Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Sportul cu balonul patat

Ce este sportul? Va spun eu: o daravela care produce si spala miliarde si miliarde. De care miliarde? Tot eu va spun: de dolari. E ceva nou ce va spun? Bineinteles ca nu. O stie toata lumea.
N-o sa va dau nici o statistica privitoare la contributiile financiare ale sportului la nivelul "PIB"- ului mondial. Statisticile sint livrate dupa cum cere "poporul". Pentru ca statistica nu creeaza cosmaruri, ci livreaza "certitudini" necontrolabile, adica inca putina benzina pentru "alegatorul" epuizat, care vrea sa simta permanent ca stie unde se afla.
Dar sa terminam cu statisticile si electorii. Sa trecem direct la starea fotbalului romanesc, ca-i cel mai popular. Avem o Federatie, o Liga Profesionista... e clar, spun numai timpenii. Avem, de fapt, un Mircea Sandu, un Mitica Dragomir si niste legende care se imput la soare privind abulice la ceasuri de zeci de mii de euro, plictisite de toata pasiunea nationala care-i sponsorizeaza cu devotament si neconditionat. Luati, fratilor, si uitati-va la ceea ce noi deja stim cum o sa se termine. Cam asta-i sloganul implicit al demagogilor "de educatie fizica", care promit indestularea romanului prin plimbatul balonului din picior in picior. La atita joc de picioare, atita fascinatie dinspre tribune. Asta vor, asta le dam, cam asa par sa gindeasca "mintile luminate cu lanterna" ale sportului-rege, cum ar spune cei de la "Parazitii". Ca Victor Piturca este un nesimtit arogant si dispretuitor e clar ca retardul politic al lui Mircea Geoana, chiar daca nu-i nici o legatura evidenta intre ei. Dar ca o tara intreaga, lasata cu buzele umflate, urmareste cum Piturca, tulburat de constiinta, isi ispaseste "pedeapsa" trisind cu camera ascunsa in pachetul de tigari la poker, asta nu mai e de inteles. Ajungem in plina nebunie. Din aceasta perspectiva, s-ar parea ca iesirea in strada a citorva mii de timisoreni, sustinatori ai echipei locale, e singura capabila de a misca intr-un fel rinocerul imens si greu ca un stirv vechi, mustind a bataie de joc, al fotbalului romanesc. De fapt, e vorba de inca o incercare zadarnica de "revolutie" si, evident, nu de sport, ci de "smecheria" gretoasa cu care societatea romaneasca intelege sa-si etaleze talentele la virf. Ma refer la politica si la tot ce-i dependent de ea: cultura, sport etc. Iar cind spun ca "revolutiile" romanesti sint zadarnice ma refer la faptul ca demonstratiile de forta nu au vreun efect in fata "smecherasilor", ci indiferenta ar putea fi singura care ar ridica un semn de intrebare asupra masinilor de calculat banii. Ce mare nenorocire ar fi daca microbistul de fotbal, scirbit de toata mocirla in care trecutul demn al acestui sport se scalda in prezent, ar refuza sa mai mearga pe stadioane si sa priveasca spectacolele de clovnerie, negociate scirbos la singe, de televiziuni care mai de care isterizate de a pune mina pe un meci, asa cum proxenetul inhata prostituata?
Asta da revolutie! Sa fii indiferent si ferm in aceasta hotarire fata de golanie, mistificare si sfidare. Ce sa spun! Crapa omul daca nu-l vede pe Nicolita scuipind in fuga si scarpinindu-se in zonele de interes maxim? Va spun tot eu: nu crapa! Omul crapa de foame, de sete, de frig si de sila cind este batjocorit de un alt om.
Aici nu e vorba doar de sport, respectiv de fotbal. Aici e vorba de oameni. De unii care-si fac profesiune de credinta din a crede intr-o echipa, intr-un efort disperat de a iesi dintr-o realitate "de consum", si de altii care-i taxeaza scurt, cu zimbetul pe buze, livrindu-le iluzii pe bani grei.




Categorie articol: 

Like / Share

Comentarii