriile. Sunt şi bogaţi, şi săraci, şi frumoşi, şi urâţi, şi deştepţi, şi proşti, şi săteni, şi orăşeni, şi tineri, şi bătrâni, şi fără şcoală, şi cu studii înalte, şi la casă, şi la bloc, şi pe şosele, şi prin parcuri. Sus, jos, la stânga, la dreapta, oriunde ai fi şi orice ai face e imposibil să nu le simţi prezenţa.

Daţi search în memorie şi gândiţi-vă câte lucruri bune şi frumoase aţi fi făcut, văzut, simţit, trăit dacă n-aţi fi avut ghinionul să vă împiedicaţi de un nesimţit!

Uitaţi-vă în jur, citiţi ştiri... par mai toxici şi mai agresivi chiar şi decât virusul Covid. Gunoaie, distrugeri, gălăgie, violenţă, mizerie, tupeu, sfidare... o listă lungă de lucruri şi întâmplări generatoare de nervi şi disconfort.

Numai câteva titluri din Obiectiv de zilele acestea: Parc plin cu gunoaie, la scurt timp după modernizare, Îngheţată expirată scoasă la vânzare în magazinele săteşti, ori Bătaie de joc la Pod Brăiliţa. Trei dintr-un foc!  Şi aş putea continua cu şoferii beţi, cu lucrările de mântuială, cu parcările anapoda, cu haldele de gunoaie, cu atitudinea plimbătorilor de câini, cu înjurăturile şi hăhăielile ce sparg liniştea nopţii etc etc. Pur şi simplu nesimţire crasă.

Şi nu e vorba că aşa e la noi, la Brăila. Nici vorbă! Nesimţiţii se învârt chiar şi în cele mai selecte medii sau locuri. Nu mai departe scandalul de la şaormeria din Centrul Vechi al Bucureştiului, provocat de cei doi deputaţi. Nu am subliniat că sunt de la PSD pentru că nu are nicio importanţă, câtă vreme sunt destui din toate partidele care cred că ei sunt vârful ierarhiei. Au intrat în local fără mască, agenţii de pază i-au rugat politicos să respecte regulile, ei au refuzat grosolan, a fost solicitată intervenţia poliţiei, dar... ţi-ai găsit să se liniştească! Au devenit agresivi, au jignit şi ameninţat poliţiştii, un spectacol de toată jena, vulgar şi sfidător.

Există leac? Ei bine, pe termen scurt, nu prea. Pe indivizii de genul acesta, fie ei aruncători de gunoaie, şoferi tupeişti, spargători de seminţe, plimbători de animale ori consumatori cu ştaif de şaorma, nici măcar sancţiunile nu-i sperie. Pe termen lung însă, DA. Iar leacul se numeşte EDUCAŢIE. Pentru că, dacă în familie nu există o bază minimă de decenţă, şcoala poate corecta anumite comportamente. Evident, rata de succes n-ar atinge nici pe departe 100%, dar, în timp, generaţie cu generaţie, s-ar resimţi uşor-uşor efectele. 

Până una-alta, însă, n-ar fi rău să demarăm şi noi, electoratul ăsta cu o brumă de bun-simţ, un proces de curăţenie şi reeducare, măcar la vârf. Căci, câtă vreme nu există nicio diferenţă de comportament între un parlamentar şi un interlop, e absurd să laşi toată povara bunei educaţii doar pe umerii bietei şcoli.




Categorie articol: 

Comentarii