Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Un atac global, pandemic, s-a întors, ca un bumerang, drept răspuns la atac, semn că aceeaşi minte este peste tot

A-ţi dori inocenţă, astăzi, pare în ochii lumii nebunie.

Lumea întreagă este pornită spre dominare şi luptă, spre doborârea celuilalt, pe care îl vede diferit, străin, vinovat. De aceea trebuie pedepsit, trebuie să sufere, trebuie adus la tăcere şi ascultare printr-o formă de atac. Politicienii se luptă astfel cu politicieni, ţările se luptă cu ţări, omul cumsecade cu alt om cumsecade, fiecare crezând că este îndreptăţit să judece, să critice, să corecteze, să atace, producând argumente care s-o şi dovedească.

Totul „din dreptate”.

Ce lume este aceea în care aproape nimeni şi nimic nu mai este bun, nimic şi nimeni nu mai pare nepătat?

Aceasta este lumea în care toate lucrurile au fost făcute, de fapt, „bune foarte” (Geneza, I, 31).

Nu lumea este problema, ci cel ce-o vede astfel, cu minţi îngemănate care o văd la fel.

Astăzi, a-l vedea inocent pe celălalt, a-l vedea readus la starea purităţii dintâi, este, de aceea, o misiune imposibilă pentru mintea inversată, care caută să împroaşte, din ea, vinovăţie. Peste tot ce întâlneşte. Care compară totul, judecă şi condamnă, pentru a-şi justifica atacul, pornit,  din „dreptate” şi „autoapărare”.

Un atac global, pandemic, s-a întors, ca un bumerang, drept răspuns la atac, semn că aceeaşi minte este peste tot.

Ca o consecinţă, distanţarea fizică a devenit acum un bun universal, normă şi recomandare pentru a sta departe de atac.

Pot răspunde unei noi provocări, acum? Mă pot apropia, de această dată la modul real - în inima mea ! - , de fiecare? Pot observa, distanţat fizic, dar apropiat în inima mea de celălalt, faptul că fiecare om reflectă ceea ce se află chiar în mine?

Pe cine, atunci, vreau să condamn? Pe cine vreau să judec?

De astăzi poţi începe să-l vezi pe celălalt aşa cum a fost creat: „bun foarte”, blând şi nevinovat. Poţi şopti sau spune în gând, toată ziua, tuturor celor pe care îi vezi sau ţi-i prezintă amintirile tale: „Eşti bun, blând şi nevinovat.” Pe cât posibil, nu face vreo excepţie. Iar dacă astăzi faci o excepţie din neputinţă, mâine adu-ţi aminte de ea.

Stând în faţa noastră, Mielul nevinovat aşteaptă să-L vedem, deodată cu nevinovăţia tuturor. Şi are credinţa bucuroasă că reuşim.




Categorie articol: 

Comentarii