Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Stejari pentru memoria falnicei comune Budișteanu-Filiu, desființată de regimul comunist

* acțiunea de plantare a făcut parte din proiectul “Stejari pentru eroi”, inițiat în 2019 de Muzeul din Ianca și directorul acestuia, prof. Ion M. Bărbuceanu * materialul săditor și asistența de specialitate a fost asigurată de către Ocolul Silvic Ianca

 

 “Stejari pentru eroi”. Așa s-a intitulat o acțiune desfășurată vinerea trecută de Muzeul din Ianca, ce a constat în plantarea a 50 de stejari pe fosta vatră a satului Filiu, în memoria eroilor din cel de-al Doilea Război Mondial. Printre voluntari s-au numărat elevi și profesori ai Liceului Teoretic “Constantin Angelescu” Ianca, reprezentanți ai Muzeului, în frunte cu directorul Ion M. Bărbuceanu, dar și alți oameni din Ianca sau Zăvoaia pentru care satul Filiu are o încărcătură istorică puternică. Materialul săditor și asistența de specialitate a fost asigurată de către tehnicieni din cadrul Ocolului Silvic Ianca.

Stejarii au fost plantați în jurul troiței ridicate în 2018 în acea zonă de inginerii Octavian Brânză (stabilit în Franța) și Ionel Mușat (din Brăila). Troița a fost construită chiar din fostele cruci căzute la pământ, pe singurul loc liber din fosta vatră a satului.

“Am conceput un proiect pe care l-am început anul trecut, Stejari pentru eroi, în cimitirul fostului sat Filiu, care s-a mai numit și Budișteanu. Acolo, din inițiativa unui fiu al satului, sprijinit de Muzeul Ianca și Primăria Bordei Verde, s-a ridicat o troiță în memoria satului și a eroilor, și în special al unui erou al satului, Ion Tobă Hatmanu. Anul trecut a fost secetă și nu s-au prins toți stejarii și împreună cu Ocolul Silvic din Ianca, cu doi tehnicieni, am fost și am replantat acolo unde nu s-au prins și am pus și alte specii, să facem o testare. Lunca aceea e Lunca Călmățuiului și dorim să vedem cam ce ar merge, ce se prinde mai bine”, ne-a declarat prof. Ion M. Bărbuceanu, directorului Muzeului din Ianca.

Acesta ne-a mai spus că prin proiectul “Stejari pentru eroi” se urmărește cu tot dinadinsul ca memoria satului Budișteanu-Filiu, desființat în perioada dictaturii comuniste, să nu se piardă.

“Ne dorim că peste ani lumea să treacă pe acolo și să își aducă aminte cum a fost satul, în care bunii și stăbunii lor, în perioada Razboielor Mondiale, au avut de suferit. Satul acela a fost distrus în Primul Război Mondial, apoi în al Doilea, apoi în timpul regimului comunist a fost dezafectat și oamenii au fost nevoiți să se mute. Unii s-au mutat la Ianca, este o stradă în Ianca care se numește stradă Budeștenilor, alții la Brăila, în Chercea și Brăilița. Ne dorim să păstrăm amintirea localității și eroilor care au luptat și mândria că de localitatea aceasta Filiu depindeau satele din jur. Era reședința de comună, avea biserică cu trei turnuri la Primul Război Mondial, școală cu etaj, primărie cu etaj, iar recent se publică o monografie a satului Filiului și, într-o lună, o lună jumate, sperăm să fie lansată, ne-a mai precizat acesta.

 

Istoria uitată a satului-fantomă Filiu

Situat în lunca largă a râului Călmățui, prima mențiune documentară a toponimului Filiu apare în 1583. În sec. XVII-XVIII, Moșia Filiu a aparținut succesiv membrilor familiilor boierești Mihălcescu, Filipescu și Știrbey, iar în 1784 a intrat în posesia căpitanului de județ Dumitrache Budișteanu. La moartea să, în 1829, moșia revine clucerului Ioniță Budișteanu. Clucerul Budișteanu a ctitorit biserica din Filiu, în 1845, și a fost reprezentantul proprietarilor de moșii din județul Brăila în comisia pentru împroprietărirea țăranilor, la 1848.

Mai apoi, moșia Filiu a fost cumpărată ca zestre pentru Maria Papazoglu, care o va stăpâni, alături de soțul ei, Nicolae Protopopescu, până în anul 1890, când a donat-o Eforiei Spitalelor Civile. Din banii lor, soții Protopopescu au construit școala și primăria din sat și au refăcut din temelii biserica cea veche. Din veniturile moșiei Filiu a fost mai târziu construită prima maternitate modernă din România, la Spitalul Filantropiei din București.

Potrivit izvoarelor istorice, la apogeul dezvoltării sale, pe la 1900, satul Budișteanu-Filiu era unul dintre cele mai mari din regiune. Cu 265 de familii și 1.108 locuitori, Filiu depășea cu mult Lișcoteanca-Cărămidari, Lișcoteanca Satnoieni, Ionești, Berlești, Caragica, Groseni și Batogu, fiind comparabil cu Slujitorii-Albotești (Zăvoaia), Bordei Verde sau Ulmu.

Din nefericire pentru locuitorii săi, satul Budișteanu-Filiu s-a aflat pe linia frontului în ambele Războaie Mondiale.  Regimul comunist și inundațiile din 1970 au afectat din nou Filiu, iar ultimii locuitori ai săi au fost forțați să părăsească satul, după 400 de ani de istorie zbuciumată.




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii