Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Taifas cu psihologul

Desi vremea a fost si este in continuare atit de capricioasa, speranta in timpuri mai bune, in momente mai echilibrate, incepe din ce in ce mai mult sa-si faca simtita prezenta.
Incep sa se vada pe zi ce trece chipuri mai stralucitoare, incep sa se auda nu doar ciripitul pasarelelor, ci si vorbe mai calde, mai indraznete, mai pline de optimism. Ne-a inundat primavara si, vrem nu vrem, trebuie sa ne supunem pretentiilor ei. Incercam pe cit se poate sa aducem si primavara in sufletul nostru, sa facem mai multa ordine si mai multa liniste. Dupa o lunga perioada in care vremea a stat atit de mohorita, in care nu stiam acum ce va fi peste o ora, iar sufletul nostru avea tendinta de a fi la fel ca vremea, iata ca acum a rasarit soarele si pe strada sufletului nostru. Sa incercam sa lasam luminile sperantei sa faca sufletul nostru mai luminos, mai deschis, mai plin de bucurie.
Avem incorporate atitea suspine, atitea incertitudini in sufletele noastre. Sa incercam sa facem loc in masura cit mai mare claritatii, seninatatii, pacii interioare.
Meritam toate acestea si chiar avem nevoie de ele. Sa nu incetam a le cauta.

George, 28 ani

Te-ai lasat purtat de pasiune, n-ai vrut sa-ti interzici nimic, in viata si iata-te acum, la 28 de ani apasat, spui tu, de greselile tineretii. Ai stat de curind si ai incercat sa faci o analiza cit mai aproape de obiectivitate si marturisesti ca rezultatele acestei analize nu prea te-au entuziasmat. Nu stii incotro sa o apuci, daca sa mergi in continuare pe ideea de a-ti asculta doar pornirile inimii si indemnurile sufletului sau sa accepti multimea de sfaturi pe care ti le dau cei apropiati, cei care spun tot timpul ca iti vor binele. Am spus-o intotdeauna si o repet si acum - asculta-ti inima, fa ceea ce simti ca trebuie facut, ceea ce e mai bine pentru tine, ceea ce iti apropie mai mult realizarea visului personal. Daca te vei lovi permanent de interdictiile sociale, de acel cumul de "nu e voie, nu e cinstit, nu e onest...", adunate in structura normelor sociale, te vei trezi la un moment dat nerealizat, apasat de greutatea timpului care a trecut, de nerealizarile specifice etc. Revin si spun, traieste-ti viata, asculta-ti inima si mai ales nu te mai lasa apasat permanent de interdictiile specifice unui sistem specific de norme sociale, care nu stii oricum daca miine vor mai fi acceptate.

Florina, 42 ani

Ai descoperit de curind situatia catastrofala la invatatura a fiicei tale cele mari. Este eleva in clasa a douasprezecea si asa cum arata acum situatia ei scolara nu are sanse de a intra in bacalaureat.
Daca ii vei spune sotului tau ceea ce ai descoperit e foarte posibil sa iasa destul de urit. Ai avut-o foarte aproape pe fiica ta, se pare insa ca ea a profitat de situatie si ati ajuns unde ati ajuns. Te temi sa-i spui sotului tau adevarul, dar in acelasi timp te temi si sa lasi lucrurile asa, gindind ca se vor complica si mai tare. Ma intrebi daca sa-i spui sotului si daca da, cum sa o faci.
Fara multe alte comentarii pregatitoare, eu iti zic -trebuie sa ii spui sotului, cu toate riscurile pe care le intrevezi. Gindeste-te la faptul ca este cel alaturi de care ai hotarit sa-ti duci toate viata, cu bune sau rele. Gindeste-te la faptul ca e mai bine sa-i spui acum, cind inca se mai pot gasi poate solutii, decit sa-l pui in fata unui fapt implinit. Si cine stie, poate el, sau poate impreuna, veti reusi sa va scoateti fiica din situatia in care este. Trebuie sa recunosti ca doar apropierea ta de ea, de fiica ta, nu a fost deloc benefica. E posibil ca tu sa nu fi fost in stare sa atingi coardele cele mai sensibile in ceea ce priveste dezvoltarea si evolutia sa.
Si-apoi, hai s-o spunem si pe aia dreapta - la urma urmei e copilul amindurora. Amindoi trebuie sa-i fiti alaturi, la bine si la rau, amindoi trebuie sa gasiti solutii. Nu uita asta.




Categorie articol: 

Comentarii