Mergi la conţinutul principal

Ultimul de la 1200

Unul dintre punctele nevralgice ale exegezei - si puteti lua acest fapt ca o generalitate imuabila - este dependenta pe care aceasta o manifesta fata de mainstream-ul epocii, iar daca scriitorii acestui mainstream au mai fost si unii ale caror existente pot friza legenda, cu atit mai bine. Intra deja in orizontul unui marketing mitologic din care toti au cite ceva de cistigat. Exegeza are tendinta, oarecum diafan cultizata, dupa "profilul" unui arhicunoscut principiu protocronist, de a omite scriitorul de "zona crepusculara", cel care nu ia parte la prezentul literar-artistic, trecindu-l fara nici o ezitare la capitolul INCOMPREHENSIBILITATE, evident, de comun acord cu etica "bunului de tipar". Adica: "faptul ca autorul stie sa se mentina in singurul flux rodnic, rodnic deoarece reflecta cu rigoare stiintifica transformarile realitatii" (Czeslaw Milosz). Ce importanta are daca acest "flux rodnic" reprezinta un neomaterialism dialectic, unul, ce-i drept, aerat la parametri liberali sau ca am ajuns sa producem literatura de consum in cantitati industriale? Piata evolueaza, mai ales in segmentul implementarii noului VIZIONARISM nord-american, indiferent de cit mizerabilism estetic ar genera. Ea nu are nimic de-a face cu actul creator. Ea este axata pe cerere si oferta, iar in tot acest context, vechi de cind tiparul si seductia, literatura devine cvasi-imperceptibila. O ciudatenie de colectie care mai anima doar reveriile potentialitatilor avortate. Poftiti doar citeva exemple ale unor asemenea potentialitati, care se pare ca nu intra in zona de interes a exegezei: Constantin Fintineru, Alexandru Vona, Virgil Carianopol, Alexandru Alexianu, Octavian Bilcescu, Daniel Turcea, Mariana Marin, Dimitrie Stelaru s.a.m.d. Din acest "s.a.m.d." face parte si poetul despre care voi scrie saptamina aceasta: Constant Tonegaru.

Plantatie de cuie

Posteritatea poeziei tonegariene este una inexistenta, desi poetul a reprezentat, ca si Dimitrie Stelaru, una dintre individualitatile poetice exceptionale ale pre-neomodernismului. In 2003, Editura Vinea a publicat, in colectia "Editii definitive", opera integrala a poetului, sub numele de "Plantatia de cuie". Un gest de-a dreptul laudabil pentru o editura care, de vreo zece ani incoace, promoveaza un diletantism mascat in experimentalism. Mai multe nu spun...
Starea poeziei romanesti de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial era similara cu "Anul 0" al Germaniei din aceeasi perioada, descrisa funebru de catre poetul Wolfang Brochert intr-un citat, care constituie in prezent profilul psihologic al unei generatii pierdute a poeziei germanice: "Noi sintem generatia fara legatura si fara adincime. Adincul nostru e abisul. Sintem generatia lipsita de fericire, fara patrie si fara adio. Soarele nostru e ingust, dragostea noastra e cruda, iar tineretea noastra e fara tinerete. Si suntem generatia fara fruntarii, fara opreliste si fara ocrotire".
Aparuta in 1945, intr-o conjunctura socio-politica total defavorabila, cind avangarda devenise fapt de istorie literara deja consumat, poezia lui Constant Tonegaru ramine fidela imagisticii suprarealiste, insa structura instantei discursive este una cu priza puternica la realul social, carnavalesc, pe care poetul il supune unor nenumarate cicluri de transgresiune, dar nu pentru epurare, ci pentru obtinerea unor noi sensuri in acea existenta postbelica a colapsului senzual. Aceasta continua cautare dostoievskiana a sensului pe o linie de fuga, aceasta strecurare prin fisurile unei evidente centralizate, reprezinta unicitatea poeziei tonegariene, care, in nici un caz nu se vrea una generatoare de adevaruri infailibile, O FABRICA DE ABSOLUT (Karel Capek). In studiul critic ce deschide "Plantatia de cuie", Barbu Cioculescu profileaza astfel lirica lui Constant Tonegaru: "jocul cu moartea sare in ochi in lirica tonegariana, unde, in fapt, moartea e un magnet irezistibil. Vom notifica insa ca intregul univers al acestei lirici mortuare este de ordinul efectului, cauza raminind enigmatica, nemarturisita. In ultima instanta, ea poate masca si o culpa luciferiana, poate". Imi permit sa-l contrazic pe domnul Barbu Cioculescu. Cauza se gaseste in arta travestiului pe care poetul o practica cu scopul precis de a da o noua dimensiune constiintei acute a propriei morti, incercind, cu succes de altfel, hibridarea sistematica a sacrului cu un absurd functionalizat pina la punctual, al unei destructurari a sinelui.
Debutul editorial din 1945, cu volumul Plantatii, la fel ca si cele doua volume de mai tirziu, Steaua Venerei (1945-1948) si Steaua Singuratatii (1948-1952) ne prezinta o puternica voce poetica si un eu creator cameleonic, care poate aglutina din spatialitatea materiala o cantitate impresionanta de materie de expresie. Imagistica nu are o constanta estetica. In aceasta exista o mixtura sui generis de suprarealism barochizant, de sorginte hispanica, manierism structuralist, baroc scriptic si decadentism de transcendenta: "Marea era o Marchiza ce-si tremura dantela pe tarm/ undeva printre astre culcindu-si fruntea bolnava;/ un vint ii bintuia trena inocenta/ si pe tarmul acesta nu mai naviga nici o nava" (O mie de vinturi). Retorica grandilocventa evidentiaza tragismul unui eu creator ce-si eticizeaza angoasele, viziunile purgatoriale, intr-un existentialism al rememorarii macrocosmosurilor interpuse: "Pe Colorado am spus: pamintul de pretutindeni/ nu prieste oricui;/ asta am spus/ linga stincile cu fruntea surpata in rugaciune/ inutila spre cer/ si acum stind poate ca gigantice teancuri de tomuri/ unde prin contabilitatea omenirii fosnitorii cauta/ aurul clorotici ca Werther" ( Fantoma lui Oswald).
"O gradina cu fructe de sticla", "Prin aburi ingeri dormind", "Omul cu miros de scrumbie", "Umbre de centauri", "Citadinii darimati ca niste popice", "Locuitorii oraselor tacute" etc., acestea sint doar citeva dintre plasmuirile universului crepuscular al liricii tonegariene, in care Moartea se prezinta infiintata intr-un trup polimorf cu o interminabila putere de metamorfozare: "Un candelabru invelit cu tifon/printre oglinzi ca o mireasa trece;/ prin pomi stau ochii fiorosi ai padurii/ privind cum norii incep de Luna sa se frece" (Moartea primului amorez) sau ca un "vis ars in spatiu" (Edmont Vandercammen): "Moartea e un somn lung, un vis nesfirsit" (Salomeea).
Fiinta tonegariana, prin excelenta romantica, mai presus de toate evadarile samanice intermediate de legendare arhetipuri livresti ( Werther, Gomez, hatmanul Mazzepa, etc.), nu poate obtine trezirea decit prin ipoteza lui Bachelard: "Lumea rezistenta ne proiecteaza in afara fiintei statice (...) Sintem din acel moment fiinte trezite".
Erosul lui Constant Tonegaru, excesiv senzorial, reverie a carnalitatii, isi gaseste expresia intr-o alteritate nirvanica: "Goi,/ amindoi pe blanuri de urs/ ascultam mercenarii ce-n zumzet de stup/ pe creneluri incercau aplecati peste arcuri/ coardele noi de mate de lup./ Printesa topea cu sinii gheata de pe vitralii/ sa cercetam la lumina aurorii boreale/ din dosarul cu plante legat in piele de ren/ ierburile aduse de Marco Polo./ Prin ostroave insorite/ la margini de lumini, pe acolo,/ se spune ca oamenii umbla ca noi amindoi/ in fata focului din camin:/ goi" (Ultimul de la 1200 ).
In intregul ei, poetica lui Constant Tonegaru, voluptate tragica pe directia transcendentei, nu se vrea decriptata, ci empatizata printr-o criza identitara a alteritatii cititorului. O poezie care poseda si destructureaza. Nu ne ramine decit sa speram ca, in viitorul apropiat, dependenta exegezei de mainstream va disparea, si ca se va incerca recuperarea unor talente exceptionale... ce sint considerate mult prea desuete pentru... NOUA ORDINE POETICA.

 


Invităm cititorii la dialog civilizat şi constructiv, bazat pe respect faţă de autori sau alţi cititori. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare. Aceste tipuri de comentarii vor fi şterse de către moderatori şi pot duce până la blocarea accesului la a mai posta comentarii pe obiectivbr.ro. Totodată, autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate. Pentru a avea acces la comentarii si a putea comenta trebuie sa fiti logati in disqus.com / facebook.com / google.com / twitter.com in browserul in care accesati site-ul nostru.


 

 
 

• Director general: Monica Paraschiv

• Director: Silvia Preda

• Şef departament publicitate: Sorin Preda

• Redactor Şef: Florentin Coman

• Redactor Şef Adjunct: Ionuţ Condoliu

  • Adresa: Brăila, Str. Mihai Eminescu, nr. 56, etaj 2
  • Telefon: 0239-611053
  • Fax: 0239-611054
  • E-mail: redactie@obiectivbr.ro