Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Taifas cu psihologul

Nu prea mai stim ce se intimpla. Nici macar vremea nu mai este asa cum ar trebui sa fie. La ora cind scriu sint destul de multe grade peste zero, de parca ar trebui sa vina primavara, nu iarna. Pina si copiii sint bulversati. Poate doar din spiritul de a face tot timpul contra, copiii trecind peste bucuria initiala de a nu merge la scoala, sint acum dornici sa mearga la scoala. Motive se gasesc. Ba acela ca le e dor de colegi, ba ca le este dor de doamna invatatoare, se gasesc motive. Important este ca acesti copii sint in situatia de a vrea la scoala. Nu stiu ce s-a cistigat, incerc doar sa vad ce si cit au pierdut copiii. Mai rau este ca au ajuns sa-si piarda rabdarea... De continuitate, de deprindere de a invata, de a se supune unui program, nu mai vorbesc. Important ar fi ca acesti copii sa revina asa cum trebuie la indatorirea care ar trebui sa le fie de baza - scoala cu tot ce presupune ea. Nu spun ca atunci parintii ar fi mai linistiti, dar cred ca s-ar intra intr-o stare pe care o consideram normala. Atit de normala cit poate fi in zilele noastre. Radu, 34 aniTi-a ramas gindul la o femeie pe care ai cunoscut-o anul trecut in Italia, unde ai lucrat patru luni. Desi este cu patru ani mai mare decit tine, va intelegeti destul de bine. Ati pastrat legatura (si prin scris si telefonic) si lucrurile au tendinta de a deveni din ce in ce mai serioase. Ea ti-a propus sa mergi definitiv in Italia, sa va casatoriti, ea ocupindu-se de toate formalitatile legate de asigurarea unui loc de munca, de cetatenie etc, etc. Totul pare foarte frumos, te lovesti numai de reactia alor tai, aflati aici, in tara. Ei nici nu vor sa auda de plecarea ta definitiva in Italia, iti reproseaza ca ti-au asigurat toate conditiile, ca te-au tinut in facultate, ca te-au ajutat sa devii un bun profesionist etc, etc. In viziunea lor, chiar daca sint in virsta si nu mai au motive sa te tina aici, nici nu se pune problema de a te lasa sa pleci.Bine, eu cred ca a spune la virsta de 34 de ani ca nu te lasa parintii sa iei o anumita hotarire, de care va depinde viata ta, e putin deplasat. Poate ca ar trebui sa-ti iei viata macar acum in propriile miini si sa iei hotarirea care trebuie. Nu pot sa spun ca ei, parintii, nu-ti vor binele. Totusi... E vorba de viata ta, e vorba de ceea ce crezi tu in acest moment ca e bine pentru tine. Stiu, simt ca tu consideri ca ascultarea de parinti trebuie sa fie o datorie sacra. As zice totusi ca a judeca tu singur, cu propriile valori, adaptate vremurilor in care traim este tot o datorie pe care ar trebui sa o respecti. E vorba de viitorul tau, de soarta ta, in ultima instanta.Gina, 17 ani Pasiune fulgeratoare pentru unul din profesorii tai, asa definesti tu ceea ce ti se intimpla. Dupa ce te-a tinut destul de mult in situatie de corigenta, ti-ai dat seama ca e mai mult decit o simpla relatie scolara, cel putin din partea ta. Desi ti se pare chiar tie o nebunie, desi el (profesorul) are familie si copil, e cu atit mai excitanta, spui tu, aceasta relatie. Iti doresti ca si el, profesorul, sa impartaseasca aceasta relatie, sa lase putin obligatiile ce-i revin ca dascal si ca sot si sa intre in jocul pe care tu il consideri tentant. Stii ca e o nebunie, dar te gindesti ca ar trebui sa faci aceste nebunii la aceasta virsta si nu mai tirziu. Ai vrea sa-mi exprim parerea in acest sens. Ce sa-ti spun? De la inceput iti zic nu-mi place. Nu neaparat ca nu e cool, ca nu e ceva deosebit, ca nu este excitant pentru tine. Ai incercat insa sa te pui in pielea lui macar o singura data? Hai sa admitem ca tu i-ai marturisi sentimentele pe care i le porti. Te-ai gindit la reactie? Te-ai gindit la sentimentele pe care le-ai declansat? Nu stiu cum este acest domn profesor, nu stiu ce preda si nu stiu citi ani are si ce mentalitate. Esti sigura ca lui i s-ar parea la fel de cool o asemenea relatie? Ar fi oare dispus sa-si incerce norocul astfel intr-o relatie cu una dintre elevele sale? Ce stii tu despre el, despre casnicia lui, despre tot ceea ce il defineste? In final, vreau sa-ti propun un experiment mental. Sa zicem ca anii au trecut, esti casatorita, esti sotia unui profesor si afli ca el are o relatie cu una dintre elevele sale. Tu cum ai reactiona?




Categorie articol: 

Comentarii