Pentru ei şi alţii asemnea lor, românii vor pedepse exemplare. Un studiu recent al IMAS, realizat la comanda Transparency International România, pe tema încrederii în justiţie, a demonstrat clar că românii s-au săturat de atâtea nemernicii, în opinia lor singura măsură care ar diminua fenomenul fiind o lege mult mai aspră. Conform rezultatelor sondajului, cele mai blamate infracţiuni, cele pentru care justiţia ar trebui să se arate intransigentă au fost omorurile, violurile şi abuzurile împotriva copiilor. Peste 95% dintre intervievaţi au cerut ca aceşti infractori să nu aibă nicio posibilitate să scape de pedeapsă, jumătate indicând ca măsură echitabilă peste 20 de ani de detenţie sau chiar puşcărie pe viaţă. Pentru violatori, jumătate dintre intervievaţi au cerut inclusiv castrarea. Sunt românii prea aspri cu violatorii? Dacă gândim la rece, în spirit "european", categoric da. Dacă citim lista de mai sus şi vedem câte destine au fost distruse ireversibil de nişte sceleraţi, beţivi ordinari, psihopaţi nemernici, categoric nu.
În Cehia, de exemplu, castrarea se practică. În anumite condiţii şi numai cu consimţământul condamnatului - în ultimii 10 ani efectuându-se circa 390 de intervenţii - 90 chirurgicale şi 300 chimice (injecţii care suprimă producerea hormonilor masculini). Alţe ţări europene au luat în discuţie această pedeapsă, dar au stopat demersurile deoarece Consiliul Europei a calificat procedura drept "degradantă şi mutilantă". Înţeleg poziţia Consiliului, e în concordanţă cu drepturile omului. Dar drepturile victimei? Cine luptă pentru ele? Pentru că în România, se pare, justiţia înclină spre a acorda clemenţă infractorilor. Şi spun asta motivat: conform noului Cod Penal, violul se va pedepsi cu închisoare de la 3 la 10 ani. Se va considera circumstanţă agravantă doar dacă fapta e comisă de trei sau mai multe persoane împreună. În acest caz, maximul pedepsei (10 ani) se va putea majora cu 2 ani, dar numai facultativ, la aprecierea instanţei. Ba, mai mult, legislaţia noastră mai are şi alte "avantaje": reduceri ale pedepsei dacă pe perioada detenţiei condamnatul acceptă să lucreze sau să urmeze anumite cursuri, sau chiar înjumătăţirea ei pentru "buna purtare" în spatele gratiilor.
Da, poziţia Consiliului Europei e corectă: castrarea este o procedură mutilantă şi degradantă. Dar ce fac aceşti indivizi, ce fel de "procedură" e? Cum poate fi calificată fapta lor? Da, castrarea nu e o soluţie, şi cine a propus-o, fiţi siguri, a făcut-o din disperare. Dar e corect ca după ce stau un an sau doi în închisoare, să iasă şi să o ia de la capăt, ştiut fiind că mulţi violatori sunt recidivişti? Categoric, nu. Altfel am discuta problema dacă în joc ar fi 15 - 20 de ani de temniţă, fără nicio posibilitate de reducere a pedepsei. Şi nu vă gândiţi că astfel am împovăra penitenciarele. Nici vorbă. Vă garantez că ştiind ce îi aşteaptă s-ar gândi de două ori înainte de a comite o asemenea nemernicie.
