Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

SPASMUL HOHOTULUI DE PLANS

- forma albastra (80% din cazuri), marcata de o pierdere de cunostinta care survine in contextul plansului cu ocazia unei mustrari, frustrari, dureri: copilul hohoteste, respiratia se accelereaza pana la blocajul in inspir fortat, apare o cianoza si copilul isi pierde cunostinta cateva secunde.
- forma palida, cand copilul scoate un strigat scurt, paleste si cade; survine in caz de durere subita, frica, emotie intensa.
In ambele cazuri criza este scurta, cateva secunde, cel mult un minut
si copilul isi revine. 
Cel mai frecvent acelasi copil face acelasi tip de criza dar uneori acestea alterneaza; frecventa spasmului este de 4-5% in populatia generala. Evolutia este buna, nu exista nici un semn neurologic asociat si nici sechele de temut.
In mod obisnuit crizele dispar in jurul varstei de 3 ani dar uneori persista si dincolo de aceasta varsta. Foarte frecvent ele se produc in prezenta unui anumit membru al familiei (mama, bunica).
Forma albastra apare de obicei la copiii energici, activi, opozitionisti si nervosi, dominatori; adesea se observa si un refuz de a manca (anorexie de opozitie prin care-si pedepsesc mama sau persoana care-I ingrijeste). In forma palida copiii par mai degraba fricosi, timizi, dependenti, pasivi.
Cele mai importante masuri sunt in plan educativ si lucrul cu mama care dobandeste un comportament de prevenire pana la supunere pentru a evita spasmul. Din aceasta frica a mamei copilul trage beneficii secundare; el devine un mic dictator si se foloseste de crize pentru a obtine ceea ce-si doreste.
In ceea ce priveste respiratia, aceasta este prima functie cu caracter imediat vital de care copilul isi da seama si pe care o controleaza constient.
Ce trebuie sa stie parintii? In primul rand ca tulburarea NU este periculoasa, ca ea evolueaza cu vindecare si ca teama de spasmul hohotului de plans nu este un motiv de abandonare a atitudinii educative. Mai ales mama trebuie sa se dezintereseze relativ de aceste manifestari, sa nu raspunda provocarilor copilului sau sa-I rezolve anticipat dorintele.
Cei mai in masura sa diagnosticheze corect aceasta tulburare si sa stabileasca impreuna cu parintii conduita terapeutica sunt psihiatrul de copii impreuna cu psihologul, mai ales ca, odata cu varsta, copilul poate capata noi modalitati de manipulare a parintelui "slab".

Cotoiu Florentina, psiholog clinician principal
Spitalul de Psihiatrie Braila




Like / Share

Comentarii