Fiind vorba de nişte persoane situate în limitele respectabilităţii - chiar dacă argumentul nu le stârneşte niciun interes - , mă simt dator să explic că e cu neputinţă ca prezidenţiabilul Crin Antonescu să nu-mi atragă atenţia. Din trei motive: 1. - structura mea de conservator este asaltată încontinuu de infinite nuanţe liberale, deci mă interesează; 2. - Crin Antonescu ne promite o lume pe care nici Dumnezeu n-a promis-o în Istorie, ci numai în afara ei; 3. - programul lui Crin Antonescu conţine un singur capitol, cu o singură acţiune, într-o singură platformă politică: înlăturarea lui Traian Băsescu.
E uşor să constaţi că între dorinţa paroxistică a lui Crin Antonescu de a-l înlătura pe Traian Băsescu, prefăcuta teamă că alegerile ar putea fi fraudate, încercarea de a atrage alegători PSD (prin intermediul lui Oprescu), lipsa de discernământ cu privire la acţiunile membrilor din propriu-i partid - pe de o parte şi funcţia de preşedinte de stat, cu parametrii complecşi şi obligaţiile ce îi incumbă, pe de altă parte, nu există absolut niciun raport logic. În schimb, Crin Antonescu, în spiritul aceleiaşi politici de promenadă şi în dispreţul valorilor clasice ale liberalismului, stabileşte cu electoratul o relaţie bazată exclusiv pe emoţie, adică pe lipsa totală de raţiune, respectiv pe afirmarea iraţionalului ca piesă de rezistenţă. Dacă domnul Crin Antonescu doreşte să ajungă preşedintele României în urma unui vot orb, neputând pune nimic cerebral în locul ţinutei sale chipeşe, atunci propun, mai degrabă, s-o numim preşedintă de Republică pe Casa Poporului. E mult mai mare şi mai arătoasă decât Crin Antonescu. În plus, are şanse mai multe de a rezista în timp şi de a putea fi admirată; atrage privirile din avion; e şi lungă, şi lată, şi înaltă.
În fine, Crin Antonescu, într-o emisiune televizată, la orice întrebare logică şi directă legată de tensiunile din jurul alegerilor răspundea cu o afirmaţie ilogică şi inexactă: "dar eu sunt calm, nu vedeţi cât sunt de calm?" Asta mi-a amintit de lansarea de la Dăbuleni a lui Mircea Geoană, din 2008, când candida pentru Senatul României. După ce primarul Dăbuleniului s-a rugat la Dumnezeu să-l vadă pe, citez, "Mircea Geoană de la televizor premier de Dăbuleni", Mircea Geoană, îmbrăcat ca un şeic, cu un costum care costase, probabil, cât pib-ul Dăbulenilor pe 10 ani şi încălţat cu pantofi "de lac", şi-a lansat sloganul: "Liberalii cred că România se conduce cu papion, cu frac şi cu pantofi de lac".
Citeşte bogul lui Cristian ROBU-CORCAN
