Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Taifas cu psihologul

Incepem sa ne dezmeticim dupa sarbatorile care au trecut.Viata tinde sa isi reia problematica pe care se structurase si in finalul lui 2006. Aceleasi probleme, aceleasi apasari, parca acum de o alta intensitate. Ce simtim totusi, chiar daca vrem sau nu sa facem abstractie de ele. Ne-ar placea ca aceste probleme sa nu mai existe, dar iata ca tot mai fac parte din viata noastra, tot ne mai afecteaza si ne marcheaza existenta. Oamenii sint la fel de plictisiti, de dezamagiti adeseori, ceea ce se pare ca e mult mai grav. Se ajunge la acel sentiment de indiferenta generala, unul care ajunge sa ne marcheze si sa ne defineasca din ce in ce mai mult.In ultima vreme am ajuns sa cunosc din ce in ce mai multi oameni blazati, marcati de ideea ca oricit de mult ar face, oricit de mult s-ar agita, lucrurile merg tot in directia care nu trebuie.Ramin totusi la ideea ca lucrurile se vor schimba, ca trebuie sa lucram intii la nivelul mentalitatilor, ca trebuie sa gindim in primul rind pozitiv pentru a schimba ceva - pentru a reusi sa miscam ceea ce trebuie. Si se pare ca trebuie destul de multe schimbate.Liliana, 29 aniAi terminat anul trecut o facultate sacrificind mult timp, de la actualul loc de munca. Acest loc de munca nu-ti va da niciodata sansa de a folosi diploma pe care ai obtinut-o, esti sigura de asta. Problema ta este una morala - te simti datoare fata de cei de la actualul loc de munca pentru ca ti-au permis sa-ti faci facultatea, te-au inteles atunci cind a fost cazul si te-au ajutat cit au putut. Pentru asta le esti recunoscatoare si nu ai vrea sa pleci de la acest loc de munca.De partea cealalta, sotul si intreaga familie sint de parere ca ar trebui sa-ti vezi mai bine interesul si sa pleci unde ai sanse de a te realiza. Problema ta este de a actiona intr-un fel, de a alege, de a lua o hotarire.Imi dau seama de dificultatea ta de a alege, iti inteleg si starea de confuzie in care te afli, dar, iata, a venit momentul sa iei o decizie destul de importanta, o decizie care iti poate marca viata pe mai departe. Cred ca in acest moment se cere sa fii mai mult rationala decit sentimentala, sa te gindesti mai mult la ceea ce va urma decit la ceea ce a fost, la "datoriile" morale pe care le ai fata de anumite persoane. Gindeste-te mai mult ca datori cu adevarat ii sintem lui Dumnezeu. El stie si le rinduieste pe toate. Si eu zic ca o face bine.Cit despre o optiunea ta, nu pot decit sa-ti spun sa o faci gindindu-te la ceea ce poti deveni, la faptul ca, vorba romanului, sint trenuri care trec o singura data in viata, ca e posibil ca mai tirziu sa regreti ca nu ai luat o anumita decizie, ca... Mai gindeste-te. Dar repede si cit mai rational.Livia, 19 aniChiar daca pina acum ai incercat si poti spune ca ai si reusit sa iti asculti parintii, iata ca acum lucrurile s-au schimbat. Nu tii neaparat sa-i contrazici, dar iti dai seama pe zi ce trece ca nu te mai poti abtine sa nu-ti spui punctul de vedere. Ai tot lasat de la tine, i-ai lasat sa-ti stabileasca pina acum aproape toate detaliile vietii, dar deja iti dai seama ca lucrurile nu mai pot evolua astfel. Te intrebi ce sa faci, nu vrei nici sa-i faci sa sufere, nici sa te consideri o razvratita, vrei sa pastrezi armonia ce a domnit pina acum in relatiile dintre voi.Si eu consider ca aceasta este cea mai buna optiune, sa pastrezi ceea ce ai reusit sa realizezi pina acum. Nu cred ca este cel mai bun moment sa te certi cu ai tai, sa-ti impui punctul de vedere. Consider ca ai ajuns la o virsta in care iti cunosti bine parintii, dorintele lor, modul lor de a pune problemele. Foloseste-te de toate aceste elemente pe care le-ai invatat in timp. Nu are rost sa pozezi acum in fata razvratita, in cea care doreste sa schimbe total ceea ce a fost pina acum.Foloseste-te de acel ceva feminin, nu pot sa-l denumesc, acel ceva care sa te ajute sa le explici ca lucrurile s-au schimbat, perceptiile sociale s-au schimbat, dar tu ramii in continuare fata respectuoasa pe care o stiu ei dintotdeauna.In concluzie - incearca cu rabdare si cu blindete. Apoi, mai scrie-mi.




Categorie articol: 

Comentarii