Au trecut apele, a trecut campionatul mondial de fotbal, au trecut si trec zilnic parodiile social-politice. Raminem dupa toate acestea doar noi, oamenii. N-as spune ca au trecut si problemele noastre, ba as putea spune ca s-au inmultit, s-au acutizat, au ajuns sa ne doara din ce in ce mai tare. Ne dam seama ca avem o multime de probleme, ca avem destul de putina rabdare pentru a face fata acestor probleme, pentru a rezista asaltului nesfirsit de ispite.
Ne dorim pace, echilibru, o atmosfera care sa ne ofere linistea sufleteasca, o atmosfera in care sa ne regasim fiecare dintre noi, cu problemele noastre, cu durerile noastre si eventual sa cautam in noi resurse pentru a rezolva problemele si a supravietui. Ne este din ce in ce mai greu sa ne descoperim, sa aflam timpul si mai ales puterea pentru a face fata vesnicelor ispite.
Trebuie sa luptam pentru a ne gasi pacea sufleteasca, pentru a descoperi in noi resursele necesare supravietuirii. Si daca nu le vom gasi intotdeauna, sa nu ezitam sa cerem altcuiva ajutorul. Nu este rau si nici nu este rusine. Ramine numai sa o facem.
Raluca, 19 ani
Te-ai certat cu prietenul tau de foarte scurta vreme si acum nu stii daca sa ramii pe aceeasi pozitie intransigenta sau sa renunti cit mai repede la aceasta atitudine de suparata.
Cind am citit motivul pentru care v-ati despartit am ramas un pic interzis, am cazut pe ginduri si sincer sa fiu, nici acum nu prea stiu ce sa-ti spun.
Am inteles ca ati fost amindoi membrii unei organizatii de tineret a unui partid. El a ajuns sa nu mai fie de acord cu doctrina partidului, cu manifestarile partidului atit pe plan central, cit si local, tu ai ramas fidela normelor si doctrinelor partidului.
De aici au inceput scinteile - la inceput simple nepotriviri de opinii, apoi certuri care au degenerat in scandaluri.
Incet...N-am stiut ca politica poate duce doi tineri la despartire. De fapt, n-am crezut si nici nu vreau sa cred asta. Lasa-ma sa fac speculatiile de rigoare...Ori prietenia voastra nu era decit una "de partid", in sensul ca va apropia doar asemanarea de opinii, de interese politice, ori ambitiile voastre sint prea mari, sinteti prea incapatinati amindoi.
E loc de discutii. Sint convins ca ati ajuns la chestii de principiu si ca acestea v-au despartit. Sincer, nu stiu daca au ce cauta aceste principii inflexibile in relatia dintre doi tineri. Nu spun ca nu merita sa ai principii, dimpotriva. Insa atunci cind factorul politic ajunge sa distruga o relatie, ajung sa fiu deranjat, caci in politica, cel putin in cea romaneasca, s-au vazut destule lucruri nu prea frumoase. Vreti cumva sa fiti si voi partasi la ele? Nu veti regreta oare mai tirziu?
Costel, 42 ani
Ai lucrat de la terminarea scolii profesionale numai in uzina Progresul. Acolo ti-ai cunoscut si sotia, de acolo ati primit si un apartament, acolo iti sint colegii si prietenii, apoi rudele. Acum nu mai este nimic, din tot ceea ce a fost - nici nu mai este de munca, nici vechile relatii cu colegii si prietenii nu mai functioneaza. Ai un baiat mare, care a terminat facultatea, profil electromecanic si nu stii cu argumente sa-l faci sa ramina in tara, nu ai nici tu, nici societatea ce sa-i oferiti, te intrebi daca merita sa duci acest razboi surd al argumentelor pentru a ramine in tara.
Sint de acord cu tine - nu stiu daca merita sa duci acest razboi surd, cu argumente pe care ar trebui sa le fabrici, dar din pacate nu crezi nici tu in ele. Eu zic sa-l lasi deocamdata sa plece oriunde afara, spune ca are de gind sa se intoarca in tara. Lasa-l sa traiasca si alta experienta, sa vada si altceva, sa invete din experienta altora. Tu, noi, nu mai avem sa-i oferim un loc sigur nici in Progresul, nici in Laminorul, nici in Combinat. Lasa-l sa vada si altceva, sa traiasca si alte experiente. Daca nu-l lasi acum, mai tirziu iti va reprosa. Nu cred ca vrei asta.
Ne dorim pace, echilibru, o atmosfera care sa ne ofere linistea sufleteasca, o atmosfera in care sa ne regasim fiecare dintre noi, cu problemele noastre, cu durerile noastre si eventual sa cautam in noi resurse pentru a rezolva problemele si a supravietui. Ne este din ce in ce mai greu sa ne descoperim, sa aflam timpul si mai ales puterea pentru a face fata vesnicelor ispite.
Trebuie sa luptam pentru a ne gasi pacea sufleteasca, pentru a descoperi in noi resursele necesare supravietuirii. Si daca nu le vom gasi intotdeauna, sa nu ezitam sa cerem altcuiva ajutorul. Nu este rau si nici nu este rusine. Ramine numai sa o facem.
Raluca, 19 ani
Te-ai certat cu prietenul tau de foarte scurta vreme si acum nu stii daca sa ramii pe aceeasi pozitie intransigenta sau sa renunti cit mai repede la aceasta atitudine de suparata.
Cind am citit motivul pentru care v-ati despartit am ramas un pic interzis, am cazut pe ginduri si sincer sa fiu, nici acum nu prea stiu ce sa-ti spun.
Am inteles ca ati fost amindoi membrii unei organizatii de tineret a unui partid. El a ajuns sa nu mai fie de acord cu doctrina partidului, cu manifestarile partidului atit pe plan central, cit si local, tu ai ramas fidela normelor si doctrinelor partidului.
De aici au inceput scinteile - la inceput simple nepotriviri de opinii, apoi certuri care au degenerat in scandaluri.
Incet...N-am stiut ca politica poate duce doi tineri la despartire. De fapt, n-am crezut si nici nu vreau sa cred asta. Lasa-ma sa fac speculatiile de rigoare...Ori prietenia voastra nu era decit una "de partid", in sensul ca va apropia doar asemanarea de opinii, de interese politice, ori ambitiile voastre sint prea mari, sinteti prea incapatinati amindoi.
E loc de discutii. Sint convins ca ati ajuns la chestii de principiu si ca acestea v-au despartit. Sincer, nu stiu daca au ce cauta aceste principii inflexibile in relatia dintre doi tineri. Nu spun ca nu merita sa ai principii, dimpotriva. Insa atunci cind factorul politic ajunge sa distruga o relatie, ajung sa fiu deranjat, caci in politica, cel putin in cea romaneasca, s-au vazut destule lucruri nu prea frumoase. Vreti cumva sa fiti si voi partasi la ele? Nu veti regreta oare mai tirziu?
Costel, 42 ani
Ai lucrat de la terminarea scolii profesionale numai in uzina Progresul. Acolo ti-ai cunoscut si sotia, de acolo ati primit si un apartament, acolo iti sint colegii si prietenii, apoi rudele. Acum nu mai este nimic, din tot ceea ce a fost - nici nu mai este de munca, nici vechile relatii cu colegii si prietenii nu mai functioneaza. Ai un baiat mare, care a terminat facultatea, profil electromecanic si nu stii cu argumente sa-l faci sa ramina in tara, nu ai nici tu, nici societatea ce sa-i oferiti, te intrebi daca merita sa duci acest razboi surd al argumentelor pentru a ramine in tara.
Sint de acord cu tine - nu stiu daca merita sa duci acest razboi surd, cu argumente pe care ar trebui sa le fabrici, dar din pacate nu crezi nici tu in ele. Eu zic sa-l lasi deocamdata sa plece oriunde afara, spune ca are de gind sa se intoarca in tara. Lasa-l sa traiasca si alta experienta, sa vada si altceva, sa invete din experienta altora. Tu, noi, nu mai avem sa-i oferim un loc sigur nici in Progresul, nici in Laminorul, nici in Combinat. Lasa-l sa vada si altceva, sa traiasca si alte experiente. Daca nu-l lasi acum, mai tirziu iti va reprosa. Nu cred ca vrei asta.
