Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Taifas cu psihologul

Incet-incet ajungem sa constientizam ca am trecut intr-un an nou, respectiv 2006. Revenim la vechile obligatii, ajungem sa ne obisnuim cu faptul ca trebuie sa muncim pentru a supravietui, ca depindem totusi de aceasta activitate pe care o numim munca.
Zapada care tot curge de sus in ultimele zile ne face sa realizam faptul ca suntem in luna ianuarie, o luna de iarna si cu tot ceea ce presupune o asemenea luna. Dincolo de faptul ca este ger, ca e zapada, ca ai prefera mai mult sa desfasori activitatile inauntru, trebuie sa acceptam si realitatea de afara.
Chiar daca este iarna, chiar daca este frig, viata merge inainte, cu bucuriile, dar mai ales cu necazurile ei. Oamenii, indiferent de clima si de temperatura traiesc cu vise si, mai rau, au probleme. Si nu au probleme doar materiale, doar financiare, ci au si probleme sufletesti. Din pacate, aceste probleme sufletesti ajung sa ne domine, sa ne marcheze existenta.
Si se pare ca ar trebui sa le rezolvam pe acestea mai intii.

Viorel, 42 ani
Nu esti multumit de ceea ce se intimpla cu familia ta, se pare insa ca deocamdata te afli in imposibilitatea de a schimba ceva. Locuiti impreuna cu socrii batrini si bolnavi intr-un apartament cu patru camere. De multe ori iti dai seama ca intentia lor nu este binevenita in educatia copiilor, dar iti dai seama ca nu ai ce face. In urma cu doi ani, socrii tai au vindut casa pe care o aveau undeva intr-un cartier al Brailei si cu banii pe care i-au luat pe casa, v-au ajutat sa va cumparati apartamentul in care locuiti acum. Ati fost atunci cu totii de acord sa locuiti impreuna, sa va ajute in cresterea copiilor si in cele ce mai trebuie in gospodarie.
Totul a mers bine pina in momentul in care ei, socrii, au inceput sa va impuna o serie de lucruri, in special norme si precepte pe care ei le considera bune pentru cresterea si educatia copiilor.
Ma intrebi cum sa iesi din aceasta situatie, ce sa faci pentru a dezamorsa situatia care tinde sa devina din ce in ce mai tensionata.
Eu zic, din nou, ca singura ta arma pe care o ai si trebuie sa o ai in continuare este rabdarea. Numai cu rabdare vei putea sa depasesti momentele tensionate care apar in familie. Incearca sa crezi ca in felul lor ei vor binele familiei voastre, numai ca principiile prin care vor sa va faca bine nu se mai potrivesc cu realitatile actuale.
De cealalta parte, voi si copiii vostri traiti intr-o alta realitate, cea a zilelor noastre, pe care ei, socrii, nu au cum sa o inteleaga.
Stim ca si voi aveti problemele voastre atit la serviciu, cit si in viata de zi cu zi, dar incercati macar voi, cei tineri sa fiti mai intelegatori, mai rabdatori.
Sint convins ca astfel de sfaturi ai mai primit, dar mai bune, mai novatoare, mai revolutionare nu iti pot da. Doar atit, rabdare, rabdare, rabdare.

Florin, 24 ani
Timpul trece, se pare in defavoarea ta. Desi esti ebsolvent de facultate, desi ai un serviciu bun si tot ce i-ar trebui unui om pentru a-si incepe viata de familie, n-ai reusit pina acum sa gasesti pe cineva care sa-ti impartaseasca modul de a gindi, ideile, intr-un cuvint, cineva care sa-ti poata sta alaturi.
Te intrebi si ma intrebi ce ar trebui sa faci pentru a-ti gasi pe cineva, pe cineva care sa te inteleaga si eventual sa-ti ramina alaturi si la bine, si la rau. Deja nu mai suporti tirul concertat de intrebari pe aceasta tema, venit atit din partea parintilor, cit si a celor apropiati.
Inteleg ca pina acum ai pus pe primul plan realizarea profesionala, implinirea unui deziderat legat de studii, situatie, confort. Acum, anii au trecut, ai realizat aceste deziderate si deja lumea te intreaba de celelalte, de realizarea ta in celalalt plan, cel uman.
Daca stai bine sa te gindesti, au si ei dreptate.
Ce-ti ramine de facut? Ce ar trebui sa intreprinzi tu pentru a te realiza si in acest plan? Ce trebuie sa faci concret?...
Sint intrebari la care nu stiu daca pot fi date raspunsuri pe loc. Esti structurat intr-un anumit mod, ai un anumit mod de a gindi, unul care a considerat necesara intii realizarea profesionala, apoi cea normala, sociala. Acum, va trebui sa inveti sa devii un om normal, un om de 24 de ani, cu preocupari specifice, cu angajamente sociale si nevoi ca pentru 24 de ani. Altfel, raminind in continuare cu grija devenirii, cu grija de a dovedi celorlalti ca ai devenit cineva, iti va fi destul de greu. Nu incerca sa iesi in fata prin realizarile tale, ci prin ceea ce are nativ un tinar de virsta ta.
Incearca si asa.




Categorie articol: 

Comentarii