Aşadar, Stancu ameninţă că iese din politică, lucru care mă enervează teribil. Şi asta pentru că atunci când vrei să faci un lucru, nu ameninţi. Nu te apuci să strigi prin ziare că pleci, nu dai telefoane la partid că îţi faci valiza şi te uşcheşti şi nici nu urli că demisionezi dacă nu ţi se face pe plac. Nu, frate, când ţi s-a sculat să pleci, pur şi simplu te ridici, zici salut şi te-ai cărat cu mâinile în buzunare. Şi apropos de buzunare, cred că aici se află cheia diversiunii puse la cale de Stancu. Pentru că or fi buzunarele lui Stancu pline cu hârtii de 10 milioane (da, Stancu are şi aşa ceva), dar conturile lui încă nu-s sătule. Şi cum să te ridici de la masă, când copiii pe care i-ai făcut cu alde Raifaizăn, BRD, BCR sau Ţiriac urlă că mai vor haleală, că nu le-a ajuns cât ai băgat în ei, ca într-un spital?
Aşa că Stancu va mai rămâne o perioadă. Minim trei ani (până în 2012), maxim o veşnicie. Iar de plecat, staţi liniştiţi că va pleca nu atunci când lumea se va fi săturat de el, ci în momentul în care el s-a săturat, şi-a făcut suma, deci poate să plece liniştit să-l viziteze pe Mazăre în Brazilia.
