Imediat ce intri pe autostrada 90/94 Vest, dinspre 55 Sud in Chicago, poti sa vezi pe partea dreapta, scris cu litere enorme pe una dintre cladirile din preajma Downtown: December 7, 1941 - September 11, 2001. Intre cele doua dati sta pictat un la fel de imens steag american, celebrul Stars and Stripes. Inscriptia asta pictata cu litere albe pe zidul cenusiu mi-a rasarit in minte deunazi, cind, instalat confortabil in fotoliu, cu paharul de ceai cu gheata aburind linga mine si cu telecomanda in cealalta, ma pregateam sa ma uit la unul dintre filmele mele favorite, Somewhere in Time (Undeva, cindva). DVD-ul, de inchiriat, venise incarcat cu vreo jumatate de ora de publicitate la filmele care urmeaza sa iasa pe piata in curind. Si dupa citeva previewuri la comedii ridicole si la una sau doua drame sportive in care echipele americane cistiga invariabil, cam in acelasi mod in care detasamentele de brigadieri cistigau batalia cu natura pentru a mai construi un baraj din salba Oltului in filmele romanesti ale anilor 80, am aflat ca World Trade Center, un film cu Nicholas Cage va fi lansat pe 6 august.
Paharul cu ceai mi s-a oprit din miscarea-i eleganta catre buze si a facut un fel de arc caraghios in aer, pentru a-si varsa continutul fix pe pantalonii mei scurti si pe covor. 6 august!, am exclamat. Nu se poate! Am derulat putin ca sa vad data si m-am convins. Un film semi-documentar despre cele doua turnuri de la World Trade Center va fi lansat pe 6 august. Sa fie coincidenta? De obicei filmele noi sint lansate vinerea, in asa fel incit publicul sa se poata bucura de ele pe durata intregului weekend. Nu si acesta. Acesta va fi lansat intr-o duminica, intimplator (sau poate ca nu), aceea a aniversarii bombei atomice de la Hiroshima. Ei, vezi tu prea multa politica in toate, mi-a reprosat Jessica. Dar eu eram deja mult prea preocupat de imaginea celor doua dati de pe peretele cladirii din Downtown. Atacul de la Pearl Harbor, care a declansat cel de-al Doilea Razboi Mondial pentru Statele Unite, era acolo asociat cu cel din New York. Filmul despre atacul de la New York este lansat in aceeasi zi in care bomba atomica de la Hiroshima incheia, practic, cel de-al Doilea Razboi Mondial. Incercarea de a asocia cele doua evenimente in imaginarul american nu poate fi o simpla coincidenta.
O intensificare a discursului nationalist din Statele Unite a devenit cit se poate de evidenta in ultimii ani. De la pop culture, care contribuie din plin cu productii hollywoodiene de mare anvergura despre echipe americane de hockey care le inving pe cele ale Uniunii Sovietice sau olimpici care cuceresc medalii in ciuda oricaror adversitati, pina la personalitati politice care se exprima fatis impotriva uneia sau alteia dintre minoritatile traitoare in Statele Unite, radicalismul american se grupeaza in jurul ideii de nevoie a apararii neamului. Soldatii din Irak sint venerati ca eroi, desi lupta pe frontul nimanui, pentru o cauza care numai a natiunii americane nu este, armata isi face publicitate pe peste tot, inclusiv prin intermediul jocurilor electronice in care iei puncte in functie de citi inamici ucizi, iar opozitia la un guvern care se dovedeste din ce in ce mai agresiv si autoritar slabeste pe zi ce trece. Infricosatoare, dar reale, tendintele razboinice ale Statelor Unite sint parca acum mai evidente decit oricind.
Paharul cu ceai mi s-a oprit din miscarea-i eleganta catre buze si a facut un fel de arc caraghios in aer, pentru a-si varsa continutul fix pe pantalonii mei scurti si pe covor. 6 august!, am exclamat. Nu se poate! Am derulat putin ca sa vad data si m-am convins. Un film semi-documentar despre cele doua turnuri de la World Trade Center va fi lansat pe 6 august. Sa fie coincidenta? De obicei filmele noi sint lansate vinerea, in asa fel incit publicul sa se poata bucura de ele pe durata intregului weekend. Nu si acesta. Acesta va fi lansat intr-o duminica, intimplator (sau poate ca nu), aceea a aniversarii bombei atomice de la Hiroshima. Ei, vezi tu prea multa politica in toate, mi-a reprosat Jessica. Dar eu eram deja mult prea preocupat de imaginea celor doua dati de pe peretele cladirii din Downtown. Atacul de la Pearl Harbor, care a declansat cel de-al Doilea Razboi Mondial pentru Statele Unite, era acolo asociat cu cel din New York. Filmul despre atacul de la New York este lansat in aceeasi zi in care bomba atomica de la Hiroshima incheia, practic, cel de-al Doilea Razboi Mondial. Incercarea de a asocia cele doua evenimente in imaginarul american nu poate fi o simpla coincidenta.
O intensificare a discursului nationalist din Statele Unite a devenit cit se poate de evidenta in ultimii ani. De la pop culture, care contribuie din plin cu productii hollywoodiene de mare anvergura despre echipe americane de hockey care le inving pe cele ale Uniunii Sovietice sau olimpici care cuceresc medalii in ciuda oricaror adversitati, pina la personalitati politice care se exprima fatis impotriva uneia sau alteia dintre minoritatile traitoare in Statele Unite, radicalismul american se grupeaza in jurul ideii de nevoie a apararii neamului. Soldatii din Irak sint venerati ca eroi, desi lupta pe frontul nimanui, pentru o cauza care numai a natiunii americane nu este, armata isi face publicitate pe peste tot, inclusiv prin intermediul jocurilor electronice in care iei puncte in functie de citi inamici ucizi, iar opozitia la un guvern care se dovedeste din ce in ce mai agresiv si autoritar slabeste pe zi ce trece. Infricosatoare, dar reale, tendintele razboinice ale Statelor Unite sint parca acum mai evidente decit oricind.
