Miliarde si miliarde de euro vor veni de la Uniunea Europeana pentru mediul rural. Fonduri peste fonduri asteapta sa fie accesate de Romania pentru imbunatatirea vietii taranului roman. Sume uriase, nerambursabile, vor curge peste tara, pentru o gramada de proiecte: de la diversificarea activitatilor neagricole (mestesuguri, artizanat, turism rural), la investitii in microintreprinderi de tara (frizerii, croitorii, ateliere de depanare radio-tv, spalatorii auto, magazine), de la drumuri comunale la canalizare sau restaurarea constructiilor cu valoare istorica si culturala. Totul suna bine si frumos, dar de la teorie la practica e o cale extrem de lunga, care, oricit de pompos ar suna toate aceste posibilitati de finantare, pe marea majoritate a taranilor romani ii lasa complet reci.
In primul rind, deoarece pentru accesarea acestor fonduri, e nevoie de proiecte. Iar pina la dezvoltarea nu stiu caror afaceri care sa duca la imbunatatirea vietii taranului roman, acesta are cu totul alte probleme. Nu zic, sint citeva mii de fermieri care vor putea prinde aceste fonduri. Mai sint citeva mii de patroni care vor sti si ei sa atraga o parte din aceste fonduri. Dar degeaba vorbim despre ateliere mestesugaresti, turism rural, frizerii, spalatorii auto si magazine, daca satele romanesti - si in special cele din zona de cimpie, asa cum e cazul celor brailene - arata cam ca acum un secol - ulite ingropate in noroi, iluminat stradal inexistent, fara retele de apa, canalizare, gaze. Marea masa a taranilor nu simt si nu vor simti nimic din integrarea aceasta in Uniunea Europeana sau din fondurile pentru dezvoltare, atita vreme cit wc-ul lor e tot in fundul curtii, apa lor de baut e luata tot din fintinile poluate, caruta e singurul mijloc de transport care face fata noroaielor, iar pe "strada" merg seara tot tinindu-se de gard, din lipsa trotuarelor si a iluminatului public. Iar toate aceste proiecte privind infrastructura trebuie intocmite de consiliile locale. Iar daca treci cu masina noaptea prin satele noastre, constati ca, in afara de strada principala, si asta in cazuri fericite - care de multe ori e chiar un drum national sau european - in rest nu exista nimic asfaltat sau iluminat. In afara unei primarii si a unei scoli renovate, imaginea generala a satelor romanesti e deplorabila. Si s-a vazut, pina acum cit de capabili au fost edilii locali in a accesa astfel de programe de finantare, care se tot deruleaza de citiva ani buni incoace. Iar taranul simplu, pensionar, care formeaza marea masa a populatiei rurale de pe la noi, supravietuieste de pe o zi pe alta cu gaina din curte, porcul din cocina si eventual vaca si calul din grajd. Taranul simplu isi maninca viata cu arendasul care de multe ori isi bate joc de el si isi chinuie batrinetile prasind cu sapa si arind cu calul palma de pamint pe care si-o mai permite s-o pastreze, doar pentru a asigura hrana animalelor din batatura, care-i asigura la rindul lor existenta. Pentru taranul simplu, Uniunea Europeana, fondurile de miliarde de euro, programe de finantare toate sint si vor ramine doar vorbe de neinteles. Pentru el, drumul spre UE trece prin noroi, intuneric si mizerie. Via primaria comunala.
In primul rind, deoarece pentru accesarea acestor fonduri, e nevoie de proiecte. Iar pina la dezvoltarea nu stiu caror afaceri care sa duca la imbunatatirea vietii taranului roman, acesta are cu totul alte probleme. Nu zic, sint citeva mii de fermieri care vor putea prinde aceste fonduri. Mai sint citeva mii de patroni care vor sti si ei sa atraga o parte din aceste fonduri. Dar degeaba vorbim despre ateliere mestesugaresti, turism rural, frizerii, spalatorii auto si magazine, daca satele romanesti - si in special cele din zona de cimpie, asa cum e cazul celor brailene - arata cam ca acum un secol - ulite ingropate in noroi, iluminat stradal inexistent, fara retele de apa, canalizare, gaze. Marea masa a taranilor nu simt si nu vor simti nimic din integrarea aceasta in Uniunea Europeana sau din fondurile pentru dezvoltare, atita vreme cit wc-ul lor e tot in fundul curtii, apa lor de baut e luata tot din fintinile poluate, caruta e singurul mijloc de transport care face fata noroaielor, iar pe "strada" merg seara tot tinindu-se de gard, din lipsa trotuarelor si a iluminatului public. Iar toate aceste proiecte privind infrastructura trebuie intocmite de consiliile locale. Iar daca treci cu masina noaptea prin satele noastre, constati ca, in afara de strada principala, si asta in cazuri fericite - care de multe ori e chiar un drum national sau european - in rest nu exista nimic asfaltat sau iluminat. In afara unei primarii si a unei scoli renovate, imaginea generala a satelor romanesti e deplorabila. Si s-a vazut, pina acum cit de capabili au fost edilii locali in a accesa astfel de programe de finantare, care se tot deruleaza de citiva ani buni incoace. Iar taranul simplu, pensionar, care formeaza marea masa a populatiei rurale de pe la noi, supravietuieste de pe o zi pe alta cu gaina din curte, porcul din cocina si eventual vaca si calul din grajd. Taranul simplu isi maninca viata cu arendasul care de multe ori isi bate joc de el si isi chinuie batrinetile prasind cu sapa si arind cu calul palma de pamint pe care si-o mai permite s-o pastreze, doar pentru a asigura hrana animalelor din batatura, care-i asigura la rindul lor existenta. Pentru taranul simplu, Uniunea Europeana, fondurile de miliarde de euro, programe de finantare toate sint si vor ramine doar vorbe de neinteles. Pentru el, drumul spre UE trece prin noroi, intuneric si mizerie. Via primaria comunala.
