Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Ticăloşii

Mi se pare normal să fie recunoscută public răspunderea politică pentru prestaţia respectivelor persoane cocoţate de partide în diverse funcţii. Şi asta deoarece nu cred în competenţa aşa-zişilor apolitici care s-au înţepenit în scaune de şefi, unii chiar de la Revoluţie, şi acolo au rămas. În fapt, de multe ori s-a dovedit fie că au semnat adeziuni politice după cum bătea vântul puterii, fie că au beneficiat de "prietenia de-o viaţă" a unor lideri de partide, fie că au ştiut al cărui fund să-l pupe la momentul potrivit sau pe cine să "ungă" şi alte asemenea "competenţe". În atari condiţii, e preferabil ca din 4 în 4 ani, la vârful direcţiilor ce aplică politica guvernului în teritoriu să se facă o rotaţie a cadrelor, astfel încât să nu se mai ajungă la transformarea acestora în moşii personale. Numai că, iată, nu se poate aplica acest raţionament nici măcar acum, după ce Guvernul Boc PDL-PSD a emis acte normative care să legifereze această practică. De ce? Pentru că o altă putere în stat, cea judecătorească, se opune puterii executive şi-i repune în funcţii, unele care nici nu mai există în organigrame, pe "funcţionarii" altor partide sau pe nişte "independenţi" ce nu se mai pot dezlipi de posturi. Cum e posibil aşa ceva? Justiţia e coruptă, ar putea afirma unii. Cu siguranţă, în unele cazuri este unul dintre motive. Personal, cred însă că în majoritatea dosarelor de acest gen, de vină este incompetenţa sau indolenţa funcţionarilor publici şi a şefilor acestora. Un exemplu concret sunt juriştii. Mă refer la cei care-şi desfăşoară activitatea în primării, direcţii, ministere şi alte instituţii publice. Aceştia au obligaţia pe de o parte, să întocmească LEGAL nişte acte administrative şi, pe de altă parte, să depună toate diligenţele în instanţă pentru ca instituţia pe care-o reprezintă să nu piardă procesele pe bandă rulantă. Se pare că una sau chiar ambele obligaţii n-au fost respectate în cazul Marcel Constantin sau Ştefan Mihăilescu, asta ca să pomenesc doar cele mai recente exemple. Sunt însă şi altele mai vechi - Daniela Militaru - la care se vor adăuga şi unele "proaspete". De pildă, Liliana Tudoran, şefa IŞJ de tristă amintire, trage tare la Curtea de Apel Galaţi să revină în fruntea Inspectoratului Şcolar. Jalnic! Ce vreau să subliniez este faptul că voinţa politică este necesară, dar nu şi suficientă pentru a duce la bun sfârşit un proiect, indiferent despre ce domeniu vorbim. Este nevoie de competenţă şi de bună credinţă, dar, din păcate, actualul sistem de stat, aşa ticăloşit cum este, nu oferă prea multe şanse oamenilor de valoare.

Citeşte blogul Monicăi PARASCHIV

 




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii