Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Teoria și tragedia conspirațiilor

Este greu de înțeles cum funcționează mecanismele din mintea cuiva care nu este de acord să i se ia temperatura la intrarea într-un magazin sau instituție publică, pe motiv că respectivul mânuitor de termometru „nu are calificarea necesară” pentru asta, fiind un simplu paznic și nu doctor sau măcar asistent medical. E ciudat că trebuie să-i explici unui adult considerat sănătos la cap că nu-ți trebuie vreo școală pentru a folosi un banal termometru. De fapt, este ciudat că există oameni care-și pun această problemă. Cum poate cineva ajunge la o asemenea inepție? Oare ei acasă nu-și iau niciodată temperatura? E ca și cum ai avea nevoie de o calificare să pornești televizorul. Sau să deschizi o ușă.

Este și mai greu de înțeles cum funcționează mintea cuiva care refuză să fie „termometrizat” pe motiv că, de fapt, nici măcar nu i se ia temperatura, ci sub acest pretext i se implantează în creier un cip microscopic sau o rază laser care acționează asupra sa într-un mod prin care o să fie ori controlat de la distanță de oculta mondială, ori pur și simplu ucis.

Este greu de înțeles mintea unui conspiraționist care este convins că noul coronavirus este creat artificial strict cu scopul de a reduce drastic numărul de locuitori ai planetei și mai ales de pensionari. Degeaba încerci să-i explici că, raportat la numărul de locuitori ai Planetei – aproape 8 miliarde de oameni – numărul de victime ale coronavirusului este de-a dreptul insignifiant. Nu s-ar fi deranjat nimeni cu un așa virus pentru un așa non-efect.

Cum la fel de greu de înțeles pentru un om normal este toată această nebunie din mintea unora, cu răspândirea coronavirusului cu ajutorul 5G, cu exterminarea economică, cu instaurarea dictaturii (probabil n-au prins adevărata dictatură), cu Bill Gates și vacciniștii și toate teoriile astea halucinante. Desigur, cu toții au argumentele lor, pentru că în era informației și a internetului circulă toate prostiile la liber, iar pentru toți dintre cei enumerați mai sus anormalii suntem de fapt noi, cei care nu gândim ca ei. Ei văd adevărul, iar noi suntem orbi sau complici.

Nu-i poți numi proști, oricât de tentat ai fi. Îi poți numi naivi, poate ușor de manipulat sau pur și simplu neinformați. Sau doar victime ale dezinformării, practicate cu mult aplomb și de cea mai mare parte a presei – iar cea care nu o face nu educă suficient încât să contracareze atacul cu informații false. Iar autoritățile comunică și  mai defectuos. A ajuns, de exemplu, greu de înțeles, chiar și pentru oameni educați și inteligenți, până și de ce este obligatorie masca în spații extinse (pentru a nu răspândi virusul, în cazul în care îl ai și ești asimptomatic, dar și pentru a reduce riscul infectării, limitând posibilitatea de a-ți atinge fața cu mâna cu care ai atins anterior un obiect contaminat de cineva bolnav – sunt doar două dintre explicații).

Dar problema nu este că mulți oameni cred în toate aceste teorii ale conspirației, că sunt convinși că ideile abracadabrante vânturate pe internet sunt adevărate ori că nu pot distinge între aberații și realitate. Problema nu este că sunt poate prea mulți adepți ai acestei scenarite idioate (dacă poate fi o consolare, este un fenomen global, nu doar în România).

Adevărata problemă este că toți acești oameni fac, educă și cresc copii. Dar și mai tragic este că toți aceștia votează. Și o fac de fiecare dată când au ocazia.

 

 




Categorie articol: 

Comentarii

Recomandari din aceeasi categorie