Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Taifas cu psihologul

Nici nu stim prea bine ce ne apasa mai tare - poate vremea inspaimintator de calda, poate razboiul care face pe zi ce trece din ce in ce mai multe victime, poate evenimentele la care asistam in viata social-politica interna si care ne influenteaza viata, chiar daca nu ne dam seama pe moment. Se intimpla multe in jurul nostru, parca am obosit sa ne mai dorim sa intelegem tot ceea ce se intimpla si mai ales in ce directie evolueaza totul in jurul nostru.Sintem mult mai linistiti daca ne lasam in speranta ca Dumnezeu va rindui tot ceea ce trebuie sa se intimple, ca nu ne va da niciodata mai mult decit putem duce.In speranta de a gasi linistea si pacea sufleteasca, avem adesea tendinta de a le cauta, de a le identifica, pentru a fi siguri ca le vom afla. Probabil ca ne trebuie multa rabdare pentru a primi ceea ce ne este harazit. Rabdare pentru a intelege ca nimic din ceea ce ni se intimpla nu este intimplator, ca cineva acolo sus le rinduieste dupa o judecata divina, una pe care nu intotdeauna sintem capabili sa o intelegem. Ba chiar si sa o acceptam.Raluca, 27 aniAi terminat facultatea, ai facut si un masterat, esti acum intr-o cautare permanenta a unui loc de munca. Ceea ce ai gasit nu a fost pe masura asteptarilor tale, iar acum de curind ai gasit un loc ce ti-ar place, insa nu iti convin sacrificiile pe care ar trebui sa le faci pentru a dobindi acest post. Pe scurt, cel de care depinde angajarea ta ti-a cerut anumite favoruri in plan sexual, favoruri pe care pina acum nu le-ai facut nimanui si nici nu ai de gind sa le faci. Esti constienta de faptul ca pierzi o ocazie destul de buna, dar nu ai de gind sa renunti la un principiu bine definit, un principiu care este rezultatul unei educatii pe care ai primit-o si la care tii foarte mult.Te intrebi si ma intrebi daca merita sa tii la astfel de principii, intr-o societate destul de lejera, o societate in care conteaza mai mult reusita decit principiile, o societate in care oamenii fac totul pentru a-si atinge scopurile.Draga Raluca, faptul ca ai ajuns la 28 de ani si ca atita vreme ai reusit sa-ti pastrezi principiile, spune destul de multe lucruri frumoase despre tine. Ai facut o multime de ani de scoala, ti-ai definit un statut socio-profesional fara a face concesii sau favoruri in diferite planuri. Eu zic ca nu are rost sa cedezi chiar acum, nu are rost sa-ti incalci anumite principii, care, din cite vad, conteaza mult pentru tine. Hai sa-ti spun ceva, de fapt sa-ti pun o intrebare-cum vei mai trai dupa aceea in aceeasi casa cu constiinta ta. Vei face fata permanentelor reprosuri?Mihai, 37 aniEsti cu gindul la plecare, se pare ca ai gasit si o oferta mai mult decit convenabila - un serviciu in Italia, cu carte de munca, pe o perioada mai indelungata, ceva garantat. Nu ai curajul sa-i spui nici sotiei, nici parintilor tai, deoarece stii punctul lor de vedere, nu sint de acord sub nici o forma sa pleci din tara.Ma intrebi cum sa le spui, pentru ca nu ai vrea sa ratezi o asemenea ocazie, cum sa faci sa nu strici din trainicia relatiei pe care o ai aici.Eu stiu ... Poate ca cel mai bine ar fi sa apelezi la rabdare si sa le explici tu singur ce ai avea de cistigat. Faptul ca ai aproape un an de cind nu mai ai un loc de munca, faptul ca ai doi copii care trebuie sa mearga la scoala, ca ai ceva datorii la intretinere, ar putea fi ceva argumente in favoarea ta. Sau, si mai bine, ai putea invoca ideea ca pleci la un loc sigur, cu un contract, intr-o zona linistita, fara razboi etc., etc.E nevoie doar de multa rabdare, de mult calm in a explica in timp ce intentii ai si ce posibilitati sint.Asteapta sa treaca timpul, fa-ti tot ceea ce crezi ca mai poti face pentru a le asigura un trai decent aici si lasa-i sa inteleaga singuri totul. Nu insista, s-ar putea sa faci mai mult rau.




Categorie articol: 

Comentarii