Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Taifas cu psihologul

Au trecut zilele Craciunului. Asteptam acum noul an 2006. Ne facem urarile de rigoare, ne structuram planurile si resursele necesare pentru a le putea indeplini.
Au fost sarbatori, au fost colindatori, au fost colinde. Versurile unui colind mi-au placut si mi le-am insusit ca urare. Spuneau asa:
Dumnezeu prea bunul
Sa ne dea Craciunul
Care-l meritati.
Mare si mult adevar in aceasta urare. Ar trebui sa invatam ceva din aceasta urare. Ar trebui sa adoptam un set de atitudini dupa o astfel de urare. Sa devenim mai buni, mai iertatori, mai...
Am facut aceasta urare, zilele trecute, si am avut si surprize. Unii s-au deranjat, au vazut-o altfel, doar ca pe o simpla urare.
Ce oare i-a deranjat? Cumva faptul ca ar putea primi ceea ce merita?... Destul de grav.
Oricum, sa ne dea Dumnezeu un an 2006 cu tot ce stie El ca avem nevoie.
Eu cred ca e de ajuns.

Valentina, 48 ani
Nu ti-ai fi dorit sa ajungi la asemenea situatie in aceasta perioada. Divortul pe care l-ai intentat, in urma cu ceva vreme, a ajuns acum in stadiul final. Instanta a hotarit ruperea casniciei voastre, impartirea bunurilor pe care le-ati dobindit impreuna si tot ce este legat de actul despartirii. Ai stiut ca va urma un astfel de moment, dar nu te-ai gindit ca o sa te doara atit de mult. Dureros e faptul ca trebuie sa impartiti nu doar bunurile materiale, ci si copiii. Aveti trei copii, foarte apropiati intre ei nu doar ca virsta, ci mai ales prin legaturile ce s-au stabilit intre ei. Te gindesti cum vei suporta tu, dar mai ales ei, copiii, aceasta despartire. Nu stii cum sa le explici copiilor cele ce se intimpla, deci sa le spui adevarul, cit anume din acest adevar, cum, cit vor intelege din acest adevar...
Esti intr-o situatie in care ti-ai dori sa ai mai multe certitudini, legate nu atit de ce se va intimpla cu familia ta, ci mai ales ce se va intimpla cu trairile tale.
Eu cred ca trebuie sa-ti faci in primul rind tu ordine in gindurile tale, sa stii ce vrei, ce este important pentru tine, pentru familia ta, pentru viitorul nostru. Asta inseamna sa-ti dai raspunsul la unele intrebari. Cind iti vei pune aceste intrebari? Ai curaj sa le raspunzi sincer?

Fanel, 28 ani
Te-ai saturat de pozitia de copil ascultator pe care ai avut-o pina acum. Esti oricum un om ascultator, dar ti se pare ca ai tai (te referi la parinti) exagereaza destul de mult. Ai acceptat sa ramii sa locuiesti impreuna cu ei, ai acceptat o serie de elemente pe care ei ti le-au impus, ai incercat sa fii ascultator sa nu-i contrazici, sa nu fie scandal in casa, dar deja nu mai suporti. Faptul ca incearca sa-ti dirijeze viata, sa nu tina seama de parerile tale sau ale sotiei tale te scoate din toate rabdarile. Ma intreb daca este normal sa ai acum o astfel de izbucnire, daca este mai normal sa te supui si sa accepti in continuare, tinind seama ca ti-au dat viata, te-au crescut si au totusi o anumita virsta. Cred ca ar trebui sa te gindesti si sa-ti definesti cu exactitate ceea ce iti doresti. Daca vrei sa pastrezi in continuare pacea in familie, sa le dai respectul pe care cu siguranta ei ti-l cer, ar trebui sa ramii in continuare la fel ca pina acum. Numai ca te vei incarca de nervi si cu siguranta vei atinge unele valori care ar trebui sa va fie specifice doar tie si sotiei tale. Nu spune nimeni sa nu-i respecti, dar incearca sa-i faci sa inteleaga faptul ca lucrurile s-au mai schimbat, ca acum esti om la casa ta si ca daca totusi tin la tine ar trebui sa accepte schimbarile. Stiu ca nu va fi usor, ca nu-i vei scoate din ale lor cu una cu doua, dar iti spun ca merita. Incearca.




Categorie articol: 

Comentarii