Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Taifas cu psihologul

Incet-incet incepem sa ne reasezam activitatea in vechile obisnuinte, cu ceva mai multe idei, pofta de viata, apetit pentru ceea ce este nou si cu mai multa deschidere. Ramin insa pentru fiecare vechile griji, vechile probleme care ne-au macinat intr-un fel sau altul. Raminem la fel de preocupati de framintarile noastre, ajungem sa ducem in spate povara gindurilor. Mi-a placut mult remarca lui Darwin ca va ajunge sa supravietuiasca nu specia cea mai puternica, ci aceea care va sti sa se adapteze cel mai bine. Imi dau seama cit de multa dreptate are, cit de bine a surprins ideea nevoii de adaptare. In ultima instanta acestia sint cistigatorii - cei care stiu sa se adapteze si sa faca fata agresiunilor de tot felul. Cu siguranta un asemenea om trebuie sa construim.

Andreea, 28 ani
Ai ajuns pina la aceasta virsta cu ideea de a fi permanent recunoscatoare pentru binele pe care ti-l fac diferite persoane. Acum te afli in situatia in care nu-ti mai este la fel de usor sa multumesti pentru ceea ce primesti. In speta, spui tu, e vorba de faptul ca ai inceput sa simti o anumita atitudine din partea parintilor, o atitudine prin care incearca sa-si aroge un anumit merit pentru ceea ce au facut pentru tine. Te intrebi cum e oare mai bine sa procedezi intr-o asemenea situatie, pentru ca nu vrei nici sa fii nerecunoscatoare, dar in acelasi timp vrei sa-ti pastrezi si independenta.
Lasa-ma sa o iau incet. In primul rind, ar trebui sa te gindesti tu si sa-i faci sa inteleaga si pe ai tai ca nu si-au facut decit datoria. Cred ca orice parinte si-ar dori sa faca tot ceea ce poate, uneori chiar mai mult pentru binele copilului sau. Bucuria cea mai mare este aceea cind parinte fiind poti spune uneori cu bucurie ca al tau copil a ajuns cineva, ca s-a realizat. In al doilea rind, e bine sa se stie si faptul ca sint si situatii in care unii oameni, poate pe nedrept binecuvintati cu darul de a avea copii, uita de acestia, uita sa-i mai ajute, uita in ultima instanta sa-si mai faca datoria de parinte. Sint grele problemele care se nasc in aceasta directie. Important este sa se gaseasca un echilibru cit mai frumos, natural, in care fiecare sa simta cit mai putin ca el face compromisuri.

Mihai, 42 ani
Nu te consideri in nici un caz batrin, in schimb sint momente in care te simti complexat in fata celor doua gemene ale tale, care au implinit luna trecuta 17 ani.
Nu stii cum sa te comporti, pe de o parte vrei sa fii autoritar, sa impui o doza de respect, iar pe de alta parte iti doresti sa fii cit mai apropiat de ele, de problemele specifice pe care le poate aduce virsta pe care o traiesc. Nu stii ce atitudine sa iei, nu stii cind sa fii dur si cind sa fii apropiat.
La ceea ce ma intrebi nu pot sa-ti raspund decit intr-un singur mod - fii tu insuti, asculta-ti inima. Nu te mai controla permanent, lasa-te in voia trairilor de moment. Cred ca realizezi singur ce vremuri traim - multa agresivitate, multa rautate, multa lupta. Pentru a reusi, trebuie sa fim tari, sa fim cel putin la fel de duri ca si societatea in care traim.
Ajungem sa fim in permanenta cu garda sus si bineinteles ca asta ne oboseste uneori, iar uneori ajungem sa cedam. Poate ca singurul loc unde trebuie sa ne relaxam, sa ne deconectam, sa lasam garda jos este familia. Pentru aceasta avem insa nevoie de o mare incredere in membrii familiei, de apropiere, de deschidere. Nu crezi ca ar trebui sa le cistigi pe toate astea?...




Categorie articol: 

Comentarii