Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Un transport de "morţii mă-sii!"

Mirosul puternic de combustibil era în competiţie cu "parfumul" şoferului. M-am retras în spate. Singurul loc liber, un scaun soios, cu buretele făcut ferfeniţă, cu spătarul şuit. La prima frână, am crezut că mă catapultează, spătarul scaunului a căzut, un nor de praf ne-a înconjurat, iar o bucată de fier, probabil cândva parte a braţului, m-a lovit puternic în spate. Oricum ai fi putut să-i spui acelei cutii cu scaune, mai puţin mijloc de transport în comun.

Oare cu ce şi când or fi circulând prin oraş angajaţii autorităţilor din domeniul rutier, al siguranţei rutiere, ai primăriei, de nu văd aceste epave de maşini! Pentru că nu e un caz singular! Ba chiar, pot spune cu convingere, aceasta e "regula" pe unele trasee, seara, după ora 18.00 - 19.00. Oră după care nu funcţionează nici măcar regula: nu-mi convine, cobor. Pentru că şi următorul, şi următorul, şi următorul arată exact ca şi cel descris mai sus.
Nu ştiu cum sunt împărţite autovehiculele pe schimburi, cum şi-au porţionat băieţii felia de drum, dar dimineaţa nu găseşti aşa ceva în trafic. Sau, mă rog, poate în cazuri excepţionale. Dar de regulă, nu. Deci, parc de maşini există, dar dacă merge...
Şi le merge mult şi bine băieţilor. Şi cu autorităţile, şi cu organele de control. Ba chiar şi cu călătorii. Până se va produce un incident.
Pentru că nu-i normal să circulăm cu aceste coşciuge numite maxi-taxi, aflate într-o stare deplorabilă, cu găuri în podele, cu bănci slinoase şi rupte, în care miroase cumplit a motorină şi a jeg. M-am săturat să îmi "clătesc ochii" cu muşchii mai mult sau mai puţin lucraţi ai şoferilor, pentru care, de când a venit căldura, costumaţia de lucru obligatorie este formată din maiou, bermude şi şlapi. Look întregit deseori de o ţigară veşnic aprinsă şi miros de transpiraţie. Şi mai ales, m-am săturat să le suport comportamentul de maidan. M-am săturat de impertinenţa cu care îşi tratează călătorii. Pentru că, vă închipuiţi, un şofer care îşi permite nestingherit să circule cu un asemenea "cadavru", se şi comportă pe măsură.
Şi am să vă dau încă un exemplu. Într-o altă seară, într-un alt maxi-taxi, cam după chipul şi asemănarea celui de mai sus. Pe una din banchete, o tânără cu un bebe în braţe. Trapa din mijloc deschisă, fereastra din dreptul şoferului deschisă - evident, domnul fuma. Timid, tânăra l-a rugat frumos să arunce ţigara şi să ridice măcar puţin geamul, "e prea curent pentru copil". Rugămintea ei a declanşat iadul. Şoferul a tras maşina pe dreapta, s-a răsucit spre noi şi, cu ţigara în gură, printre înjurături, a spus: "Cui nu-i convine, să coboare! E maşina mea, fac ce vreau! Iar tu, cucoană, să-ţi plimbi copilul cu taxiul. Ce morţii mă-sii?!".
La prima staţie, doar eu am coborât. Dar eu acolo trebuia să cobor.




Categorie articol: 

Comentarii