In contextul actual al scenei politice romanesti, cu angoasele coabitarii politice, orgolii neostoite, referendumuri, ancheta prezidentiala condusa de oameni fara probitate morala, pigmei de presa cu condeie inveninate, ii provoc pe cititori sa isi ridice privirile din tumultul momentului si sa priveasca, macar si pentru o clipa, spre un orizont mai optimist prin ochii unor altfel de politicieni.
Sint un admirator al lui Dag Hammarskjold, al doilea secretar general al ONU intre anii 1953-1961. si aceasta nu neaparat pentru succesele extraordinare din mandatul sau, ci mai ales pentru reflectiile sale aparute postum, reflectii asupra vietii in general, si asupra vietii de functionar public si politician in special. Impactul gindirii si vietii lui Hammarskjold ar fi fost indiscutabil mai mare daca nu ar fi avut o moarte tragica si prematura in septembrie 1961 cind, in drum spre Rodezia de Nord (astazi Zambia), unde urma sa negocieze o incetare a focului intre fortele ONU si trupele Katanga, avionul in care se afla s-a prabusit.
Pentru Hammarskjold, puterea functiei sale consta in primul rind in tarie caracterului, abilitate profesionala si curaj moral. Fara aceste calitati, considera el, functia si ideile sale ar fi fost nefolositoare si fara nici un impact in lumea reala.
Avind in vedere maturitatea sa de gindire si taria sa spirituala, se poate spune ca importanta acordata de Hammarskjold propriei etici a fost mult mai mult decit una idiosincratica, a unui om bun. Hammarskjold era de-a dreptul obsedat de cultivarea ei, asemenea unui atlet care isi pregateste conditia ideala pentru a participa intr-o cursa sau intr-un maraton.
Cuvintul integritate pentru Hammarskjold ii desemna esenta caracterului. Integritate aici nu inseamna numai probitate si onoare, dar mai ales a vedea viata ca pe un intreg consecvent, supusa acelorasi reguli de comportament si standarde de performanta indiferent de circumstante.
Discursul sau tinut la renumita universitate americana John Hopkins in 1955 exprima, in opinia mea, cel mai elocvent felul in care Dag Hammarskjold s-a raportat la el insusi, la semenii sai, si in special la functia politica pe care a detinut-o.
“In literatura de mare succes de astazi care abordeaza arta de a trai se vorbeste adeseori despre acea calitate rara numita maturitatea gindirii... Aceasta se reflecta in recunoasterea fara frica a faptului ca destinul nostru este de fapt rezultatul optiunilor noastre... Demnitatea omului, ca o justificare a credintei noastre in libertate, poate sa fie o parte a vietii noastre, numai daca adoptam o perspectiva a vietii in care maturitatea in gindire conteaza mai mult decat aparenta succesului... Nu exista o formula care sa ne invete sa ajungem la maturitate si nu exista o gramatica a limbajului vietii interioare... Restul este tacere deoarece “restul” acesta este ceva ce trebuie rezolvat intre individ si propria sa constiinta... Asa zisii realisti ar putea considera ceea ce am spus doar niste cuvinte frumoase, care au doar vag de a face cu viata reala de zi cu zi si cu activitatea politica. As contrazice aceasta critica. Gindurile mele sint concluziile unei experiente practice. Politica si diplomatia nu sunt jocuri si abilitati ale caror rezultate sint independente de caracterul acelora antrenati in ele. Rezultatele obtinute nu sint determinate de abilitati superficiale, ci de consecventa efortului actorilor si de validitatea idealurilor lor. Nu exista o activitate intelectuala care testeaza mai dur si mai eficient esenta caracterului omului decit politica. Succesele publice aparente sint posibile pentru un jongleur, dar rezultatele care dainuiesc sint obtinute numai de cel ce construieste cu rabdare”.
Aceasta viziune apartine unui om care s-a identificat intru totul cu rolul si functia pe care le detinea. El a inteles ca singurul mod de a avea impact pozitiv si indelung ca politician este a-ti sluji cinstit semenii si a construi pe idealuri cu temei. Numai oamenii cu adevarat liberi, cu constiinta nefragmentata, au cu adevarat sansa de a construi ceva care sa reziste la testul timpului. Ar trebui sa cautam astfel de oameni si pe ei sa-i incurajam sa intre in arena politica a cetatii.
Sint un admirator al lui Dag Hammarskjold, al doilea secretar general al ONU intre anii 1953-1961. si aceasta nu neaparat pentru succesele extraordinare din mandatul sau, ci mai ales pentru reflectiile sale aparute postum, reflectii asupra vietii in general, si asupra vietii de functionar public si politician in special. Impactul gindirii si vietii lui Hammarskjold ar fi fost indiscutabil mai mare daca nu ar fi avut o moarte tragica si prematura in septembrie 1961 cind, in drum spre Rodezia de Nord (astazi Zambia), unde urma sa negocieze o incetare a focului intre fortele ONU si trupele Katanga, avionul in care se afla s-a prabusit.
Pentru Hammarskjold, puterea functiei sale consta in primul rind in tarie caracterului, abilitate profesionala si curaj moral. Fara aceste calitati, considera el, functia si ideile sale ar fi fost nefolositoare si fara nici un impact in lumea reala.
Avind in vedere maturitatea sa de gindire si taria sa spirituala, se poate spune ca importanta acordata de Hammarskjold propriei etici a fost mult mai mult decit una idiosincratica, a unui om bun. Hammarskjold era de-a dreptul obsedat de cultivarea ei, asemenea unui atlet care isi pregateste conditia ideala pentru a participa intr-o cursa sau intr-un maraton.
Cuvintul integritate pentru Hammarskjold ii desemna esenta caracterului. Integritate aici nu inseamna numai probitate si onoare, dar mai ales a vedea viata ca pe un intreg consecvent, supusa acelorasi reguli de comportament si standarde de performanta indiferent de circumstante.
Discursul sau tinut la renumita universitate americana John Hopkins in 1955 exprima, in opinia mea, cel mai elocvent felul in care Dag Hammarskjold s-a raportat la el insusi, la semenii sai, si in special la functia politica pe care a detinut-o.
“In literatura de mare succes de astazi care abordeaza arta de a trai se vorbeste adeseori despre acea calitate rara numita maturitatea gindirii... Aceasta se reflecta in recunoasterea fara frica a faptului ca destinul nostru este de fapt rezultatul optiunilor noastre... Demnitatea omului, ca o justificare a credintei noastre in libertate, poate sa fie o parte a vietii noastre, numai daca adoptam o perspectiva a vietii in care maturitatea in gindire conteaza mai mult decat aparenta succesului... Nu exista o formula care sa ne invete sa ajungem la maturitate si nu exista o gramatica a limbajului vietii interioare... Restul este tacere deoarece “restul” acesta este ceva ce trebuie rezolvat intre individ si propria sa constiinta... Asa zisii realisti ar putea considera ceea ce am spus doar niste cuvinte frumoase, care au doar vag de a face cu viata reala de zi cu zi si cu activitatea politica. As contrazice aceasta critica. Gindurile mele sint concluziile unei experiente practice. Politica si diplomatia nu sunt jocuri si abilitati ale caror rezultate sint independente de caracterul acelora antrenati in ele. Rezultatele obtinute nu sint determinate de abilitati superficiale, ci de consecventa efortului actorilor si de validitatea idealurilor lor. Nu exista o activitate intelectuala care testeaza mai dur si mai eficient esenta caracterului omului decit politica. Succesele publice aparente sint posibile pentru un jongleur, dar rezultatele care dainuiesc sint obtinute numai de cel ce construieste cu rabdare”.
Aceasta viziune apartine unui om care s-a identificat intru totul cu rolul si functia pe care le detinea. El a inteles ca singurul mod de a avea impact pozitiv si indelung ca politician este a-ti sluji cinstit semenii si a construi pe idealuri cu temei. Numai oamenii cu adevarat liberi, cu constiinta nefragmentata, au cu adevarat sansa de a construi ceva care sa reziste la testul timpului. Ar trebui sa cautam astfel de oameni si pe ei sa-i incurajam sa intre in arena politica a cetatii.
