Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

"Un violonist cinta la o vioara si o insufleteste cu talentul lui. Noi cintam la propria noastra fiinta"

Ion Caramitru este actor, director de teatru, om politic. Activitatea sa dinainte de 1989 a fost marcata de citeva reusite artistice care au determinat pazitorii regimului comunist sa-l aiba in grija. Prin anii '80 a inceput un turneu in tara, impreuna cu pianistul Dan Grigore, in care poezia eminesciana capata valente noi, devenea un instrument de lupta impotriva microbului comunist. Tot in acea perioada a facut un Hamlet memorabil, interpretarea sa fiind comparata de criticii din Marea Britanie cu cele mai reusite din Anglia. Datorita modului in care a evoluat viata politica si sociala din Romania, a simtit ca romanii au nevoie din nou de sustinerea artei. Astfel, a pus la cale un alt turneu, de aceasta data impreuna cu maestrul Johnny Raducanu. De la aceasta "aventura" am plecat, in interviul pe care Ion Caramitru ni l-a acordat cu amabilitate. "Eminescu... dupa Eminescu"- Cu ce sentimente reveniti la Braila dupa atitia ani, in recital?- Intotdeauna artistii, chiar daca au mai fost si altadata, revin cu aceleasi emotii. Vii mereu cu ceva nou, cu o piesa noua, cu un spectacol nou. Aceasta aventura cu Johnny Raducanu e ceva nou pentru noi. Am fost invitati in luna mai la Festivalul de la Sibiu sa facem ceva impreuna, a fost o decizie a lor. Noi, acum 20 si ceva de ani, am mai facut un spectacol care se chema "Dialoguri si fantezii in ceas". Am pastrat jumatate din titlu pentru a ne aminti noua insine de faptul ca atunci, la inceput de ani '80, spectacolul nostru avea un iz foarte dizident. Si titlul, daca il aduceai in contemporan era un titlu usor de discutat. Ce dialoguri? Ca eram intr-un sistem in care dialogul era interzis. Si atunci ascundeam in spectacol multe lucruri pe care publicul le descoperea, lucruri care acum nu mai au aceeasi relevanta, bineinteles. Au trecut anii, ne-am tot promis unul altuia sa mai lucram ceva impreuna. Au venit evenimentele din '89 intre timp. Eu faceam spectacole de asemenea tip cu Dan Grigore, ultimul chiar in '89, care se intitula "Eminescu... dupa Eminescu". Am avut probleme si cu titlul asta, ca parea dusmanos. Si cu Johnny ma intilneam din cind in cind. Acum, pentru ca Sibiul a dorit, am facut jonctiunea, si m-am dus la el, am stat de vorba, am vazut daca mai putem pastra ceva de acum aproape 30 de ani. Au ramas cred ca vreo doua trei lucruri numai, si tot ce s-a vazut a fost un lucru nou si, sa zicem, inedit, daca se poate spune asa. Am compus impreuna melodii pe texte de Nichita Stanescu si Arghezi, care mi s-au parut interesante si bune pentru un anume tip de muzica. Inlantuim ce stie el sa faca cu ce stiu eu, dialogam si incercam sa ne despartim de trecut.Curatenie intirziata- Are vreo legatura recitalul de acum cu faptul ca speranta din '89 nu prea mai e aceeasi cu speranta din 2006?- Are, si mai ales la inceput. Eu cred ca luciditatea de acum fata de speranta fierbinte ascunsa de ieri pe care o intretineam, are, cred, numitor comun. Dezamagirea sufleteasca si sociala si faptul ca e atit de greu sa distrugi ceea ce a fost dovedit in clar ca dusmanos si criminal, creeaza o deceptie uriasa si pregateste parca, paradoxal, o alta ordine ordine morala modificata in rau. Cu alte cuvinte, daca astazi nu se face ordine odata pentru totdeauna, morbul acestei boli nemernice care este ca un cancer si se numeste comunism si securism, intrucit comunismul e insotit de instrumente de intretinere a acestei ideologii, nu dispar. Cei care au fost asemenea indivizi se ascund, supravietuiesc. Au trecut 16 ani si lumea nu stie inca despre ce este vorba, curatenia asta este intirziata. Cu cit se intirzie mai mult, cu atit morbul ramine si e intretinut de aceasta stare letargica si e oricind gata sa revina. De altfel ii si vedem cit de obraznici si nemernici sint cind apar la televiziune si sustin atit de violent ca securitatea noastra "cea iubita", sa zic asa, nu a facut decit gesturi patriotice.La noi, comunismul doar si-a intors haina pe dos- Credeti ca ar fi posibil in Romania o intoarcere la un regim totalitar?- Da, oricind. Dupa parerea mea, sistemul comunist nu este inca disparut. Sintem cel mai aproape de un fenomen incredibil. Peste Prut, in Republica Moldova, e un regim comunist, cei care conduc acest stat hibrid este Partidul Comunist Moldova. Nici macar nu s-au ascuns sub un alt tiltu, socialism sau eu stiu, altfel. In Cuba comunismul e in floare, America de Sud intretine un regim comunist fara nici un fel de complex.- La noi nu a fost altceva?- A fost un regim comunist mai ortodox decit oriunde. Poate doar, sa zicem in Albania, la un moment dat, comunismul a avut forme mai grotesti decit cel romanesc, asta si pentru ca era tara mai mica si mai usor de controlat si terorizat. Dar comunismul n-a disparut, supravietuieste. La noi el si-a schimbat numele, si-a intors haina pe dos, se numeste Partid Socialist, dar sint tot comunistii vechi si securistii de atunci. Comunisti si securisti sint in mai multe partide, pina si in PRM si in PD sint comunisti acerbi.De ce deschiderea dosarelor Securitatii este un paradox- Si daca e sa vorbim de cei care au turnat?- Si acestia sint peste tot, sa nu va mai spun citi au fost si probabil mai sint in PNTCD, care a fost un partid super infiltrat. Mi-am dat seama din felul in care circulau ideile si din modul in care in Parmament se sustineau sau nu cauzele. Legea "Ticu" a fost mai mult sau mai putin doborita si de parlamentari PNTCD care nu au vrut-o. Aici a fost mai clar pentru ca pericolul reprezentat de Corneliu Coposu si de morala acestui partid era uriasa in acel moment si atunci a trebuit distrusa din interior miscarea. S-au inscris in PNT, l-au lucrat frumos pe dedesubt si au adus partidul unde l-au adus. Parerea mea e ca PNT-ul va avea momentele lui de revenire. Deci nu putem vorbi de un comunism anihilat. Ceea ce se intimpla acum cu deconspirarea atit de tirzie, este rezultatul unei presiuni a Uniunii Europene in anticamera intrarii noastre in uniune si in contextul prezentei noastre in NATO. Ni s-a pus foarte in clar in vedere curatenia de toamna, ca sa zic asa, pentru ca nu mai accepta nici NATO sa aiba oameni cu acces la secretele militare, fosti securisti KGB. Se apara si ei la rindul lor si atunci cer acest lucru. De partea politica, din pacate insa, deconspirarea incepe cu cei santajati, cu cei care au semnat sub presiune sau din slabiciune sau din lasitate sau din oportunism, si nu incepe cu deconspirarea ofeterilor din securitate, cu listele de crime si nereguli care le-au facut, cu toata suita de evenimente care trebuie sa insoteasca acest lucru. Toata lumea e libera in aceasta privinta. Iliescu e bine-mersi, fostii ofiteri ai Securitatii dau interviuri la televiziune. Este o chestie de esec, un paradox, si se deschid intii dosarele celor care au fost victimele calailor.- Si Mona Musca ar intra in ce categorie?- Mona Musca este in categoria celor care au semnat angajamentcu Securitatea, care, dupa parerea mea, nu au ce cauta insuprastructura societatii romanesti. Imi pare rau si pentru ea sipentru cei care vor mai aparea, dar asta este. E un compormis facut cu sine insusi. Nimeni nu-i ia capul, nimeni nu a creat o lege care sa-i condamne intr-un fel sau altul, dar nu trebuie sa conduca Romania, nu trebuie sa fie ei cei care fac legile romane, cei care sa ocupe demnitati. Eu personal nu pot sa am incredere in cineva care a facut asemenea compromis cu diavolul.Cresterea PNG-ului nu este o realitate politica serioasa- Declarati intr-un interviu ca nu veti mai fi mebru intr-un alt partid decit PNTCD.- Nici n-a fost nici altul inainte.- In contextul actual, cind PNTCD nu mai este la putere, ce se mai poate face?- Eu am un raspuns mult mai cuprinzator. PNTCD nici macar nu aexistat 60 de ani in Romania, cita vreme a fost interzis si toatafloarea intelecualitatii anticomuniste, printe care si cei ai PNT-ului, au murit in puscarie sau au iesit dupa 20 de ani din puscarie. Si daca 60 de ani partidul nu a disparut, de ce ar disparea acum - numai pentru ca in conjuncura actuala el a fost sacrificat cu buna stiinta.- Ce ar putea sa faca acum acest partid?- PNTCD a stat sase ani in afara Parlamentului, a pierdut pe cei mai multi dintre cei infiltrati care n-au mai gasit sansa de a mai cistiga ceva de pe urma acestei actiuni subterane sau oportunistii care s-au inscris numai pentru ca sa ocupe pozitii. Vor mai fi si altii care va trebui sa plece pentru alte motive. Sase ani de zile s-a vazut clar ca toate acuzele care au fost de coruptie majora au disparut. Deci practic s-a vazut cu ochiul liber ca cei care au compromis partidul in perioade succesive au incercat sa-i subtieze substanta. Eu nu pot sa cred ca aceasta crestere falsa a unui partid cum este PNG-ul al lui Gigi Becali este chiar o realitate politica serioasa. Este un partid bazat pe spatele unei echipe de fotbal. Daca echipa asta de fotbal incepe sa piarda, va pierde si partidul.PNL cu PNTCD in loc de PD?- Cum va deveni PNTCD o alternativa viabila la urmatoarele elegeri?- Deocamdata, PD-ul a facut incerari de apropie de de PNTCD pentru ca are nevoie de sustinerea lui la Parlamentul European. PNTCD e membru cu drepturi depline al acestui Parlament European, aceasta identitate nu i-o poate lua nimeni. I-o poate cersi, i-o poate confisca, i-o poate rupe daca vrea, dar, deocamdata, PD-ul a venit la masa tratativelor.- Si e posibila o alianta? Mi se parte la fel de proasta ca si cea cuPNL-ul.- O alianta politica cu PNL nu e proasta. Este o alianta care nu econtra naturii. Vorbim acum de PNL-ul clasic, istoric. Si sa ne maiamintim un lucru, ca Romania a avut un parlamentarism de tipoccidental, britanic, in perioada anilor buni, a anilor '30, trei partidese ocupau de guvernarea tarii: liberalii, taranistii si social-democratii.E formula clasica, istorica. PNL-ul nu cred ca ar putea sa faca singur fata tinind fruntea sus. Deci, intre PNT si PNL asa cum s-a vazut, este posibila o alianta. Mai sint si acolo oameni care au condus PNL-ul si cind au vazut ca Alianta poate sa capete forme mai puternice au stiut s-o rupa: a rupt-o si Cimpeanu, a rupt-o si domnul Stoica. Exact cind nu trebuia, atunci au rupt-o. Dar PNL-ul in sine ca partid si PNTCD au impreuna o istorie serioasa, importanta, marcata de evenimente mari. Romania mare s-a facut pe fondul acestor doua partide, asa ca nu vad de ce nu se poate face o alianta politica.- La PD era problema ca e de centru stinga...- PD acum e de centru dreapta. Dupa parerea mea, PD a facut o greseala uriasa parasind centrul stinga. Fiindu-i teama de PSD, a lasat PSD-ul in stinga. Daca ar fi ramas acolo ar fi fost mai bine plasati in politica Romaniei si in viitorul imediat. PD-ul acum vrea sa intre in internationala crestin-democrata, vrea sa intre in Parlamentul European, vrea sa fie membru obervator.Exista mai mult public pentru muzica populara decit pentru muzica culta- As vrea sa revenim la teatru si sa discutam din perspectiva dumneavoastra de director de teatru. Se poate vorbi de eficientizare in cultura, in arta?- Eu nu nu am vorbit de asa ceva. Cultura este un domeniu care nu poate fi cintarit sau nu poate fi apreciat cu aceleasi masuri si greutati cu care se apreciaza sau se cintaresc virtutile tehnice, productia in general. Teoria mea pe care am folosit-o a fost ca administrarea culturii trebuie sa fie atit de densa si atenta incit sa putem zice ca ne-am facut datoria asfaltind drumul spre capodopera, adica creind condiitiile aparitiei capodoperei. In cultura, capodopera este momentul de culme, or capodopera apare cind conjunctura permite, asa cum s-a intimplat si cu, sa zic asa parasutarea lui Eminescu pe acest pamint, nu in alta parte, si faptul ca atunci cind el a facut scoala a facut-o in limba germana si nu in limba franceza si s-a alimentat, s-a inspirat din filosofia si cultura germana a secolului al XIX-lea care era cea mai inaintata si cea mai interesanta din punct de vedere filosofic. Toate aceste lucruri sint in asteptarea marelui eveniment cultural. Pina atunci, insa, toata lumea trebuie sa aiba posibilitatea sa scrie, sa joace, sa cinte, sa danseze si din contextul general, sa apara, geniile, capodopera.- Si totusi daca spectacolul nu are spectatori?- Daca nu are spectatori, se opreste.- Si atunci nu puteam vorbi de eficientizare?- Nu, nu ai cum sa eficientizezi un spectacol prost, decit daca aduci spectatorii cu forta la teatru, lucru care nu se mai poate intimpla. Daca un spectacol e bun, nici nu mai trebuie sa scrie ca e bun, se duce vestea din gura in gura.- Da, numai ca, exact in aceste zile specialistii vorbeau de faptul ca unele spectacole au foarte multe premii si mai putin public.- Aici chestiunea nu poate fi apreciata la justa valoare pentru ca sint tot felul de necunoscute. Tine in principal de cultura generala a unui public anume, care poate aprecia mai putin metafore si simboluri subtile si cu trimiteri la un soi de cultura generala obligatorie pentru a intelege fenomenul. Exista mai mult public pentru muzica populara decit pentru muzica culta. Este limpede ca muzica culta este ascultata de oameni cu educatie superioara, care gusta acest gen, iar muzica populara este ascultata de oameni care nu au facut scoala inalta, care ramin ancorati intr-un anume tip de sentimentalism. Si asta nu e un lucru de condamnat. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa apreciem ca, vorba lui Blaga "vesnicia s-a nascut la sat", ca de acolo de fapt au plecat si marile genii. Deci nu trebuie fortat. Exista si spectacole mizerabile din punct de vedere estetic, mizerabile din punct de vedere psihologic, care sa aiba succes la un public numeros, si deloc la un public mai putin numeros, dar mai cult. Deci un paradox care cutreiera in toata lumea, nu numai aici.Interviu realizat de Cristina DOSULEANUCASETA:Sint in teatru tineri care au impresia ca teatrul e usor de facut- Ce sfaturi le-ati da tinerilor actori care vor sa se lanseze?- Le dau cele mai bune sfaturi de cite ori pot. Un actor tinar in secolul XXI, care vrea sa faca cariera trebuie sa se cultive. Nu mai putem vorbi de actori intuitivi pur si simplu cum erau la inceputul secolului XX, actori mari care nu stiau sa citeasca, dar aveau talent. Sigur ca poate exista un Pavarotti, care, fara sa fi terminat liceul are succes, are o privighetoare in git si o ureche perfecta care nu au nici o legatura studiile si cu aceasta lejeritate. In acelasi timp nu poti sa crezi insa ca un actor lipsit de o cultura generala minimala, as zice, poate juca in mod profund Hamlet, de exemplu. Deci sfaturile mele incep cu asta, ca fiecare dintre noi e singur in aceasta meserie intii si cum isi asterne asa va dormi. Mai e un lucru care trebuie vesnic tinut minte ca daca un violonist cinta la o vioara si o insufleteste cu talentul lui, noi cintam la propria noastra fiinta, trupul, ochii, nasul, gura si glasul si picioarele si miinile noastre reprezinta instumentul la care cintam. Daca intrumentul nu e ingrijit, nu e intretinut pentru eforturile foarte mari care se fac in teatru si mai ales mental. Cine bea mult, cine isi bate joc de fiinta lui, pierde memoria, se imbolnaveste, orice mica raguseala, orice scrinteala de picior, pentru noi este catastrofala. Apoi cultura despre care tot vorbesc si care ma ingrijoreaza din ce in ce mai mult, pentru ca sint in teatru tineri care au impresia ca teatrul e usor de facut, ca inveti trei poezii si ai intrat, si care n-au avut in liceu un constant interes catre un domeniu aparte pe care sa se specializeze, nici in literatura, nici in tehnica, si atunci vin la teatru ca, vezi-Doamne, se poate.- Ar fi bine ca actorii sa aiba contract?- Dupa parerea mea, sistemul occidental e cel mai bun. Cu contract, sistemul mostenit e un sistem inertial, face ca artistii sa aiba o oarecare liniste sociala si un oarecare dezinteres fata de institutia din care stie ca va iesi la pensie oricum, pe cind in lumea libera artistii sint antrenati tot timpul pentru a da probe, pentru a lua un rol pentru a juca. Domeniul culturii e un domeniu competitiv, ca si in sport, e competitie, si competitia asta ii face bine.




Categorie articol: 

Comentarii