Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Taifas cu psihologul

Hristos a inviat! Bucuria ce ar trebui sa ne insoteasca odata cu nasterea unei asemenea urari este eclipsata de pagubele pe care le-au produs apele. Nu e cazul sa cautam vinovati, sa cautam explicatii, important este sa gasim mijloace pentru a ajuta multimea de oameni disperati, multimea celor care isi petrec zilele si noptile in corturi, cu lacrimile pe obraz. Am primit aceasta incercare si trebuie sa o ducem. Este intr-adevar deosebita, dar ramin la ideea ca Dumnezeu nu ne da niciodata mai mult decit putem duce. Va trebui sa gasim in noi puterea de a trece prin aceste incercari, sa luam initiativa de a fi alaturi de cei aflati in necazuri. Intr-adevar, ni se pare greu, ni se pare deosebit, dar cite lucruri nu se pot realiza in astfel de momente? Nu stiu cit de tare conteaza pentru acei oameni sa stie ca sintem alaturi de ei, ca le intelegem suferinta si ca ne rugam pentru ei. Nu stiu ce gesturi umanitare s-ar cuveni in aceste momente. Stiu doar ca putem sa ne rugam pentru ei. Cit de puternice vor fi aceste rugaciuni, cit de utile, cit de ascultate vor fi, ramine de vazut. Faptul ca vom fi alaturi de ei, macar prin rugaciune, ramine sa-l facem. Si speram sa fie bine.

Marius, 28 ani
Esti sufocat de multimea sfaturilor care ti se dau in legatura cu modul in care ar trebui sa-ti cresti copilul. Nu stii daca ar trebui sau nu sa tii seama de aceste sfaturi, care mai de care mai contradictorii si mai pline de recomandari care, cel putin tie, ti se par anacronice la acest moment. Ai vrea sa te departezi de aceste sfaturi, in fond fiind vorba de viitorul copilului tau, dar in acelasi timp nici nu ai vrea sa superi pe nimeni din cei care iti dau sfaturi.
Esti intr-un fel prins la mijloc si n-ai vrea sa gresesti, ai nevoie de o parere din exterior.
Singura parere pe care o am este aceea de a-ti creste copilul tinind seama nu atit de sfaturile (sigur binevoitoare) celor din jur, ci in functie de ceea ce stii tu ca este copilul tau si ceea ce ai vrea sa devina. Intr-adevar, acum sint alte prioritati, alte valori ale timpului pe care il traim, valori pe care cu siguranta le cunosti destul de bine. Nu cred ca e normala atitudinea conform careia nu ar trebui sa superi pe cineva - in fond e vorba de copilul tau si de viitorul lui. Lasa deoparte atitudinea de ascultare a tuturor punctelor de vedere, nu ai cum sa le imparti pe toate. Fii hotarit in ceea ce priveste educatia propriului copil. Tu vei fi singurul raspunzator pentru educatia lui atit in fata lumii, cit si in fata lui Dumnezeu. Nu trebuie sa uiti asta.

Raluca, 36 ani
Ai stat mult pe ginduri daca sa-mi scrii sau nu. Nu stii daca ceea ce consideri tu a fi problema ar merita sa fie tratat ca atare, sa i se dea atentie si sa se discute despre ea. Ai o dificultate de a comunica cu fiica ta de 12 ani, nu va mai intelegeti de nici un fel si nu stii cum sa faci pe mai departe pentru ca nu vrei sa o pierzi.
Da-mi voie sa-ti spun, e problema ta si fireste ca este foarte importanta. La fel de importanta ca si a celui caruia apa i-a luat agoniseala de o viata, la fel de importanta ca a celui care si-a pierdut mama, tata, copilul, tot ce avea mai scump pe lume. E problema ta, e problema pe care o cunosti cel mai bine, e cea care te afecteaza in mod direct, de aceea este normal sa fie importanta. Nu spun ca n-ar trebui sa te gindesti ca altii au probleme cu adevarat mai mari decit tine, ca nu sint oameni mai necajiti decit tine. Ar trebui sa te gindesti insa la faptul ca e problema ta, ca doar tu poti vedea adevaratele solutii intr-un fel cit mai realist.
Incearca sa te apropii de fetita ta. Incearca sa te folosesti de intrebarile firesti care se nasc la aceasta virsta. E perioada pubertatii, a transformarilor ce se petrec si care trebuie intelese, alaturi de cineva apropiat care a trecut prin aceasta perioada. Lasa la o parte ideea ca ii esti mama si incearca sa te apropii de ea ca prietena. Stiu ca nu-ti va fi usor, dar merita. Incearca. Vei vedea ca merita.




Categorie articol: 

Comentarii