Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Ultra-maratonistul

• brăileanul Victor Ilie se poate lăuda că este sportivul din România cu cele mai multe maratoane în palmares • în total, a alergat în nu mai puţin de 302 curse pe distanţe medii, lungi şi foarte lungi • competiţiile l-au ajutat să viziteze lumea în lung şi-n lat şi să adune în “tolbă” nenumărate amintiri, cu momente frumoase dar şi cu incidente care efectiv i-au pus viaţa în pericol • ajuns la vârsta de 67 de ani, Victor Ilie nici nu se gândeşte să renunţe la alergat, plănuindu-şi să continue “cât îl mai ţin picioarele”

 

Brăileanul Victor Ilie, atlet veteran în vârstă de 67 de ani, este considerat de specialişti un exemplu de tenacitate printre sportivii oraşului nostru deoarece a transformat pasiunea sa pentru alergare într-o performanţă autentică. Sportivul veteran brăilean deţine recordul naţional la numărul de participări în cursele de mare anduranţă, mai precis în cele de semimaraton, maraton, supermaraton. În acest fel, de câţiva ani buni, el poate fi considerat un ambasador al oraşului Brăila şi al ţării noastre în lume.

Victor Ilie a încheiat anul 2019 cu 29 de competiţii de alergare pe distanţe lungi, dintre care şapte au fost în America. Românul avea în palmares la finalul anului trecut 300 de maratoane însă în luna ianuarie a acestui an şi-a mai trecut în cont două, unul în Bahamas celălalt în Trinidad Tobago. Iar palmaresul său se ridică acum la 302, ceea ce îl transformă în atletul cu cele mai multe maratoane la activ din România.

Victor Ilie a alergat până în prezent în 82 de ţări, pe toate cele şase continente.

În America de Nord a participat la 45 de maratoane şi un semimaraton, în America de Sud brăileanul a încheiat 8 maratoane, un ultramaraton de 104,4 km. Competiţia a avut loc în Argentina, s-a numit Patagonia Run, iar brăileanul s-a clasat pe primul loc la categoria sa de vârstă. În Africa, Ilie a alergat în 4 maratoane şi un ultramaraton de 100 km, Faraonic Marathon, unde a ocupat primul loc, în Australia a luat startul la 4 maratoane, la Sidney, Melbourne, Welington, Petone. În Asia, brăileanul a bifat 21 de maratoane şi un ultramaraton în Nepal unde după 50 de km a trecut primul linia de sosire la categoria sa de vârstă. Cele mai multe competiţii au fost cele din Europa, 217, din care jumătate au fost ultramaratoane. Victor Ilie a luat startul la cele mai mari maratoane din lume, la New York în 2007 şi 2008 şi la Boston în 2005. Competiţii la care se înscriu peste 100.000 de atleţi din lume însă doar maximum 45.000 sunt acdeptaţi. Iar CV-ul i-a permis brăileanului accesul la aceste două mari maratoane. A concurat în Caraibe, Honolulu, Jamaica, Havana, Panama sau Costa Rica.

Dacă ar fi să calculăm doar la nivel de maraton distanţa pe care a alergat în cele 302 maratoane, Victor Ilie ar fi străbătut 12.743 km. Dar ţinând cont de faptul că numai în Europa o parte dintre dintre cele 217 competiţii au fost supermaratoane suma totală ar putea trece de 15.000 km. În palmaresul maratonistului brăilean mai figurează însă curse de 5 km sau 10 km.

“În 2009, am alergat pe al şaselea continent. Am concurat la maratoane şi ultramaratoane de mai multe ori pe patru continente. Am alergat în ţări exotice, am fost acceptat de două ori la New York. În Europa, doar în două ţări nu am concurat, în Albania şI în Bielorusia, însă le voi bifa şi pe acestea în 2020” spune Victor Ilie.

Campionul României la numărul de maratoane, Victor Ilie nu se opreşte la cifra  302 şi doreşte să-şi îmbunătăţească palmaresul. Brăileanul nu-şi mai propune o anumită ţintă ci spune că va alerga atâta timp cât îl vor ţine puterile.

“Am făcut trasee epuizante, băşici cît oul în talpă, am mers pe jos printre nămeţi către aeroport. Am prins anumite curse de avion pe ultima sută de metri, pe altele le-am ratat şi am plecat a doua zi, dar nimic nu mă poate opri. Anul acesta împlinesc 68 de ani. Sper să fiu sănătos şi cât m-or ţine picioarele voi concura. Deja m-am înscris la o serie maratoane care vor avea loc în 2020”, ne-a mai spus maratonistul.

 

Primul maraton, la 40 de ani şi 3 luni

 

O reclamă la televizor referitoare la o competiţie de anduranţă organizată la Mamaia în 1992 a aprins scânteia în sufletul brăileanului Victor Ilie. A fost momentul în care acesta a simţit gustul participării la semimaratoane, maratoane şi, mai târziu, la supermaratoane.

“Pe 18 iunie 1992 mă uitam la televizor şi am văzut că se făcea reclamă la un Cros Olimpic la Mamaia care urma să se desfăşoare pe 21 iunie. O competiţie la care putea să participe orice persoană, indiferent de vârstă, legitimată sau nelegitimată. Iar primii 100 de alergători primeau tricouri cu semnătura lui Juan Antonio Samaranch, preşedintele Comitetului Olimpic Internaţional. Şi m-am decis să particip. Ca pregătire, am făcut o alergare cam lungă pe strada Buzăului, până la intrarea în localitatea Lacu Sărat. A doua zi abia mă puteam mişca din cauza febrei musculare. Am plecat la Mamaia, am concurat chinuit de dureri dar am reuşit să mă încadrez între primii 100, aşa că am intrat în posesia unui tricou cu semnătura lui Samaranch. Dar tot atunci am obţinut şi un autograf de la regretata Lia Manoliu. La primul meu concurs aveam 40 de ani şi 3 luni. După o lună am fost la un cros naţional la Buzău, apoi la o cupă de Campionat Naţional de veterani la Buzău, unde am participat la cursa de 10.000 m. În septembrie, a urmat Crosul Castanilor, o alergare pe distanţa de 25 km unde am ocupat locul al doilea. M-a depăşit un militar, dar anul următor mi-am luat revanşa: eu am câştigat. Tot în septembrie am participat la proba de semimaraton de la Campionatul Balcanic din Turcia, unde m-am clasat pe locul al patrulea. În octombrie am luat startul la prima ediţie a Maratonului Bucureşti şi de atunci am participat la toate cele 13 ediţii. Am prins gustul competiţiilor şi pe urmă am participat în fiecare an la maratoanele din ţară şi străinătate”, a explicat Victor Ilie.

 

“Banii strânşi pentru un BMW, 30.000 de dolari, s-au evaporat repede”

 

În anul în care a debutat în competiţiile de maraton, Victor Ilie avea strânsă suma de 30.000 de dolari pentru procurarea unei maşini BMW, însă aceşti bani s-au risipit repede prin toată lumea, pe deplasări, cazări şi hrană. A vândut un apartament pe care-l primise moştenire spre a mai face rost de alte sume de bani. Dar şi salariul său destul de bun, câştigat ca instalator la gaze în Brăila, îi asigura accesul la hobby-ul său.

Brăileanul a prins gustul competiţiilor, iar pentru a putea participa avea nevoie de bani pentru taxa de înscriere, pentru cazare, masă şi pentru biletele de avion.

“La început nu am fost chiar chibzuit în ceea ce priveşte banii. Nu aveam nici experienţă şi am cheltuit mult, aşa că banii pentru BMW s-au dus repede, dar nu-mi pare rău. Prin intermediul acestor competiţii am vizitat lumea de la un capăt la celălalt şi dacă ar fi să povestesc prin ce peripeţii am trecut cred că aş putea scrie câteva volume”, spune atletul veteran.

 

Alergat de câini şi bruscat de copii în Egipt

 

Pe 25 noiembrie 2011, Victor Ilie a trecut prin evenimente mai puţin plăcute în Egipt, la ultramaratonul de 100 km Pharanoiac Race. O competiţie la care brăileanul Victor Ilie s-a clasat pe locul al treilea la general şi pe primul loc la categoria sa de vârstă. Dar periplul său la Cairo nu a început sub cele mai bune auspicii. Hosni Sayyd Mubarak tocmai fusese arestat de către revoluţionari şi, pentru că situaţia era tulbure, brăileanul a stat o noapte pe aeroport, reuşind abia a doua zi să plece cu taxiul la hotelul unde avea camera rezervată. Problemele au continuat. Pe parcursul acestei competiţii, Ilie a fost atacat de câinii maidanezi aciuaţi pe lângă gropile de gunoaie de pe parcurs, iar într-o localitate copii l-au agresat cerându-i bani. Până la urmă, românul s-a descurcat şi a ieşit cu bine din ambele situaţii.

“La Cairo a trebuit să stau o noapte în aeroport, era tevatură mare în oraş, Mubarak fusese arestat de revoluţionari, era haos. La ultramaratonul Pharanoiac Race, de 100 km, startul s-a dat în deşertul Alexandria, iar sosirea a fost la Cairo. Am încheiat cursa după 10 ore şi 34 de minute. Dar pe parcurs am avut câteva situaţii mai puţin plăcute pentru un sportiv. Fiecare concurent era însoţit de o maşină care să ne ofere ceea ce trebuia pe parcursul cursei. Dar maşina mea m-a însoţit 40 km după care a plecat mai departe şi am rămas singur cam până la kilometrul 70. Ei, de când am rămas singur am trecut pe lângă munţi de gunoaie, cred că erau nişte depozite de deşeuri, iar acolo erau foarte mulţi câini. Bineînţeles că m-au atacat şi am pierdut ceva timp ca să mă apăr şi să scap de ei. Dar am avut norocul că din sens invers a venit o maşină, iar persoana de la volan a claxonat apoi au coborât mai mulţi din maşină şi au alungat câinii. Am continuat cursa dar mereu mă uitam înapoi, îmi era frică să nu fiu atacat din nou. Am scăpat de câini dar am dat de o altă belea. Într-un sat de pe traseu mai mulţi copii m-au înconjurat şi mi-au cerut bani. De unde să le dau, că eram în echipamentul de alergare, doar nu ţineam portofelul asupra mea...! Aveam totuşi două batoane de ciocolată, pe care ei le-au refuzat. Şi pentru că nu le-am dat bani au început să arunce după mine cu pietre. Când am ajuns la kilometrul 70 am găsit şi maşina mea. Şoferul şi însoţitorul dormeau bine merci. Pe măsură ce mă apropiam de Cairo, la fiecare intersecţie erau revoluţionari care ne verificau. Tensiunea a fost mare dar până la urmă am scăpat cu bine din această situaţie inedită din viaţa mea de sportiv”, a povestiv Victor Ilie.

 

Cinci ani a alergat alături de mama sa

 

Marioara Ilie, mama lui Victor şi-a descoperit aptitudinile de a participa la competiţii atletice de anvergură la vârsta de 68 de ani. Cinci ani consecutiv a fost prezentă alături de fiul ei la maratoane în ţară dar şi în străinătate.

“Pe vremea aceea aveam un grup de prieteni şi împreună plecam în circuite prin străinătate, iar în unele ţări participam şi la competiţii de maraton. Pe vremea aceea nu prea puteai ieşi uşor din ţară, iar noi ne foloseam de acea facilitate pentru a vizita lumea. Mama era o femeie energică, activă şi i-a plăcut să alerge la concursuri. A obţinut locul al treilea la Haga, iar la un Cros al Unirii s-a clasat pe poziţia a doua. Timp de cinci ani a încheiat concursurile din ţară şi din străinătate pe podium. La categoria sa de vârstă şi la vremea aceea erau destui alergători de 68 de ani”, a spus Victor Ilie.

 

“Pe 1 iunie serbez a doua mea zi de naştere”

 

În 2009 s-a salvat de la o moarte cumplită. După maratonul de la Sao Paolo, Victor Ilie a mers la aeroport pentru a-şi procura biletul de avion ca să ajungă în Europa. Brăileanul avea rezervare la Compania Aeriană Lufthansa şi a mers să-şi plătească biletul. Dar persoana de la ghişeu i-a propus o cursă mult mai ieftină cu o altă companie,  Air France. Victor Ilie a refuzat-o. Iar acel instinct de a refuza oferta l-a salvat de la o moarte cumplită. Avionul cu care refuzase să plece a căzut în ocean lângă coasta Braziliei.

“După maratonul de la Sao Paolo din 2009 am mers la aeroport să procur biletul de avion. Eu zbor de mult timp cu Lufthansa şi am acumulat puncte care să mă ajute să obţin bilete mai iefine sau chiar să zbor gratis. De exemplu, am fost odată, dus-întors, gratis la  New York. Dar să revenim la acel eveniment. Când am ajuns la casa de bilete, persoana care le vindea mi-a spus că pot să cumpăr un tichet mult mai ieftin la o cursă Air France. Eu am refuzat oferta. Mi-am luat biletul dorit şi în timp ce eram încă în aeroport am văzut o ştire la televizor despre un avion care s-a prăbuşit lângă coasta Braziliei. Cursa spre Franţa pe care o refuzasem se prăbuşise în ocean. E vorba despre celebrul zbor 447 de pe 1 iunie 2009, pe ruta Rio de Janeiro - Paris, cel mai mare dezastru din istoria aviaţiei franceze, cu 215 morţi. Atunci am simţit că m-am născut din nou. Era 1 iunie 2009. Anii au trecut şi în 2020 sebez a 11-a mea «zi de naştere»“, ne-a spus cu glasul scăzut, dar bucuros, maratonistul cu cele mai multe competiţii la activ din România.




Categorie articol: 

Comentarii